Isus s-a rugat

Isus s-a rugat. Cum așa? Dumnezeu s-a rugat lui Dumnezeu? Pare ciudat, să admitem. Doar dacă nu este și aici o lecție.

Rugăciunea este ridicarea minții către Dumnezeu. Sau: rugăciunea este cererea celor ce se cuvin de la Dumnezeu. Așadar, în ce sens se ruga Domnul la învierea lui Lazăr și în timpul patimii? Căci sfânta Lui minte nu a avut nevoie să se urce către Dumnezeu, și nu avea nevoie să ceară ceva de la El. Dar asumându-și persoana noastră și formând în El însuși firea noastră, ni s-a făcut nouă pildă, ne-a învățat să cerem de la Dumnezeu, să ne ridicăm mintea spre El, deschizându-ne nouă, prin sfânta Lui minte, urcarea spre Dumnezeu.

Când la învierea lui Lazăr a spus: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Eu însă știam că totdeauna mă asculți; dar am spus pentru poporul care se află aici, ca să creadă că Tu m-ai trimis”, nu este clar tuturor că a rostit aceste cuvinte pentru a-l cinsti pe Tatăl, ca pe cauza Lui, și a arăta că nu este potrivnic lui Dumnezeu? Dar când a spus: „Tată, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, dar nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești”, nu este clar oricăruia că ne învață să cerem în ispite ajutor numai de la Dumnezeu, să preferăm voința dumnezeiască voinței noastre?

Sf. Ioan Damaschin
Dogmatica