O mare liniște domnește astăzi

O mare linişte domneşte astăzi pe pământ, o mare linişte şi o mare singurătate. O mare linişte, pentru că Regele doarme. Pământul s-a cutremurat şi s-a liniştit, pentru că Dumnezeu a adormit în trup şi s-a dus să-i trezească pe cei care dormeau din veci. (…) El îl va căuta pe Adam, cel dintâi Părinte al nostru, oaia cea rătăcită. El vrea să-i cerceteze pe toţi aceia care sunt aşezaţi în întuneric şi în umbra morţii. Se duce să-i scape de suferinţe pe Adam cel aflat în lanţuri şi pe Eva, prizonieră şi ea, El, care este în acelaşi timp Dumnezeul lor şi Fiul lor. (…) „Eu sunt Dumnezeul tău, şi pentru tine am devenit Fiul tău. Scoală-te tu, care dormeai, căci nu te-am creat ca să stai aici, înlănţuit în iad. Scoală-te din morţi: Eu sunt Viaţa celor care au murit”.

Veche omilie pentru Sâmbăta Sfântă
citată în Catehismul Bisericii Catolice, nr. 635