Ispitirea în pustiu repovestită copiilor

ISPITIREA ÎN PUSTIU

– Îți amintești ce s-a întâmplat după ce Isus a fost botezat?
– Să vedem. O, îmi amintesc! Duhul lui Dumnezeu a apărut ca un porumbel.
– Da. Ce altceva?
– Oamenii au auzit glasul lui Dumnezeu spunând: „Acesta este Fiul Meu”.
– Îți amintești!
– Și apoi oamenii de acolo au devenit foarte entuziasmați pentru tot ce au văzut și auzit.
– Exact. Era momentul perfect pentru Isus să spună: „Bine, oameni buni, este timpul să mă urmați. Eu sunt Mesia.”
– Așa a făcut El?
– Nu, deloc.
– Nu? Ei bine, ce a făcut?
– A plecat în pustiu de unul singur.
– Cum?! De ce?
– Isus știa ce va urma. Știa că a fi Mesia, a salva Israelul și a salva lumea va fi o sarcină foarte grea. Știa că nu o va putea face decât dacă este foarte aproape de Dumnezeu, Tatăl Său.
– Așa că a mers în pustiu?
– Unde putea fi singur cu Tatăl Său.
– Cât timp a stat acolo?
– 40 de zile.
– 40 de zile?
– Da. În acel timp, nu a mâncat nimic. A petrecut tot acest timp vorbind cu Dumnezeu, Tatăl Său. Iar la sfârșitul celor 40 de zile, Isus și Tatăl Său erau foarte, foarte apropiați.
– Trebuie să fi fost foarte înfometat!
– Chiar era. Și apoi Isus a avut un vizitator.
– Un vizitator? Cine?
– Îți amintești de șarpele acela viclean?
– Nu se poate! El a venit?
– Da. Dușmanul numărul 1 al lui Dumnezeu. Cel care i-a mințit pe Adam și Eva pentru ca păcatul să ruineze lumea lui Dumnezeu. El știa că Isus avea în față o sarcină importantă. Șarpele acela viclean a apărut pentru a-l ispiti pe Isus cu modalități de a face lucrurile mai ușoare. „Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, de ce nu transformi pietrele acestea în pâine delicioasă? Apoi le poți mânca. Miam, miam, miam!” „Nu, Eu nu trăiesc din pâine. Eu trăiesc din cuvintele care vin de la Tatăl Meu.”
– Dar am crezut că lui Isus îi era foarte foame…
– Îi era! Dar Isus se încredea în Tatăl Său pentru a-i satisface nevoile, nu în mâncare.
– O! Ce s-a întâmplat în continuare?
– Dușmanul l-a dus pe Isus în cel mai înalt loc din Ierusalim, chiar în vârful Templului. „Sari! Dumnezeu va trimite îngeri să te salveze și atunci toți vor fi atât de uimiți și vor dori să te urmeze.” „Nu acesta este planul lui Dumnezeu! Nu îl pune la încercare pe Dumnezeu cu trucuri.” În cele din urmă, dușmanul l-a dus pe Isus pe vârful unui munte înalt. Isus putea vedea toate împărățiile lumii. „Așadar, vrei să conduci toate aceste împărății? Pentru că eu pot face să se întâmple aceasta. Tot ce trebuie să faci este să te închini în fața mea.” Și ce crezi că a făcut Isus?
– Ce a făcut?
– Dumnezeu a vrut ca Isus să fie un nou tip de rege, o binecuvântare pentru întreaga lume. Isus știa că planul lui Dumnezeu urma să fie foarte greu. Dușmanul lui Dumnezeu a spus că el îl poate face mai ușor. „Deci, ce crezi?” „Mă voi închina doar în fața lui Dumnezeu. Lasă-mă, acum!”
– Ce mă bucur să îl văd plecând!
– Și eu mă bucur! Dușmanul a încercat din răsputeri să îl păcălească pe Isus, la fel cum îi păcălise pe Adam și Eva cu mulți ani înainte. Dar Isus era prea aproape de Dumnezeu, Tatăl Său, pentru a cădea în capcana șiretlicurilor șarpelui viclean.
– Mai ales după ce a petrecut tot timpul singur cu El.
– Așa este. Faptul de a fi aproape de Tatăl Său l-a făcut pe Isus puternic.
– Și ce s-a întâmplat în continuare?
– Isus s-a întors în cetate.
– Chiar așa? De ce?
– Pentru că acum era timpul să salveze lumea.