E ok să dormim noaptea împreună?

E OK SĂ DORMIM NOAPTEA ÎMPREUNĂ?

Bună! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Uneori videoclipurile ce le facem sunt de genul: „Grozav!” și „Super!” și „Nici o problemă! Pot primi cele spuse… cu ușurință.” Alteori videoclipurile sunt de genul: „Hmmm… Acesta e mai greu de digerat.” Acesta poate fi unul mai greu de digerat, dar am simțit nevoia să fac aceasta, de ceva timp. Căci am observat ceva ce pare tot mai răspândit. E din ce în ce mai obișnuit. Și devine din ce în ce mai obișnuit între catolici care sunt, în toate celelalte aspecte, foarte dedicați credinței lor, foarte dedicați Domnului. Merg la biserică mai des decât duminica, peste săptămână. Participă la Adorație Euharistică, știu să se roage Rozariul…

Și ce am observat e că din ce în ce mai mult, s-au obișnuit, când sunt într-o relație cu cineva, să petreacă noaptea împreună, să doarmă în același pat. Și ce aud de multe ori în astfel de cazuri e: „Da, am dormit în același pat, am rămas peste noapte, dar nu am făcut nimic… nimic altceva, doar am dormit în același pat. Cum poate să fie greșit? Doar am fi putut face mai rău de atât!” Și sunt de acord că da, ați fi putut face ceva mai rău, dar aceasta nu înseamnă că ce ați făcut a fost în regulă: „Nu ați făcut cel mai rău lucru posibil, deci…” [aplauze] E ceva greșit, și de fapt, e un păcat să trăiești așa, să petreci noaptea cu cineva, să dormi în același pat cu persoana cu care ai o relație. „De ce? De unde ai scos chestia asta?” Cel puțin din 3 motive.

Primul motiv are de-a face cu ocazia directă de păcat. Ocazia directă de păcat e atunci când în mod intenționat mă pun într-o situație în care e foarte probabil sau cel puțin foarte posibil pentru mine să comit un păcat. Evident, a sta în același pat, peste noapte, cu persoana de care ești îndrăgostit deschide multe uși spre niște lucruri grave. Poate vei spune: „Nu, niciodată, nu am făcut nimic, niciodată… Facem așa poate 3 din 7 nopți săptămânal și nu s-a întâmplat nimic.” Eu spun: „Poate că nimic nu s-a întâmplat încă, fizic, dar e ceva ce se întâmplă în interior.” Câteodată, băieții și fetele fiind foarte diferiți – vorbesc în linii mari, la modul general… – o femeie s-ar putea cuibări lângă un bărbat gândidu-se: „Ce bine, ce dulce e! Îmi place acest moment. Nu îmi trebuie altceva.” În timp ce el gândește: „Tare, începem! Dă-mi doar semnalul și sunt gata să trecem la ce nivel vrei tu.” Din nou: nu așa sunt toți băieții, toate fetele, dar așa se întâmplă de multe multe ori. Și mintea ta, când petreci noaptea dormind în același pat, mintea îți poate zbura în grămadă de direcții. În plus, te duci în pat cu gândul: „Doar stăm întinși…” Te trezești noaptea și… „persoana pe care o iubesc e chiar lângă mine.” Pun pariu că el/ea vor dori… să își exprime afecțiunea în acel moment. Și e așa periculos! E ocazia directă de păcat. A te pune intenționat în ocazie directă de păcat este păcat.

Motivul 2 e legat de păcatul scandalizării. Scandalizarea nu e doar: „E șocant”, sau: „Nu îi înțeleg, ne șochează.” Nu aceasta e scandalizarea. A scandaliza e a trăi astfel încât când oamenii îți văd viața ceea ce credeau că e rău, cred acum că e bun, sau ceea ce credeau că e bun, cred acum că e rău. Și o vor lua în direcția greșită. Deci ești un catolic evlavios și oamenii te cunosc. Jack și Jill sunt amândoi catolici evlavioși, și colega lui Jill îi vede pe Jack și Jill mergând în spatele ușii închise și dormind împreună. Ea nu știe că ei nu fac „nimic altceva”, dar în acel moment nu prea contează, căci ea, colega, acum se gândește: „Jack și Jill îl urmează și îl iubesc pe Isus. Știu, văd cum îl urmează în multe alte moduri. Acest lucru – care e greșit – trebuie să fie ok.” Poate spui: „Nu e responsabilitatea mea să fiu un exemplu pentru acești oameni. Nu sunt responsabil de sufletele lor.” De fapt, Isus, legat de scandalizare, a spus: dacă unul dintre voi îl va face pe unul dintre aceștia mici să păcătuiască, dacă prin acțiunile mele determin pe cineva, dacă prin acțiunile mele privind ceva ce e greșit, e periculos, e păcat ei vor spune: „Ah, nu, un catolic evlavios face așa. Cu siguranță nu e păcat”, dacă prin acțiunile mele am dus pe unul din cei mici la păcat, Isus a spus că ar fi mai bine pentru acea persoană dacă o piatră de moară i s-ar lega de gât și ar fi aruncată în mare”. Atât de în serios ia Isus păcatul scandalizării. Iar a dormi împreună, în același pat este un păcat de scandalizare.

