Ioel

The Bible Project (Read Scripture)

Clipul oferă o prezentare schematică a Cărții lui Ioel. Cartea are doar două patru capitole, reunind poeme profetice puternice și enigmatice, explorând idei profunde despre cum păcatul și eșecul omenesc provoacă distrugeri devastatoare în lume, despre cum Dumnezeu dorește să dea milostivire celor care își recunosc păcatul și îl mărturisesc.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Mulțumim Petru Matei și Romeo Asanache pentru traducere.

Durată: 6 min 48 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Vezi varianta sigură
Etichete: *
Dacă nu vedeți subtitrarea în limba română, activați-o!

Dat fiind că subtitrările de pe YouTube sunt editabile colectiv, nu putem garanta pentru subtitrarea pe care o vedeți acum. Putem însă garanta pentru subtitrarea în forma prelucrată de noi (vedeţi linkul notat ca variantă sigură). Vedeți alăturat cum puteți descărca clipul și subtitrarea pregătită de noi.

Subtitrarea în limba română

Cartea profetului Ioel. E o colecție scurtă de poeme profetice puternice și enigmatice. Ioel e unic între profeți din mai multe motive. Întâi, nu e indicat clar când a fost scrisă cartea. Cel mai probabil ar fi perioada Ezra-Neemia, după întoarcerea din exil, fiindcă menționează Ierusalimul și Templul, dar nu și vreun rege. Unic e și faptul că Ioel cunoaște bine multe alte cărți din Scriptură; el face aluzie ori citează din profeții Isaia, Amos, Sofonia, Nahum, Abdia, Ezechiel, Malahia, chiar și din Cartea Exodului.

Aceasta se leagă de ultima trăsătură unică: Ioel nu acuză Israelul de vreun păcat anume. Ca mulți alți profeți, el vestește că judecata lui Dumnezeu se apropie pentru a acuza păcatul Israelului, dar el nu spune de ce. Probabil pentru că Ioel presupune că tu, ca și el, ai citit cărțile profeților și cunoști deja neascultarea Israelui. Aceste trei trăsături ne ajută să înțelegem această carte mică și interesantă: Ioel e un autor biblic care a aprofundat scrierile biblice anterioare, iar reflecția asupra lor l-a ajutat să înțeleagă tragediile din zilele lui, dar i-au oferit și speranță pentru viitor.

Hai să vedem despre ce e vorba în carte. În cap. 1 și 2, Ioel pune accent pe ziua Domnului. E o temă de bază la profeți, ce descrie evenimente trecute, când Dumnezeu s-a manifestat cu putere pentru a-și salva poporul ori a înfrunta răul. Să ne gândim la plăgile din Cartea Exodului. Dar profeții au văzut în aceste evenimente trecute indicatori spre un viitor în care Dumnezeu va înfrunta din nou răul din poporul Lui dar și din alte nații, și va mântui întreaga lume. Astfel, în cap. 1 și 2, Ioel a inclus două poeme paralele pe această temă. Cap. 1 vorbește despre o zi a Domnului din trecut. Începe cu vestirea unui dezastru recent – un roi de lăcuste care a devastat Israelul, iar descrierea roiului amintește ziua Domnului împotriva Egiptului. Să ne amintim a opta plagă din Exod 10, doar că acum lăcustele sunt trimise împotriva Israelului. Așa că Ioel îi îndeamnă pe bătrâni și preoți să conducă poporul în pocăință și rugăciune apoi Ioel însuși se pocăiește laolaltă cu preoții.

