Lăsați-l pe Cristos să aprindă un foc în voi

Pacea fie cu voi! Prieteni, nu vă voi minți: lecturile pentru această săptămână sunt grele. Sunt foarte provocatoare. Și poate că e bine să auzim așa ceva în mijlocul verii când suntem mai relaxați, pentru că sunt multe de asimilat. Iată principiul din spatele lor și este simplu de afirmat, dar este greu de acceptat. Principiul este: într-o lume ce a luat-o razna, așa cum este lumea noastră, într-o lume care este dezorientată spiritual, cei care vin la noi spunând adevărul și întruchipând adevărul vor întâlni opoziție. Și, de fapt, cu cât sunt mai autentic religioși, cu cât sunt mai onești acești oameni, cu atât mai multă opoziție vor întâlni. Religia autentică, ca una dintre caracteristicile ei, stârnește în mod necesar opoziția. Acum, dacă lumea ar fi perfectă, dacă toți am fi complet aliniați cu voința lui Dumnezeu, nu ar fi adevărat. Atunci oamenii religioși, cei care spun adevărul și întruchipează adevărul, ar fi primiți cu brațele deschise. Dar nu aceasta este lumea în care trăim.

Unul dintre indicatori, apropo, că aveți de-a face cu o figură religioasă falsă este dacă e în mod universal populară. Cum a exprimat Isus aceasta? „Aveți grijă când toți oamenii vorbesc de bine despre voi. I-au tratat pe profeții mincinoși tocmai în acel fel.” Dacă ești un predicator și toți oamenii din lume te iubesc, ei bine, ai o problemă. Fac aceasta de mult timp, să predic în spațiul public, și stârnesc opoziție atât din stânga cât și din dreapta, și oamenii spun: „Ce faci în acest sens? Te deranjează că oamenii vor critica ceea ce spui?” Nu, dimpotrivă. Sunt edificat de aceasta. Dacă toată lumea, din întregul spectru, ar gândi că tot ce spun e cât se poate de corect, există o șansă foarte mare că nu spun adevărul. Bine. Prima noastră lectură arată acest principiu legat de Ieremia. Cu Isaia, cel mai mare dintre profeții evrei…

Pe oricine a fost tentat vreodată să spună că o viață de profet e plină de farmec și minunată, îl provoc să citească oricare două pagini din profetul Ieremia. Ieremia a primit chemarea divină. Și în primul rând, nu a dorit-o. A spus: „Uite, Doamne, sunt prea tânăr. Nu vreau aceasta.” Și Domnul a trebuit să îi spună: „Nu, nu. Te descurci. Te chem la aceasta și trebuie să o faci.” Și apoi mesajul pe care i l-a dat lui Ieremia să îl transmită – au fost mai multe, dar un mesaj principal a fost ca Israelul să se predea babilonienilor care îi amenințau. Ei bine, aceasta era împotriva oricărui instinct la nivelul politic. Ei erau această națiune mândră, poporul ales al lui Dumnezeu, și sunt atacați de această națiune străină. Dumnezeu îi eliberase din Egipt, cu mult timp în urmă. De ce nu i-ar elibera de babilonieni? Dar iată-l pe Ieremia care spune: „Nu, Domnul vrea să vă predați”. Ei bine, s-au revoltat împotriva lui. Acesta este contextul pasajului.

