În fața crizelor din căsnicie, nu te panica!
Beth & Edward SriDr. Edward Sri și soția sa Beth ne împărtășesc din înțelepciunea lor despre cum să reacționezi în fața crizelor și la mult timp după ce luna de miere a trecut și a început adevărata muncă în căsnicie.
Traducerea subtitrării: Dragoș Codreanu.
Durată: 11 min 19 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română
– Ok, care e replica ta de agățat?
– Vii des pe aici?
– Bună, sunt Beth Sri. Acesta e soțul meu, dr. Edward Sri. Suntem aici, la Casa de Reculegere Malvern, ținând un discurs despre căsnicie. Dorim să împărtășim cu voi niște gânduri despre căsnicie.
– Un prieten de-al meu se pregătea pentru nunta sa, era în sacristie singur, așteptând ceremonia nunții să înceapă. Și cavalerul de onoare vine să vadă ce face. Cavalerul de onoare era căsătorit de câțiva ani, avea câțiva copii. Intră, îl vede pe mire singur și începe să râdă de el. Iar mirele se miră: „De ce râzi de mine?” Și cavalerul de onoare spune: „Tocmai aceasta e. Nu ai nici o idee.” Nu ai nici o idee în ce te bagi când intri într-o căsnicie! Serios! Nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru realitatea a ce se poate întâmpla într-o căsătorie. Bucuriile, frumusețile, dezordinea, durerile. E un mare mister! Poți face cel mai bun program de pregătire pentru căsătorie, poți memora toate învățăturile biblice despre căsătorie și te poți trezi deodată întrebându-te: „Cum am ajuns aici? Ce se întâmplă? Cum trăiesc această viață de căsătorie?”
– Vedem aceasta foarte des la cuplurile tinere. Se căsătoresc sau se logodesc și spun: „Vom face căsătoria aceasta așa cum trebuie! Vom face treabă bună. Îl iubim pe Isus! Ne rugăm singuri, ne rugăm împreună, mergem la adorație. Vom evangheliza la nunta noastră! Și vom evangheliza prin căsnicia noastră și le vom arăta tuturor ce înseamnă să fii fidel lui Isus și toată lumea va fi uimită!”
– Dar realitatea…
– Ce sentiment grozav!
– Așa este! Și noi am avut astfel de sentimente când ne-am căsătorit.
– Da, recunoaștem!
– Apoi trec câțiva ani, vin câțiva copii și realizezi că e mult mai dificil decât ți-ai imaginat vreodată. Din nou, toată rugăciunea, toată iubirea și toate bunele intenții nu te pot pregăti cu adevărat pentru aceasta. Îmi amintește de ceva ce Sf. Francisc de Sales a spus odată despre căsătorie și la ce ești chemat în ea.
– Voi spune eu ce a spus Sf. Francisc de Sales. În căsătorie se face un jurământ, da? Dar aceasta e singura dată când cineva face un jurământ fără un an de noviciat. Pentru că dacă cineva ar avea un an să încerce, cât de puțini ar alege de fapt aceasta. Și cred că aceasta o descrie foarte potrivit, pentru că e greu, e foarte greu, dar odată ce te-ai băgat, te-ai băgat. Așa rămâne.
– Nimic nu te va provoca mai mult decât căsătoria și viața de familie. Nimic nu te va copleși mai profund, nu îți va da bucurie mai mare, iubire uimitoare care e de asemenea acolo, Dar chiar îți mărește inima să iubești în feluri în care nu ai iubit până acum. Îmi amintește de ceva ce eroul nostru, Sf. Ioan Paul al II-lea, a spus cândva. Are un citat frumos în care spune că același Dumnezeu care cheamă cuplul la căsătorie, continuă să cheme acel cuplu înăuntrul căsătoriei lor, în circumstanțele zilnice, în încercările, dificultățile și suferințele lor. Și dacă ești căsătorit de ceva vreme știi că sunt multe circumstanțe, provocări și cruci care vin în viața de căsătorie. Dar să le vezi nu doar ca probleme, ci să le vezi ca momente în care Isus ne invită, ne cheamă să ne iubim unul pe altul în moduri noi, mai profunde. Aceasta îmi amintește de nunta din Cana, unde cuplul este căsătorit, e un mare ospăț, servesc primul vin și tuturor le place acel vin, dar nu ține mult. Se termină… Și cuplul e devastat, familia e devastată. Isus vine în mijlocul acelei situații și face un miracol. Transformă apa în vin și acest vin nou e mai bun decât primul vin. Și e un vin care va ține pe toată durata petrecerii. Interesant e că Papa Benedict a folosit odată aceasta ca analogie pentru a descrie genul de iubire cu care intrăm în căsătorie. Iubirea inițială, care aduce soțul și soția împreună, e ca primul vin. Are gustul foarte bun, e minunat, iubim acele sentimente, romantismul, e grozav, dar nu va ține, nu va rezista. Și când intri în acele momente în căsnicie când primul vin s-a terminat și te simți extenuat și te întrebi: „Unde suntem în căsnicia noastră acum?”, nu te panica! Pentru că acesta e momentul minunat în care Isus să intre și să schimbe acel vin inițial, acea iubire inițială, într-un vin mai bun, într-o iubire mai profundă, iubirea lui Isus Cristos.
