Dumnezeu ne-a iubit primul

Dumnezeu ne-a iubit primul. Credem aceasta. Cândva, la început, El ne-a iubit primul. Este un fapt istoric, ca Botezul nostru. Ceva din trecut. Sau nu?

O, Dumnezeule, Tu ne-ai iubit mai întâi! Of, noi vorbim despre acest lucru ca despre un simplu fapt istoric, ca și cum doar o singură dată Tu ne-ai fi iubit mai întâi! În schimb, Tu o faci mereu. De multe ori și de fiecare dată, de-a lungul întregii noastre vieți, Tu ești primul care iubește.

Atunci când ne trezim dimineața și îndreptăm către Tine gândul nostru, Tu ești primul, Tu ești cel care ne-a iubit mai întâi. Și dacă mă trezesc în zori și în aceeași secundă îndrept către Tine sufletul meu în atitudine de adorație, Tu ești acolo înaintea mea, Tu m-ai iubit primul. Atunci când, după distragerile zilei, îmi reculeg sufletul și mă gândesc la Tine, Tu ești acolo primul și de fapt dintotdeauna. Iar noi, ingrații, tot vorbim ca și cum doar o singură dată Tu ne-ai fi iubit mai întâi!

Tată din ceruri! Tu ne-ai iubit primul. Ajută-ne să nu uităm niciodată că Tu ești iubire, astfel încât această certitudine să poată să triumfe în inimile noastre asupra seducției lumii, asupra agitațiilor sufletului, asupra neliniștilor privind viitorul, asupra spaimei privind trecutul, asupra frământărilor momentului prezent. Dar dă-ne de asemenea ca această convingere să ne disciplineze sufletele, pentru ca inimile să ne rămână fidele și sincere în iubirea pe care o avem pentru toți cei pe care ne-ai poruncit să îi iubim așa cum ne iubim pe noi înșine.

Søren Kierkegaard,
Jurnal X A 421