Urmează cap. 2, care are același model poetic și de gândire. Ioel vestește o altă zi a Domnului, dar din viitor, nu din trecut. E un dezastru iminent asupra Ierusalimului. Începe să descrie ceea ce pare un alt roi de lăcuste, însă folosește imagini militare și cosmice. Lăcustele devin armata lui Dumnezeu, asemenea cavaleriei și soldaților care mărșăluiesc și nimicesc totul în cale. Soarele se întunecă, pământul se cutremură și Ioel spune: „Ziua Domnului este înfricoșătoare. Cine îi va putea rezista?” Așadar, din nou Ioel cheamă poporul să se roage și să se pocăiască. Și spune cum: „Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Dumnezeul vostru”. Adică Ioel știe că pocăința poate fi un spectacol pe care îl faci spre a scăpa. El spune: „Pe Dumnezeu nu-l interesează aceasta, El vrea schimbare reală, ca poporul Lui să pună capăt egoismului și răutății lui. Apoi Ioel spune de ce Israelul trebuie să se pocăiască: „căci Dumnezeu este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate”. Citează aici din Cartea Exodului despre cum Dumnezeu a iertat Israelul după ce și-au făcut vițelul de aur. De aici, Ioel a învățat că îndurarea și dragostea Domnului sunt mai puternice decât mânia și judecata Lui, așa că îi conduce pe preoți în penitență și rugăciune, cerându-i lui Dumnezeu să-și cruțe poporul.

Imediat după aceste două poeme, decorul se schimbă și avem o scurtă relatare despre răspunsul lui Dumnezeu la pocăința lui Ioel și a poporului: „Domnul este plin de zel pentru țara Lui și îi este milă de poporul Său”. Apoi Dumnezeu spune că va îndrepta efectele cumplite ale acelei zile a Domnului, transformându-le din judecată în mântuire. Întâi, va învinge invadatorii periculoși, care probabil erau lăcustele, și va abate asupra lor pieirea. Apoi va reface ținutul răvășit și îl va readuce la viață, făcându-l iar îmbelșugat. La sfârșit, Dumnezeu spune că va aduce prezența Lui divină în mijlocul poporului Lui, va deveni reală și accesibilă oricui.

Până în acest punct, poemele relatează impresionant despre Ioel călăuzind Israelul să înțeleagă că păcatul lui a dus la dezastru și la judecata divină, și că prin mila lui Dumnezeu există mereu speranță. Dar Ioel vede în toate evenimentele trecute o imagine a zilei din viitor a Domnului. Așadar, în ultima parte a cărții, Ioel mai scrie trei poeme ce corespund răspunsului în trei părți al lui Dumnezeu, și îmbină imagini din alte cărți profetice și le extinde într-o viziune a speranței pentru întreaga creație.

Întâi, speranța prezenței Domnului în mijlocul poporului Său devine promisiune că într-o zi, Duhul lui Dumnezeu, prezența Sa personală de viață, va umple nu numai Templul, ci întreg poporul Său. Aici, Ioel recurge la promisiunile lui Isaia, Ieremia și Ezechiel că Duhul Domnului va veni pentru a transforma și întări poporul Său, ca să-l poată iubi și urma cu adevărat. Ioel amintește și promisiunea lui Dumnezeu că va înfrunta invadatorul amenințător. Și Ioel aseamănă lăcustele distrugătoare cu popoarele violente și trufașe din zilele lui care i-au devastat și oprimat poporul. Deci recurge la promisiunile lui Isaia, Sofonie și Ezechiel despre ziua din viitor a Domnului, când El va înfrunta răul tuturor națiunilor și va întoarce violența lor asupra lor, îndreptând toate nedreptățile. În final, Ioel reia imaginea refacerii ținutului și vede aici speranță pentru înnoirea întregii creații. Așa că recurge la promisiunile lui Isaia, Ezechiel și Zaharia că ziua finală a dreptății lui Dumnezeu va fi urmată de refacerea întregii lumi, un nou Eden în care prezența lui Dumnezeu în Ierusalim va curge asemenea unui râu și va realiza înnoire cosmică.

Așadar, poemul lui Ioel se încheie cu iertarea și mila lui Dumnezeu dând naștere unei noi creații. Această Carte mică a lui Ioel explorează idei profunde despre cum păcatul și eșecul omenesc provoacă distrugeri devastatoare în lume, despre cum Dumnezeu dorește să dea milostivire celor care își recunosc păcatul și îl mărturisesc; și despre cum toate acestea ne conduc la speranța că Dumnezeu va învinge într-o zi răul din lumea noastră, dar și din noi și își va aduce prezența tămăduitoare spre înnoirea tuturor lucrurilor. Despre aceasta vorbește Cartea lui Ioel.