Rimini

Sfântul Anton, implicat într-o dispută cu ereticii care negau prezenţa reală a lui Isus în Euharistie şi care pretindeau o probă de netăgăduit, le-a promis o minune.

„Am un catâr, a spus unul dintre eretici, care se numea Bonovillo. Îl voi ţine închis şi îl voi lăsa fără mâncare trei zile; după aceste trei zile îl voi duce în piaţa mare a oraşului, în faţa tuturor oamenilor; acolo îi voi da nutreţ, iar domnia voastră aduceţi ostia care, cum spuneţi, conţine trupul omului-Dumnezeu; în cazul în care catârul va refuza fânul pentru a îngenunchea înaintea ostiei, voi deveni catolic”.

Sfântul Anton s-a retras în mănăstirea sa şi în timpul celor trei zile s-a adresat Domnului cu rugăciune şi post.

În ziua stabilită sfântul Anton s-a prezentat cu preasfântul sacrament. La vederea sfântului care venea, o adâncă tăcere s-a lăsat peste toţi cei prezenţi în piaţă. Şi iată că sfântul Anton cu voce tare şi sigură i-a dat poruncă animalului: „În numele Creatorului tău pe care-l port viu, adevărat, real şi substanţial în mâinile mele, deşi sunt nevrednice, îţi poruncesc, o catâr necuvântător, să vii imediat să te prosterni înaintea lui, pentru ca ereticii să înţeleagă că toată creaţia este supusă şi ascultătoare faţă de Mielul care se jertfeşte pe altarele noastre”.

Transpira rece ereticul, strigând la animal şi ispitindu-l cu mâncarea pe care o poftea. Animalul însă a refuzat hrana stăpânului şi s-a apropiat docil de omul lui Dumnezeu: a îndoit picioarele înaintea ostiei şi aşa a rămas.

Sfântul Anton nu s-a înşelat în a judeca sinceritatea duşmanului său: acesta a venit, într-adevăr, să se arunce la picioarele sale, respingând public toate erorile şi devenind din acea zi unul dintre cei mai zeloşi colaboratori ai sfântului; chiar întreaga familie a sa a intrat cu el în sânul adevăratei Biserici, iar el, în ardoarea recunoştinţei sale faţă de Dumnezeu, a construit cu banii săi o biserică dedicată principelui apostolilor, sfântul Petru. (Rimini, 1227)

Micul Catehism Euharistic