Dogme mariane: Ridicarea la cer

Există patru dogme mariane, adică legate de Preasfânta Fecioară Maria. Amintim: dogmă = Adevăr revelat de Dumnezeu şi propus cu autoritate de magisteriul Bisericii spre a fi crezut de toţi credincioşii din toate timpurile.

4. Ridicarea la cer

Dacă dogma Neprihănitei Zămisliri se referă la privilegiul excepțional acordat de Dumnezeu Mariei în primul moment al existenței ei, prin ferirea de păcatul strămoșesc, dogma Ridicării la cer se referă la privilegiul excepțional acordat de Dumnezeu Mariei în ultimul moment al existenței ei pe acest pământ: „încheindu-și ea viața pământească, a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească”. Cuvintele îi aparțin Papei Pius al XII-lea, care pe 1 noiembrie 1950, prin constituția apostolică „Munificentissimus Deus”, declara oficial această a patra dogmă mariană. Și din nou, fără să aducă ceva nou, doar pronunțând ceea ce exista în credința Bisericii, mărturisită în scrierile Sfinților Părinți, dar și în rugăciunile și liturgia ei, încă din primele secole.

După cum se observă, Papa a evitat să se pronunțe dacă Fecioara Maria a murit și apoi a fost ridicată la cer sau dacă a fost direct ridicată la cer atunci când i se apropia sfârșitul. Cert este că trupul ei nu a cunoscut putrezirea, bucurându-se cu anticipație de învierea de care și trupurile noastre vor avea parte la sfârșitul lumii. Mulți teologi subliniază însă că, din moment ce Maria a fost scutită de păcatul strămoșesc, nu avea cum să experimenteze o consecință a acestuia: moartea. Ce a pronunțat însă Papa Pius al XII-lea ca dogmă este ceea ce tradiția susținea clar: ridicarea Mariei cu trupul și cu sufletul la cer. Iar această pronunțate nu a făcut-o decât după o amplă consultare, începută în 1946. Consultând Episcopii Bisericii Catolice, a obținut 1181 de răspunsuri, dintre care doar șase erau ezitante. Astfel, în timp ce dogma nu are un fundament biblic explicit – motiv pentru care protestanții o resping -, sprijinul dat de tradiție și de magisteriul exercitat de Papă și Episcopii în comuniune cu el a dus la promulgarea din 1950.

În misterele de slavă, ridicarea la cer a Mariei este urmată de încoronarea Mariei ca Regină a cerului și a pământului. Din nou, un titlu pe care creștinii i l-au dat de multe secole Mariei, dar atribuit oficial de același Pontif, în 1954, prin enciclica „Ad Caeli Reginam”. Sărbătorită inițial la 31 mai, ultima zi a lunii mariane, Papa Paul al VI-lea a decis mutarea sărbătorii pe 22 august, adică la opt zile de la 15 august, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Modificarea a dorit să sublinieze mai mult legătura între ridicarea Mariei la cer cu trupul și sufletul și titlul ei de Regină. Încheiem cu troparul din 15 august, din tradiția răsăriteană, care ne amintește că ridicarea la cer a Mariei ne-a adus o mijlocitoare puternică: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale mântuiește din moarte sufletele noastre.”

[etichete]

Fii Cristofor!

[share]

Alte informații

Despre Adormirea Maicii Domnului și Ridicarea ei la cer.

Wikipedia (eng) OrthodoxWiki CalendarCatolic

 

Tehnice

Realizare grafică: Radu C. Cristofor
Data publicării: 22 mai 2016
ID intern: 00169