O inimă înțeleaptă, capabilă să discearnă

Pacea să fie cu voi! Prieteni, prima lectură este din prima Carte a Regilor, și este unul dintre pasajele mele preferate din întreg Vechiul Testament. Și este unul care cred, dacă mergeți la o reculegere în curând, sau vreți să petreceți un timp din Ora Sfântă, sau la sfârșitul zilei, când vreți să intrați în legătură cu Domnul… acesta este un scurt pasaj minunat pe care să vă concentrați. Cadrul îl reprezintă primele zile din domnia regelui Solomon. Amintiți-vă de Solomon, fiul lui David și al Batșebei. El devine rege după un fel de confruntare dinastică. Dar aici este un tinerel, nu experimentatul Solomon, ci acest tânăr, care abia își începe perioada ca rege. Vă imaginați? Chiar și atunci când începeți la un nou loc de muncă și sunteți cam nesigur pe voi… Imaginați-vă că sunteți regele unei națiuni și deodată toată această responsabilitate cade pe umerii voștri și simțiți: „Pur și simplu nu mă pricep”. Și atunci vă deschideți inima în fața Dumnezeu și implorați. Ei bine, așa ceva face Solomon acum – îl imploră pe Domnul.

Iată ce spune: „Doamne Dumnezeul meu, Tu l-ai făcut pe slujitorul Tău rege. Însă eu sunt doar un copil.” Nu știu deloc cum să acționez. Înțeleg pe deplin aceasta. Gândiți-vă la un moment când ați ajuns într-o poziție de responsabilitate și ați spus: „Nu cred că mă pricep la aceasta”. Așadar: „Dă-i slujitorului Tău o inimă înțeleaptă ca să îl judece pe poporul Tău, discernând între bine și rău!” Ce rugăciune! Ar fi putut cere orice. Aceasta este ideea. Este un tinerel și: „Nu mă simt la înălțimea acestei îndatoriri așa că dă-mi, Doamne, mulți bani și avere. Doamne, dă-mi cel mai frumos palat din lume. Doamne, fă ca vrăjmașii mei să se teamă de mine. Doamne, fă armata mea cea mai mare din lume. Fă ca toți slujitorii de la curte să îmi satisfacă dorințele.” Ar fi putut cere orice dintre acestea. Bogăție, onoare, plăcere, putere – suspecții obișnuiți. Dar nu face așa. El cere o inimă înțeleaptă și capabilă să discearnă, capacitatea de a distinge binele de rău.

Ce cere de fapt? Cere să își vadă lumea din perspectiva lui Dumnezeu. El cere să poată guverna cu mintea și inima lui Dumnezeu. Vedeți cât de important este acest lucru? Dacă aveți toate acele lucruri pe care le-am menționat – ai bogăție, onoare și putere, și toți din jurul tău sunt niște lingușitori, armata ta e cea mai mare din lume, și ai cel mai grozav palat existent… dacă nu ai înțelepciunea inimii, dacă nu poți vedea lumea din perspectiva lui Dumnezeu, nu vei ști ce să faci cu acele lucruri. Și acele lucruri, care în mod superficial vor fi pe placul tău, atenție, în cele din urmă se vor întoarce împotriva ta și te vor distruge. Vreți, oameni buni, o lecție spirituală din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre? Aceasta este. Mai ales tinerii. Ce vor ei de la viață? Sunt acele lucruri: bogăție, onoare, plăcere, putere, stimă, bani, case, mașini. „Așa ceva vreau!” Dar dacă nu au înțelepciunea inimii, acele lucruri se vor întoarce de fapt împotriva lor.

Îmi voi dezvălui vârsta acum, cu unele dintre aceste nume, dar completați cu unele din timpurile mai moderne. Ce au în comun toți acești oameni? Janice Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison, John Belushi, Kurt Cobain, Lindsay Lohan… Justin Bieber – vin mai aproape în timp. Aproape toți acești oameni au primit brusc, de foarte tineri, toate bunurile lumii. Gândiți-vă la Hendrix când cânta, la sfârșitul anilor ’60 – cel mai faimos chitarist din lume. Oamenii practic l-au venerat. John Belushi. Îmi amintesc când eram copil: John Belushi a avut filmul nr. 1 în țară, albumul nr. 1 în țară…. Era recunoscut la nivel universal. Gândiți-vă la Kurt Cobain. Îmi amintesc când Kurt Cobain s-a sinucis – a fost un șoc pentru atât de mulți oameni. Dar a fost, probabil, cel mai faimos cântăreț rock & roll din lume la acea vreme. Justin Bieber… Lista poate continua. Ce au în comun? Li s-au dat tuturor bunurile lumii, dar nu au văzut lumea din perspectiva lui Dumnezeu. Nu aveau această înțelepciune a inimii care să le permită să deosebească binele de rău. Și, prin urmare, toate acele lucruri pe care le-au acumulat au tins să se întoarcă împotriva lor. Acestea sunt vedete pop relativ contemporane.