Ascultați acum ce spun oamenii despre acest profet care spune adevărul: „[Ieremia] trebuie să fie dat la moarte, căci demoralizează soldații care au rămas în cetatea aceasta și întreg poporul spunându-le astfel de lucruri; nu caută bunăstarea poporului nostru, ci ruinarea lui!” Mie aceasta îmi sună a rețelele de socializare. Aceasta este opinia publică. Figura religioasă spune adevărul și iată părerea populară. „Acest tip se opune la tot ceea ce noi susținem. Trebuie să scăpăm de el.” Așadar, regele Sedecia, nearătând curaj aici, spune: „Este în mâinile voastre”. Și astfel „l-au luat pe Ieremia și l-au aruncat în cisterna care se afla în curtea gărzii; l-au coborât cu funii. În cisternă nu era apă, ci numai mâl; și Ieremia s-a cufundat în mâl.” Vedeți simbolismul aici, oameni buni? Ieremia, marele profet, rostind cuvântul lui Dumnezeu. Da, dar într-o lume ce a luat-o razna, oamenii nu vor să audă cuvântul lui Dumnezeu. Pe Ieremia nu îl interesa opinia populară. Nu încerca să gâdile urechile oamenilor. Nu asculta de instituțiile militare sau politice. El rostea cuvântul lui Dumnezeu. Rezultatul? Întreaga societate, de sus până jos, s-a întors împotriva lui și, în mod simbolic, a fost pus în cel mai de jos loc posibil. „O! Am fost chemat de Dumnezeu să fiu profet. Aceasta înseamnă că voi avea succes și voi fi popular.” Da, în visele tale, amice. Ești chemat de Dumnezeu să fii profet – uite unde ajungi! Ajungi în noroi, pe fundul unei cisterne, fiind aruncat acolo din ordinul regelui. Da. Într-o lume care a luat-o razna, aceasta li se întâmplă de obicei profeților.

Acum aplicați aceasta la timpul nostru, oameni buni. Ce s-ar întâmpla dacă v-ați ridica în piața publică, consecvent, și ați propovădui învățătura Bisericii pe probleme sociale și politice? Dacă ați spune: „Învățătura socială a Bisericii va fi cuvântul meu? Voi vorbi public și clar împotriva avortului. Voi vorbi împotriva eutanasiei. Voi vorbi împotriva pedepsei capitale. Voi vorbi împotriva acestei hiper-militarizări a societății noastre. Voi vorbi împotriva întregii violențe armate. Voi vorbi în favoarea săracilor și a celor bolnavi și marginalizați. Voi vorbi împotriva discrepanțelor mari de avere. Observați ce am făcut: am mers în stânga și în dreapta spectrului nostru politic, pentru că toate acestea sunt teme din învățătura socială catolică. Ce s-ar întâmpla deci cu voi sau cu mine dacă ne-am ridica, așa ca Ieremia, într-un spațiu public și am propovădui cu consecvență toate acestea? „O, ni s-ar acorda onoare. Am fi ridicați în slăvi.” Da, vezi să nu! Foarte probabil, am fi puși în versiunea acestei societăți a acelei cisterne noroioase.

Și țineți cont: Ieremia vorbea unei societăți profund religioase. Uitați-vă la a noastră acum: extrem de secularizată. Și astfel, când noi, oamenii religioși, începem să vorbim ceea ce considerăm a fi cuvântul lui Dumnezeu, nu vom fi ridicați în slăvi și onorați. Probabil că ne vom lovi de opoziție agresivă. Bine. Bine. Așa a fost mereu. Cu toate acestea în minte, cu contextul lui Ieremia în minte, uitați-vă la Evanghelie, care e una dintre preferatele mele, și „Word on Fire”, proiectul meu media, își ia titlul din acest pasaj. „Isus le-a spus discipolilor Săi: «Am venit să aduc foc pe pământ și cât de mult vreau să ardă deja!»” Ați putea spune: „O, e frumos. Va aprinde un foc care să lumineze Pământul. El este Lumina lumii, va aduce lumină în întunericul nostru. Ce minunată și pașnică imagine!” Nu, nu. Mai gândiți-vă. Acesta este un mesaj foarte dur, provocator. Greaca din spate este: „voi arunca foc pe pământ”, „voi da foc lumii”… Înregistrez aceste cuvinte în California. Sunt nativ din Chicago, dar am învățat despre incendii trăind aici. Aceste incendii devastatoare care scapă repede de sub control, ard păduri, dar apoi se mută în zone locuite și amenință întreaga civilizație. Cineva din California spune: „Hei! Voi arunca foc în țara aceasta!” O, am fi destul de deranjați de aceasta.

