Nu pot experimenta, nu cred!

Unii nu cred. De ce? Când li se vorbește despre lucruri care nu se văd, unii refuză să creadă. Dacă nu pot experimenta, nu cred!

Noi am auzit de o cetate cerească, am aflat că locuitorii ei sunt îngerii Domnului, că sufletele celor drepți și desăvârșiți sunt împreună cu acești îngeri; dar trăitorii după trup se îndoiesc că ar exista ceva ce să nu vadă cu ochii trupești, fiindcă cele nevăzute nu se pot cunoaște prin experiență.

E ca și cum o femeie însărcinată ar fi aruncată în temniță și, acolo, ar da naștere unui copil care, odată născut, ar fi hrănit și crescut în închisoare. Dacă se întâmplă ca mama care i-a dat viață să îi vorbească de soare, de lună, de munți și câmpii, de zborul păsărilor, de alergarea cailor, acela, născut fiind și hrănit în temniță, nu va ști decât de întunericul ei, îndoindu-se de cele ce aude că există, pentru că nu le-a cunoscut din proprie experiență. Tot astfel și oamenii, născuți fiind în întunericul exilului, când aud vorbindu-se de cele nevăzute și mai presus de ei, nu cred că sunt adevărate, pentru că nu le cunosc decât pe cele văzute și lipsite de importanță, în mijlocul cărora s-au născut. Dar prostuț e copilul care socotește că mama îl minte vorbindu-i de lumină, când el nu cunoaște nimic altceva în afara întunericului temniței.

De aceea a fost dat ca însuși Creatorul văzutelor și nevăzutelor, Unul-Născut din Tatăl, să vină spre mântuirea neamului omenesc și să trimită Duhul Sfânt în inimile noastre, ca prin El, întorși la viață, să credem ce nu am putut cunoaște prin proprie experiență.

Sf. Grigore cel Mare
Dialoguri despre moarte