Reveniți la tradiția noastră literară. Ce găsim? O poveste ca cea a dr. Faustus. Omul acesta a vrut cunoștințe. „Dă-mi toate cunoștințele din lume.” Da, așa că le-a primit și l-au distrus, pentru că avea cunoaștere fără înțelepciune. Sau povestea regelui Midas. Atât de minunat este narată acea legendă minunată a regelui Midas. „Vreau aur, Doamne. Fă ca tot ce ating să se transforme în aur.” Și așa s-a întâmplat. Până când a trebuit să atingă oamenii pe care îi iubea și aceștia s-au transformat în aur fără viață în fața lui. Frumoasă, frumoasă expresie a acestui adevăr spiritual. Dacă primești toate bunurile lumii, dar fără o inimă pricepută și înțeleaptă, nu numai că nu îți vor face bine: se vor întoarce împotriva ta. Iată-l pe regele Midas. Se vor întoarce împotriva ta și te vor distruge. Și astfel Solomon cere ceea ce trebuie. Cere ceea ce trebuie.

Ascultați cum răspunde Domnul: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta – nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogății, nu ai cerut viața dușmanilor tăi…” Vedeți toate aceste bunuri ale lumii? Armată mare și dă-mi o viață lungă și fă-mă iubit. „ci ai cerut pentru tine discernământ […] voi face după cuvintele tale.” Iată un adevăr important din Biblie. Dumnezeu nu va refuza acest fel de rugăciune. „Doamne, dă-mi cea mai mare mașină sport din lume. Cer aceasta prin Cristos Domnul nostru.” Ei bine, este o rugăciune stupidă. Vedeți, finalul ar trebui să fie indiciul. Adică, nu are sens să ceri aceasta „prin Cristos Domnul nostru”. Dar: „Doamne, dă-mi o inimă înțeleaptă. Doamne, ajută-mă să văd lumea așa cum o vezi Tu. Cer aceasta în numele lui Isus.” Iată o rugăciune bună! Și nu îl va refuza pe cine cere așa. Amintiți-vă că Domnul spune că Dumnezeu nu va refuza niciodată Duhul Sfânt celor care îl cer. Cereți toate aceste lucruri lumești. Dumnezeu ar putea spune: „Nu sunt bune pentru tine”. Dar ce este întotdeauna bun pentru noi? Duhul Sfânt. Cereți-l, cereți-l și nu veți fi refuzați.

Am mai vorbit despre aceasta cu cei care mă urmăresc: este motto-ul meu ca Episcop, luat de la Toma d’Aquino. Când Domnul i-a spus, vorbind de pe cruce: „Toma, ai scris bine despre Mine. Ce ai avea drept recompensă?” Din nou, Aquino ar fi putut cere orice. „Fă-mă cel mai faimos savant din lume, Doamne. Fă-i pe toți să înțeleagă și să iubească ceea ce am scris. Doamne, dă-mi avere.” Nu, nu. Toma a spus, și acesta este motto-ul meu ca Episcop: Non nisi te, Domine. Nu vreau nimic, nimic din toate acelea, nisi te – în afară de tine, Doamne. Tu ești ceea ce vreau. El a cerut o inimă înțeleaptă și capabilă să discearnă. A cerut ca Cristos să trăiască în el. Iată așadar exercițiul spiritual, oameni buni. Indiferent că mergeți la o reculegere, faceți Ora Sfântă, sau chiar în seara aceasta, înainte de culcare, iată-vă exercițiul spiritual. Sunteți Solomon. Sunteți Toma d’Aquino. Și Domnul vă spune: „Bine, ce vrei? Îți voi da. Îți promit că îți dau. Ce vrei?” Ce ați cere?