Motivul 3: nu doar e ocazie de păcat, nu doar e scandalizare, dar și e ceva deosebit de intim în a împărți patul cu persoana iubită. E ceva intrinsec rău în a dormi în același pat cu cineva de sex opus? Nu, pentru că ar putea fi așa: s-ar putea lua curentul și ai fi în pericol de a muri în mijlocul lui ianuarie sau februarie, în pericol de a muri dacă nu v-ați cuibări ca să vă încălziți. Nu e deci nimic intrinsec rău în aceasta. Dar această situație, chiar dacă nu e intrinsec rea, e greșită din cauza contextului. Știm că circumstanțele pot afecta gravitatea și de asemenea pot afecta moralitatea unei acțiuni. În acest caz, faptul că, iată-ne, ne iubim, nu trebuie să ne cuibărim ca să ne încălzim. O facem doar pentru sentimentul, plăcerea pe care ne-o dă… Acesta e un moment intim pe care, în cele din urmă, după cum știm, trebuie să îl păstrăm pentru viitorul soț/soție. Într-un fel, suntem conștienți de acest fapt. E un lucru serios pe care probabil îl recunoști. Un creștin, care îl urmează pe Cristos nu poate… nu e loc în viața noastră pentru aceasta nu e loc în relațiile noastre pentru aceasta, din aceste trei motive: ocazia de păcat, păcatul scandalizării și pentru că e ceva incredibil de intim în aceasta, ce trebuie să fie, de fapt, doar pentru viitorii soți.

Nu vreau să acuz pe nimeni, căci Satana e cel care acuză. Dar Spiritul Sfânt vă denunță. Diferența din Satana ce acuză și Spiritul ce denunță: Satana acuză și spune: „Ai greșit. Nu mai ești al Domnului, al lui Cristos, al Bisericii.” E greșit, e fals, nu e adevărat – așa vorbește Satana. Spiritul Sfânt care denunță spune: „Uite ce ai făcut. Lasă-mă să te conduc la sfințenie, la Spovadă, la împăcare. Nu trebuie să stai în întuneric, vino la lumină și înțelege: meriți să fii iubit, ești bun chiar dacă ai făcut greșeli, chiar dacă… Unii mi-au spus: „Nici măcar nu am știut, nu am conștientizat că era greșit.”

Pentru aceia dintre voi care încă nu sunteți convinși și vă gândiți: „Eu cred că e în regulă”, vă cer doar să vă gândiți la aceasta: Cine e sfântul tău preferat, sfântul tău patron? Să spunem că sfânta mea favorită e Sf. Tereza de Avila sau Sf. Ecaterina de Siena, Maica Tereza – ce sfântă extraordinară! -, Sf. Ioan Paul al II-lea! Dacă ar fi să îi întrebi pe unul dintre ei: „Hei, Maica Tereza de Calcutta, eu și prietenul meu ne iubim mult. Putem să dormim împreună? Nu facem nimic altceva, doar stăm peste noapte, dormind îmbrățișați. E ok?” Ce crezi că ți-ar spune? Ce crezi… ce credem că ar spune cele mai sfinte persoane pe care le știm despre aceasta? Cel puțin nu cred că vor spune: „O! Super! Țineți-o tot așa!” În realitate probabil vor spune: „E grav și periculos, te rog, oprește-te”.

Știu. E unul dintre mesajele care sunt așa de… blah. Dar, în același timp, merită să le spui și are rost să le spunem. Sper că merită și să fie auzite. Din partea Ascension Presents, sunt pr. Mike, preotul mare, rău, negativ, nervos – nu sunt nervos. Am doar grijă de voi, asta e tot. Îmi doresc doar să ajungeți în rai. Mergeți în rai! Dă like, abonează-te sau comentează – poate nu ești de acord cu aceasta… nu știu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!