Domnul se apleacă în mod egal

Isus a așezat înaintea ochilor mei cartea naturii și am înțeles că toate florile pe care le-a creat sunt frumoase, că strălucirea trandafirului și albul crinului nu împiedică parfumul micii violete sau simplitatea fermecătoare a părăluței… Am înțeles că dacă toate florile mici ar dori să fie trandafiri, natura și-ar pierde podoaba ei de primăvară, câmpiile n-ar mai fi smălțuite cu floricele.

La fel este și în lumea sufletelor, care este grădina lui Isus. El a voit să creeze marii sfinți care pot fi asemuiți cu crinii și cu trandafirii, dar i-a creat și pe cei mai mici care trebuie să se mulțumească să fie părăluțe sau violete menite să înveselească privirile bunului Dumnezeu atunci când și le coboară spre pământ. Perfecțiunea constă în a-i împlini voia, în a fi ceea ce El vrea să fim […] La fel cum soarele luminează în același timp cedrii și fiecare floare mică de parcă ar fi singură pe pământ, tot așa Domnul nostru se apleacă asupra fiecărui suflet în parte, considerându-l fără egal.

Sf. Tereza a Pruncului Isus
(Istoria unui suflet)