Dacă frecați lampa și iese duhul fermecat: „Ai trei dorințe!” Ce ați cere? Bogăție, onoare, o mașină mai frumoasă? Sau: „Doamne, rezolvă aceste dispute în familia mea” sau „Doamne, fă-i să mă placă mai mult!” sau „Doamne, fă-mă mai de succes la locul meu de muncă”? Nu cereți așa ceva. Toate sunt banale fără sens. Cereți-l pe Cristos. „Doamne, te vreau pe Tine! Vreau o inimă înțeleaptă și capabilă să discearnă, ca acum să știu ce să fac cu orice – atenție! – aș putea avea sau nu.” Dacă am deci o inimă înțeleaptă și capabilă să discearnă, atunci voi ști ce să fac cu bogăția pe care o am, dacă primesc acea bogăție. Dacă am o astfel de inimă, voi ști ce să fac cu puterea, dacă va veni în mâinile mele. Dacă am o astfel de inimă, voi ști ce să fac când oamenii mă onorează, voi ști cum să folosesc aceasta pentru Dumnezeu. Dar dacă nu îl am pe Cristos, toate aceste lucruri se vor întoarce împotriva mea și mă vor distruge. Rețineți pe vecie, oameni buni. Este un adevăr spiritual de bază și este întruchipat aici, în această narațiune.

Permiteți-mi să arunc o privire asupra Evangheliei, pentru că continuăm această lectură minunată a parabolelor din Matei. Dar țineți cont de Solomon, de ceea ce tocmai am spus. Isus spune: „Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor”. Și când cineva o găsește, va vinde tot ce are și o va cumpăra pe aceasta. E o imagine minunată, într-adevăr, căci ei cred… Ce făceau oamenii în antichitate, înainte de asigurări și altele asemenea, era că dacă venea o armată invadatoare sau tâlharii, oamenii își îngropau bogăția în pământ, ca să o protejeze, iar apoi fugeau. Ei bine, uneori nu se mai întorceau niciodată. Mureau sau ceva li se întâmpla. Și atunci acea comoară rămânea îngropată pe câmp. Și apoi, uneori, poate că sunt multe generații mai târziu, cineva cultivă acel câmp și găsesc această comoară ascunsă. Asta e imaginea de aici. Este chiar frumoasă. Împărăția lui Dumnezeu este așa. Dacă găsești acea comoară ascunsă, vinde tot ce ai și cumpăr-o.

Care este comoara ascunsă? O inimă înțeleaptă și capabilă să discearnă. Care este comoara ascunsă? Este Cristos care locuiește în tine. Non nisi te, Domine. „Nu vreau nimic în afară de Tine, Doamne.” Aceasta e comoara ascunsă. Odată ce ați găsit aceasta, uitați orice altceva din viața voastră. Le puteți vinde. Vindeți tot pentru a cumpăra acel unic lucru, pentru că fără acel unic lucru, sunteți pierduți. Să vedem următoarea parabolă. „La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără”. Aceeași idee. Negustorul ce caută mărgăritare – acesta suntem noi, toți, trecând prin viață. Căutăm lucruri care să ne facă fericiți. Aceasta este bogăția, plăcerea și onoarea și toate lucrurile pe care le căutăm. Bine, bine. Dar când găsești mărgăritarul de mare preț, aceasta este împărăția lui Dumnezeu, oameni buni. Aceasta e comoara îngropată pe câmp. Aceasta este inima înțeleaptă și capabilă să discearnă. Acesta este Cristos care locuiește în voi. Când găsiți aceasta restul îl puteți vinde. Cine are nevoie de el? Și cumpărați acel mărgăritar.

Care este tragedia? Vai, noi toți păcătoșii, suntem susceptibili la aceasta. Ne petrecem viața… Suntem ca această persoană, scufundându-ne după mărgăritare, scufundându-ne aici și acolo și ne epuizăm, și găsim bucăți mici de mărgăritar, dar există mărgăritarul de mare preț și l-am ratat. L-am ratat. Sau căutăm comori în toate locurile greșite, și există această comoară îngropată și am ratat-o. Nu o ratați. Viața e scurtă. Când găsiți mărgăritarul de mare preț – și vă spun adevărul lui Dumnezeu, l-ați găsit astăzi în aceste lecturi. Dacă aveți urechi de auzit și ochi de văzut, l-ați găsit în aceste lecturi. Dacă îl găsiți, vindeți tot altceva ce aveți. Și, pentru numele lui Dumnezeu și pentru propria voastră fericire, cumpărați-l. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!