Istoria Sf. Nicolae

Cu mult timp în urmă, într-un ținut îndepărtat, cunoscut azi ca Turcia, s-a născut un băiețel. Părinții lui, Teofan și Nona, ca Abraham și Sara din Biblie, nu au putut avea copii timp de mulți ani. Acest copil a fost un miracol pentru ei și l-au considerat un dar de la Dumnezeu. S-au gândit că va crește și îi va sluji pe oameni, așa că l-au numit Nicolae, care înseamnă „erou al poporului” în greacă. Episcopul orașului Patara, unde locuia Nicolae, era chiar unchiul său. El a observat repede că Nicolae evita preocupările lumești și i-a prevenit pe părinții lui că fiul lor ar putea fi chemat în slujba lui Dumnezeu. La cererea Episcopului și sub călăuzirea lui atentă, Nicolae a intrat în mănăstirea din apropiere și s-a pregătit pentru preoție. Acolo Nicolae a ajuns cunoscut pentru că ținea nopți întregi de rugăciune și post.

După câtva timp, unchiul său, Episcopul, a vrut să facă un pelerinaj în Țara Sfântă. Îngrijorat că își părăsește îndatoririle, i-a încredințat supravegherea Bisericii nepotul său, Nicolae. Nicolae a luat în serios responsabilitatea și a avut grijă de comunitate așa cum o făcea Episcopul. Dar apoi, pe neașteptate, tragedia l-a lovit pe tânărul preot. Părinții lui Nicolae au murit în timpul ciumei. Fuseseră foarte bogați și Nicolae a moștenit o avere mare. El s-a gândit ce ar trebui să facă cu noua lui bogăție. Ascultând cuvintele lui Isus de a vinde averea și a o da săracilor, Nicolae și-a folosit moștenirea pentru a ajuta nevoiașii, bolnavii și suferinzii. În fiecare noapte, Nicolae se deghiza și ducea mâncare, haine și bani oamenilor din satul lui. Mai târziu a devenit Episcop de Patara și apoi, după moartea sa, a fost recunoscut ca sfânt: Sf. Nicolae. Nicolae și-a continuat practica de a face în secret daruri generoase.

În Patara, un creditor nemilos a confiscat bunurile unui negustor și a amenințat că îi va lua și cele trei frumoase fiice ale lui. Singura speranță a tatălui era să le mărite pe fiicele lui repede, înainte să le ia creditorii. Dar fără zestre pe care să le-o dea viitorilor soți fiicele sale erau puțin probabil să se căsătorească. Într-o noapte târziu, pe când nunta fiicei mai mari era aproape, un străin misterios a lăsat o pungă cu aur pe pragul casei tatălui. Când tatăl a descoperit banii a doua zi dimineață, familia a fost foarte fericită! Curând a venit timpul ca a doua fiică să se căsătorească. Acest străin a vizitat din nou familia: a aruncat o altă pungă cu aur pe hornul casei. Familia era foarte recunoscătoare celui ce le dădea o asemenea avere, dar aveau nici o idee cine ar putea fi această persoană.

Apropiindu-se nunta celei de-a treia fiice, tatăl a decis să stea de pază pentru a putea identifica persoana bună ce fusese așa generoasă cu familia lui. În această vizită, binefăcătorul misterios a aruncat punga cu aur pe fereastra deschisă. De îndată ce a auzit sacul cu monede căzând pe podea, tatăl l-a urmărit pe străin până când l-a ajuns din urmă. Spre surprinderea lui, era Nicolae. Nicolae a fost rușinat și l-a rugat pe tată să îi păstreze identitatea secretă. Tatăl a promis că va păstra secretul, dar a fost așa de recunoscător pentru bunătatea tânărului Nicolae încât nu a putut păstra secretul oricât a încercat.

După atâția ani, Nicolae este încă amintit pentru generozitatea lui și pentru darurile făcute în secret. În cinstea Sf. Nicolae, în multe țări din lume copiii primesc pungi cu cadouri în decembrie, în sărbătoarea Sf. Nicolae. În alte părți ale lumii, oferirea de cadouri e rezervată pentru seara înainte de Crăciun.