Și dacă sunteți tentați să spuneți: „O, nu! Aceasta e o imagine frumoasă, doar despre iluminare”, ascultați: „Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare.” Bine. Doar ca să clarificăm lucrurile: El nu folosește o imagine bună și blândă aici. Ce putem înțelege din aceasta? Amintiți-vă principiul: într-o lume ce a luat-o razna, ce e dezorientată, cel care spune adevărul divin, care întruchipează adevărul divin, va fi privit ca o figură periculoasă. Ieremia a fost, de aceea l-au pus într-o cisternă. Isus a fost, motiv pentru care l-au pironit pe cruce, în cele din urmă. Isus, ascultați, în cuvintele Lui și în însuși felul Lui de a fi, a aprins un foc care într-adevăr avea un scop distructiv. Să ne întoarcem la aceste incendii de pădure, de aici, din California. Un incendiu care rade o mulțime de copaci și tufăriș permite o creștere reînnoită. Să mergem la nativii care au trăit aici: ei au înțeles acel principiu, de aceea puneau focuri controlate, de aceea apreciau focul. Îndepărtarea a ceea ce trebuie îndepărtat astfel încât ceva nou și proaspăt să poată crește, ceva nou și proaspăt să se poate naște.

„Am venit să aprind un foc pe pământ, să arunc foc pe pământ.” De ce? Pentru ca vechile forme de viață, bazate pe păcat, să poată fi arse, să poată fi aruncate deoparte, pentru a permite ceva nou să ia ființă. Gândiți-vă la Isus care vine în propriile voastre vieți. „O, e minunat. Da, Isuse, te rog, vino în inima mea.” Ei bine, da, dar aceasta este o propunere periculoasă, când îl lași pe acest Isus, pe Cel adevărat – nu mă refer la vreun construct cultural, la un Isus de felicitare Hallmark, mă refer la cel real – când îl lași pe adevăratul Isus să intre va arde unele lucruri, da? Folosim imaginea cu Isus curățind Templul. E ca și cum ar curăța templul în care vrea să locuiască: templul inimii tale. Într-un mod similar, El va arde în tine ceea ce trebuie să ardă. Ura ta, cruzimea ta, preocuparea de sine, păcatele cu care oarecum te-ai jucat ani și ani de zile, fără a te ocupa de ele, vechile ranchiune și vechile probleme – Isus va arde toate acestea dacă îl lași să intre. Și apoi, doar pentru a face totul clar precum cristalul: „Credeți că am venit să aduc pace? Nu. Am venit mai degrabă pentru dezbinare.”

Acum ascultați cum precizează: „De acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei.” Uau. Putea fi mai clar? Putea fi mai provocator? Nu cred. Familiile însele vor fi dezbinate. Și observați: de-a lungul secolelor creștine, acest lucru a fost adevărat. Știu aceasta din slujirea mea pastorală. E adevărat până în ziua de azi că atunci când Isus vine în viețile oamenilor, ceea ce trebuie să dispară sunt formele contrafăcute și false de comunitate. Înțelegeți ce spun? „O, aceasta e familia mea.” Da, dar ar putea fi o familie bazată pe tot felul de disfuncții. Acea familie trebuie să fie „dezmembrată”, pentru ca noua familie a Împărăției lui Dumnezeu să se poată naște. Oricine a avut vreodată de-a face cu familii experimentând dependență de alcool sau violență domestică sau oricare dintre aceste forme de disfuncție… Pentru a vindeca familia, mai întâi trebuie să fie „dezmembrată”. Ceva trebuie rupt, trebuie să strici ceva, pentru că acea familie s-a bazat pe tot felul de supoziții periculoase și false. Și atunci când vine Isus, da, El e un foc, care va arde lucrurile. Da, El e o sursă de diviziune, adesea, înainte să fie o sursă de unitate, căci nu poți construi casa nouă pe o fundație proastă, nu? Trebuie să îndepărtezi vechea casă și vechea fundație și să construiești ceva nou.

Bine. Așadar oamenii religioși autentici, de la Ieremia la Isus, sunt mereu unii ce provoacă probleme. Nu uneori, ci chiar mereu. Pentru că într-o lume ce a luat-o razna, vor părea problematici. Într-o lume nebună, ei vor părea nebuni. Așadar, întrebarea pentru noi toți azi e: avem curajul să îl ascultăm pe Ieremia, să îl ascultăm pe Isus, să îl lăsăm pe Cristos să aprindă un foc în noi și să ardă ceea ce trebuie să ardă, să distrugă formele contrafăcute de comunitate, pentru a permite adevăratei comunități a Împărăției lui Dumnezeu să se nască? Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!