– Îmi amintește de o întâmplare din biserica noastră, sărbătoreau reamintirea căsătoriei, nu îmi amintesc exact ce era. Oricum, au rugat toate cuplurile căsătorite să se ridice și să spună o rugăciune. Țineam în mână un cartonaș pe care scria ceva de genul: „Ajută-ne să ne amintim cum ne simțeam când ne-am întâlnit prima dată. Acea iubire puternică, acele sentimente puternice și ajută-ne să le inserăm în viața noastră zilnică de azi.” Și mă uitam la rugăciune, m-am uitat la tine și m-am întrebat: „Ce?!” Eram confuză, căci eu doream vinul cel nou al iubirii! Nu vreau să mă întorc la acea iubire siropoasă pe care o aveam, știți voi… Cât de siropoși și îndrăgostiți lulea eram și concentrați unul pe celălalt. Vreau să stăm unul lângă altul privind la copiii noștri, la familia noastră, la prieteni, la comunitatea, la parohia noastră. Vreau iubirea în care suntem pensionari, eu port un capot, el pantaloni de trening, el mormăie când citește ziarul, iar eu știu exact ce înseamnă… Acea iubire o vreau! Acela e noul vin al iubirii care a trecut prin toți anii, a luptat și a învins…
– Acea iubire emoțională inițială, din nou, frumoasă, minunată, se poate încă întâmpla și crește într-o viață de căsătorie. Dar Isus dorește o dragoste mai profundă! E o călătorie în care El dorește să ne ducă iubirea și cred că multe cupluri căsătorite, chiar și creștine, nu știu despre această călătorie. În care Dumnezeu dorește să ia acea iubire inițială și să o transforme într-o iubire mai puternică, mai profundă, mai durabilă. Nu știu dacă ați auzit această expresie pe care mulți catolici o folosesc când se gândesc la căsătorie: căsătoria e o misiune și misiunea mea e să îl duc pe partenerul meu în Rai. Ați auzit această idee? Îmi amintesc că am auzit aceasta, bineînțeles. Când ne-am căsătorit am luat aceasta foarte în serios: „Vreau să o duc pe Beth în Rai. Va fi grozav, voi fi un bun lider spiritual acasă, mă voi asigura că are timp de rugăciune, că și eu mă voi ruga, voi conduce prin exemplul bun…”
– Toate acestea sunt lucruri bune!
– Lucruri bune, lucruri bune! Dar trebuie să spun, sincer, că după mulți ani de căsătorie, am înțeles că modul principal în care am ajutat-o pe Beth să ajungă în Rai este prin faptul că are de-a face cu mine, în fiecare zi! Va scăpa de secole de purgatoriu având de-a face cu mândria mea, cu egoismul meu, rănile mele, nesiguranțele mele…
– La fel și la mine. Este reciproc.
– O spun glumind oarecum, dar e foarte adevărat: când Domnul aduce un cuplu împreună în căsătorie, aduce doi oameni cu foarte mult păcat original, multă slăbiciune, multe răni și Dumnezeu lucrează cu ei ca să îi învețe să iubească așa cum iubește El. Așa că trebuie să învățăm să fim răbdători, blânzi, iertători unul cu altul. Și aceasta e foarte diferit de iubirea inițială, când spunem: „Mă face să mă simt așa bine, e grozav, ne place să fim împreună”. Și sunt alte momente când: „Ne vine să ne sugrumăm! De ce se întâmplă aceasta?” Dar toate acestea fac parte dintr-un proces!
