Firele narative în Biblie

The Bible Project

O parte importantă din lectura narațiunilor biblice este înțelegerea „firului roșu”, modul în care povestirile sunt aranjate într-un șablon compus din conflict și rezolvare. În acest material video vom vedea cum ignorarea firului narativ poate duce la o interpretare deformată a povestirii biblice. Vom explora, de asemenea, modul în care înțelegerea straturilor diferite ale narațiunii ne poate ajuta să vedem povestirea unificată care duce la Isus.

[tbpdesc link=”https://app.box.com/s/v8jbtcldhw68y3zdcptmmp33cprcelhq”]

Durată: 5 min 13 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (varianta noastră) Vezi pe YouTube (varianta originală)

[etichete]

Subtitrarea în limba română

– Învățăm cum să citim diferitele tipuri de literatură din Biblie și vom începe prin a vorbi despre narațiunea biblică.

– Narațiunile, în forma lor de bază, au personaje, într-un cadru, trecând printr-o serie de evenimente și modul de selectare și aranjare a evenimentelor de către un autor se numește fir narativ. O narațiune în esență începe cu un personaj în mediul lui, dar apoi se întâmplă ceva nou sau neașteptat provocând probleme care duc la un conflict extrem, care e apoi rezolvat și personajul ajunge schimbat, trăind într-o nouă normalitate.

– În citirea narațiunilor, e important să înțelegem fiecare scenă în contextul firului narativ mai amplu. Puteți face ca aceeași povestire să aibă un mesaj total diferit dacă ignorați unde are loc în narațiune. Aceasta se întâmplă mereu când oamenii citesc Biblia.

– Serios?

– Da, să luăm de exemplu povestirea despre Ghedeon. E o scenă binecunoscută în care Ghedeon încearcă să discearnă dacă Dumnezeu îl va ajuta să câștige o luptă și el cere un semn de la Dumnezeu.

– Da, Ghedeon pune o bucată de lână pe pământ și cere ca dimineața lâna să fie udă de la rouă, dar pământul să fie complet uscat, și Dumnezeu o face.

– Acum, dacă privești doar la scena în sine, care e intriga?

– Cum poate Ghedeon să știe dacă va reuși?

– Și rezolvarea?

– Îl pune la încercare pe Dumnezeu, cere un semn și află.

– Da, așa citesc mulți oameni această povestire și ratează complet ideea, căci ignoră firul narativ mai amplu.

– Serios?

– Da, să începem de la început. Vei înțelege contextul. Povestirea începe cu Ghedeon și israeliții trăind în teamă pentru că sunt asupriți de un popor invadator, madianiții.

– Am înțeles!

– Apoi vine chemarea la acțiune. Domnul îl pune pe Ghedeon să îi învingă pe madianiți și să salveze Israelul.

– Da, se conturează a fi o povestire bună.

– Dar apoi Ghedeon e super ezitant. Așa că îi cere lui Dumnezeu să facă un truc magic, un semn, „ca să știu că chiar Tu ești cel care vorbește cu mine.” Și Dumnezeu se coboară la nivelul lui. Îi dă un semn aprinzând focul pe un altar.

– Deci Ghedeon a cerut deja un semn.

– Și aceasta nu e totul. În următoarea scenă, Dumnezeu îi spune lui Ghedeon să dărâme un altar al unui alt zeu, dar lui Ghedeon îi e așa teamă că o face noaptea.

– Deci Ghedeon e sceptic și, de asemenea, puțin laș.

– Apoi ajungem la momentul în care Ghedeon îi va înfrunta pe madianiți și el e încă nesigur, așa că cere un alt semn, cu lâna. El spune: „Vreau să știu dacă vei salva Israelul cu mâna mea”.

– Și Dumnezeu îi dă acel semn.

– Și tot e nesigur, așa că cere încă un semn, care e doar o variație a semnului anterior.

– Ok, deci Ghedeon cere prea multe semne.

– Exact. În contextul mai larg e clar că intriga narațiunii nu e: cum poate Ghedeon să discearnă voința tainică a lui Dumnezeu? Adevărata intrigă e: când se adună tipul acesta și începe să se încreadă în Domnul?

– Bine, atunci care e rezolvarea?

– Trebuie să continuăm să citim. Ghedeon adună deci o armată uriașă, 30.000 de soldați pentru a se lupta cu madianiții și Dumnezeu spune: „Nu! Sunt prea mulți bărbați.” El reduce armata până la 300.

– De ce ar face aceasta?

– Ghedeon l-a testat pe Dumnezeu, deci acum Dumnezeu îi întoarce „favoarea”. Îi spune lui Ghedeon să îi înarmeze pe cei 300 de soldați cu trompe și torțe și apoi să îi înconjoare pe madianiți noaptea și să facă zgomot pe dealuri, ceea ce sună ridicol, dar Ghedeon o face. Și zgomotul îi sperie pe madianiți, creând isterie. Încep să se distrugă reciproc în întuneric, în timp ce Ghedeon privește în siguranță de pe deal.

– Deci această povestire nu oferă cititorului sfaturi pentru a discerne voința lui Dumnezeu.

– Nu, e vorba de hotărârea lui Dumnezeu de a folosi oameni slabi cu defecte profunde pentru a face mai mult decât și-ar fi putut imagina.

– Ok, deci scene scurte, ca Ghedeon și lâna, sunt combinate cu alte scene, alcătuind un fir narativ mai amplu. Și urmărirea intrigii și a rezolvării prin narațiune te ajută să vezi mesajul pe care autorul caută să îl transmită.

– Povestirea despre Ghedeon a fost pusă alături de multe alte povestiri tot despre liderii cu defecte, adesea problematici, numiți judecătorii. Fiecare dintre ele are propriul fir narativ, dar toate la un loc alcătuiesc o întreagă evoluție a narațiunii biblice perioada judecătorilor, ce are propriul fir narativ unificat.

– Și există multe evoluții în narațiunea Bibliei.

– Exact, și toate povestirile mai mici, cu sutele, se încadrează în contextul propriilor evoluții, și apoi aceste evoluții la un loc alcătuiesc „cărămizile” ale amplului fir al întregii narațiuni a Bibliei.

– Deci, indiferent unde citesc în Biblie trebuie să fiu atent la diferitele straturi ale narațiunii, ca să pot citi fiecare povestire în context.

– Exact! Biblia e o literatură atât de sofisticată! Și deci toate aceste fire narative mai mici continuă să se suprapună, construind tensiunea și când privești în ansamblu, poți vedea cum au fost țesute toate în narațiunea unificată care conduce la Isus.