Iertarea te așteaptă: Opt sfaturi pentru o Spovadă bună

pr. Mike Schmitz (trad. Cristian Chirtoș)
Vorbesc cu mulți oameni care simt că ar dori să se mărturisească, dar pentru că a trecut mult timp le este frică să nu facă ceva greșit. Întotdeauna le spun acestor oameni că singurul lucru de care poți fi absolut sigur este: ori de câte ori simți invitația sau impulsul de a merge la Spovadă, Dumnezeu însuși este cel care te invită. Și Dumnezeu te invită la Sacramentul Reconcilierii dintr-un singur motiv: pentru că te iubește și dorește să cunoști bucuria adevărată și plinătatea iubirii Sale. Totuși, înțeleg faptul de a avea emoții. Aici sunt câteva sfaturi pentru a începe.

1. Fă o bună examinare a conștiinței.

Uneori îmi dau seama că adulții nu știu ce trebuie să spună la Spovadă deoarece ultima dată când s-au mărturisit a fost atunci când „am fost obraznic cu părinții mei”, acesta fiind cel mai grav lucru pe care îl aveau de mărturisit. Pentru că ei nu și-au examinat cu adevărat conștiința ca și adulți, deseori nu își dau deloc seama de păcatele „de oameni mari” din viața lor. O bună examinare a conștiinței poate fi un instrument util pentru pregătirea unei bune Spovezi.

2. Este în regulă să îți aduci o listă.

După ce ai făcut examinarea conștiinței, uneori poate fi de ajutor să notezi toate păcatele pe care trebuie să le mărturisești. Există chiar și aplicații pe telefon care ajută la aceasta. Unele persoane mi-au relatat că au întâlnit preoți care le-au spus să nu aducă o listă care să îi ajute în a face o Spovadă bună. Motivul este, se pare: „Nu ți-ai face o listă dacă ai vorbi cu mama ta, nu?” Înțeleg aceasta. Dar facem liste când este important să ne amintim anumite lucruri. Facem o listă când mergem la cumpărături, pentru că este important să cumpăram toate ingredientele pentru cină. Același lucru este valabil pentru Spovadă. Dacă te ajută să îți faci o listă, fă-ți o listă. Dacă preotul îți spune să te oprești din a citi de pe listă, îi poți spune că o vei face atunci când nu va mai citi nici el predica la Liturghie, sau anunțurile, după cum este cazul. Numai că trebuie să te avertizez, dacă faci aceasta, ar trebui să mărturisești și că ești impertinent (dar acesta este un păcat venial, în cel mai rău caz).

3. Este în regulă să întrerupi preotul.

Mulți oameni mi-au spus că nu au terminat de mărturisit toate păcatele când preotul a început să vorbească și le-a dat apoi dezlegarea, sau că și-au amintit ceva după ce au rostit actul de căință. Întrebarea din mintea persoanei este: „Pot să-l întrerup? Nu am terminat!” Fii sigur că poți, nu este nici o problemă. Preotul este acolo pentru a fi un canal al iubirii lui Dumnezeu pentru tine, și dacă el a crezut din greșeală că ai terminat, este în regulă să îi spui că mai ai ceva de mărturisit. Preotul își dorește mai mult ca tu să fii împăcat și să spui tot ce trebuie să îi spui decât ca el să îți ofere sfaturi. Spune doar: „Părinte, îmi pare rău, dar am uitat să menționez…” Boom. Simplu. Și s-a făcut.

4. Nu trebuie să spui „povestea păcatului”.

În același timp, ține minte că obligația pe care o avem este aceea de a mărturisi fiecare păcat de moarte ca număr și fel. Aceasta înseamnă că trebuie doar să „numesc păcatul” și orice alte detalii relevante. De exemplu, este o diferență între a spune: „Am luat de la serviciu ceva ce nu îmi aparținea” și „Aproape în fiecare săptămână în ultimele 6 luni am furat lucruri de la serviciu.” Există lucruri care afectează de asemenea gravitatea păcatului. Am un prieten preot din Kenya care obișnuiește să spună: „Nu mărturisi: ‘Părinte, am furat o frânghie’, fără să menționezi că era o vacă legată de acea frânghie!” Este posibil să simți că faci Spovada în grabă dacă doar numești păcatul. Înțeleg aceasta și nu este nevoie să te grăbești. Dar există ceva frumos și umil în simpla mărturisire a păcatului fără să îl „îmbraci” cu o poveste.

5. Nu trebuie să mărturisești păcatele altcuiva.

Deși sunt puțini, există oameni care vin la Spovadă pentru a vorbi despre păcatele altei persoane. În majoritatea cazurilor, aceasta se întâmplă deoarece sunt implicate resentimente, soțul a fost dur sau copilul ne-a supărat cu ceva. În aceste cazuri, înțeleg nevoia de a-i împărtăși lui Isus durerea experimentată, dar principalul scop al Spovezii este să mărturisești păcatele proprii, nu ale altcuiva.

6. Dacă un preot îți spune că ceva nu este păcat (dar tu știi că este păcat), mărturisește-l oricum.

Este foarte frustrant și derutant când știi că ceva este păcat (este inclus într-un chestionar serios de examinare a conștiinței) și preotul îți spune că, în opinia sa, acela nu este un păcat. Nu este nevoie să intri în panică sau să te lași cuprins de confuzie, dar nici să te cerți cu preotul. Doar să știi că l-ai mărturisit cât de bine ai putut și lasă-l pe Isus să se ocupe de restul.

7. Nu te îngrijora dacă „îți uiți replicile”.

„Nu pot să merg la Spovadă! Nu știu cum să încep! Nu știu actul de căință!” Dacă nu știi ce trebuie să faci la Spovadă, întreabă pur și simplu preotul. El este acolo ca reprezentant al iubirii și răbdării lui Dumnezeu. În plus, a făcut o facultate pentru aceasta. Chiar dacă nu știi cum ar trebui să decurgă Spovada, el te poate conduce prin fiecare etapă a ei.

8. Îi poți spune preotului câți oameni așteaptă după tine la rând la confesional.

Acesta este un lucru frumos de făcut. Preotul poate vorbi mai pe îndelete pentru că nu știe că mai așteaptă 20 de oameni la rând și mai sunt doar 15 minute la dispoziție.

Toate acestea au ca scop doar să ajute cu câteva dintre problemele umane pe care mulți le au cu Spovada. Știu că sunt multe lucruri pe care nu le-am menționat. Amintește-ți doar, simplul fapt că te gândești la a merge la Spovadă este un semn că Dumnezeu te invită acolo, și cine ar dori să refuze o invitație personală de la Dumnezeu?

[etichete]