– Da, aceasta e ideea principală cu care dorim să rămâneți: când ajungi în acel punct de jos în căsnicia ta, sau mai multe puncte de jos în căsnicia ta, nu te panica! Căci de fapt, când vrei să îți sugrumi soțul sau ești frustrat pentru a n-a oară, acela e momentul în care poți să te bazezi pe har și să știi că harul Sacramentului funcționează cu adevărat. Pentru că în acel moment când vinul cel dintâi se termină, ai aceste lipsuri și realizezi: „Nu mai pot face aceasta, e foarte greu!”, și în acel moment există putere, Domnul poate să reverse harul Său în căsnicia voastră într-un mod nou și să vă ducă în următoarea etapă a căsniciei voastre, o etapă mai profundă de unitate, de a fi împreună. Ne gândim la Sf. Tereza de Lisieux cu Calea ei cea Mică, în care tot ce avea să îi ofere lui Isus erau propriile ei slăbiciuni, propriile ei păcate. Atât! Dar aceasta a fost de ajuns și aceasta era tot ce îi cerea Isus. Și a adus-o la cele mai mari înălțimi ale sfințeniei. La fel ca Sfânta Tereza, avem propriile noastre căi mici, când suntem în acel loc adânc și întunecat, pe care le putem oferi lui Isus și El le va folosi în favoarea noastră.
– Da, și în momentele noastre de slăbiciune, momentele noastre de întuneric în căsnicie, momentele în care simțim multe lipsuri: „Nu știu unde ne îndreptăm! Nu știu dacă mai am ceva de oferit! Cum am ajuns aici?” Dacă ați ajuns în acele momente… se întâmplă în aproape fiecare căsnicie! Dar să știți că tocmai acolo Isus dorește să intervină și să ia acel vin inițial și să îl transforme în vinul cel bun. Și acel vin bun e iubirea lui Isus însuși! El duce iubirea noastră într-o călătorie și acea călătorie e să fim transformați de iubirea Lui. El e Dumnezeul universului! Și acel Dumnezeu al universului a devenit om în Isus Cristos și ne-a arătat cum să iubim, mai ales pe cruce. Când ne uităm la cruce, gândiți-vă ce s-a întâmplat cu Isus în Vinerea Mare. Nu a fost înțeles, nu a fost apreciat, a fost abandonat de cei mai buni prieteni, nu au fost acolo alături de El, nu au fost prezenți. Uneori i-au fost adresate cuvinte aspre și multe lucruri dureroase i s-au întâmplat în acea zi. Toate acestea se întâmplă și în viața conjugală reală. Sunt momente în care ne înțelegem greșit unul pe altul. Nu ne apreciem, nu vedem lucrurile din perspectiva celuilalt, nu ne prețuim unul pe altul așa cum ar trebui. Sunt momente în care simțim că cealaltă persoană nu e acolo pentru noi. Sunt momente în care cuvinte aspre sunt spuse unul altuia și poate fi multă durere. E mult haos în viața conjugală! E o iubire frumoasă și uimitoare, dar poate fi foarte, foarte greu. Și cred că cele mai multe cupluri de azi, chiar și cele creștine, când întâlnesc acele momente de durere, de dezamăgire sau frustrare, le văd doar ca pe probleme. Noi vrem să le vedem ca oportunități de a iubi, de a începe să iubim așa cum iubește Isus, de a fi răbdători, de a ierta, de a da ce putem mai bun, asemenea lui Cristos în Vinerea Mare. Aceasta e transformarea pe care El dorește să o realizeze în toate căsniciile noastre. Tot ce v-am împărtășit astăzi e dintr-o carte de-a noastră, intitulată The Good, the Messy, and the Beautiful (Binele, haosul și frumosul) The Joys and Struggles of Real Married Life (Bucuriile și luptele vieții reale de căsătorie). Ca să aflați mai multe, citiți acea carte. Și din partea tuturor de la Ascension Presents, Dumnezeu să vă binecuvânteze!