Golește ceea ce trebuie umplut

Întreaga viață a adevăratului creștin este o dorire sfântă. Desigur, ceea ce dorești tu încă nu vezi, dar dorind-o, devii capabil să fii umplut atunci când va veni ceea ce trebuie să vezi. Dacă trebuie să umpli un recipient și știi cât de mult este ceea ce ți se va da, tu mărești capacitatea acestui recipient, fie că este un sac, un burduf sau altceva de acest fel. Tu știi cât de important este ceea ce ți se dă și vezi că recipientul este prea îngust; lărgindu-l, tu îl faci mai încăpător. La fel procedează și Dumnezeu. Făcându-ne să așteptăm, el mărește dorința noastră; făcându-ne să dorim, el lărgește sufletul și, lărgindu-l, îl face mai încăpător.

Iată ce este viața noastră: un exercițiu al dorinței. Dorința sfântă ne va forma cu atât mai mult, cu cât ne vom detașa dorințele de iubirea lumii. Am spus-o deja cu altă ocazie: golește ceea ce trebuie umplut. Ceea ce trebuie umplut de bine trebuie să fie golit de rău. Gândește-te că Dumnezeu vrea să te umple cu miere. Dacă ești plin de oțet, unde vei pune mierea? Trebuie să golești vasul de ceea ce conținea, trebuie să îl cureți. Trebuie să îl cureți, chiar cu trudă și oboseală, ca să fie în măsură să primească altceva. Vorbim despre miere, vorbim despre aur, vorbim despre vin; putem să desemnăm cu orice nume ceea ce nu poate fi numit, însă ceea ce vrem să spunem se numește Dumnezeu. Și când spunem Dumnezeu, ce spunem? Acest cuvânt desemnează tot ce așteptăm. Așadar, orice am fi în stare să spunem este inferior realității. Să ne lărgim, tinzând spre El, pentru ca, atunci când va veni, să ne umple.

Sf. Augustin