Oprirea mecanismului țapului ispășitor

Episcopul Robert Barron

Prieteni, în această duminică ascultăm episodul cu femeia prinsă în adulter, din capitolul 8 al Evangheliei după Ioan. René Girard a considerat că acest episod este deosebit de clar în a arăta dinamica a ceea ce el a numit mecanismul țapului ispășitor. Iar în răspunsul lui Isus la violența gloatei vedem gloria lui Dumnezeu care nu sancționează această frenezie a țapului ispășitor, ci mai degrabă întâmpină mizeria păcatului nostru cu milostivirea Sa.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu și Matei C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 13 min 58 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:
Pacea să fie cu voi! Prieteni, ce bogăție copleșitoare avem în acest timp al Postului Mare! Biserica ne oferă întotdeauna lecturi magnifice la care să meditam. Duminica trecută am avut ceea ce eu numesc cea mai minunată poveste spusă vreodată: parabola Fiului risipitor. Săptămâna aceasta, avem o întâmplare din cap. 8 din Ioan. Este puțin neobișnuită la Ioan: acest tip de narațiune ar părea mai degrabă potrivită în Evanghelia lui Luca sau a lui Matei. Dar, o găsim în Ioan cap. 8: episodul cu femeia prinsă în adulter. Și ca povestea de săptămâna trecută, expune atât de mult din dinamica vieții spirituale, atât în dimensiunea disfuncțională, cât și atunci când funcționează bine.

Ascultați cum începe episodul – este interesant și important. „Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la Templu. Tot poporul venea la El, iar El, fiind așezat, îi învăța.” Ori de câte ori Isus vine la Templu în Evanghelii, nu este doar un rabin evreu evlavios, mergând într-un loc unde să aducă cult și să învețe. Pentru că în Vechiul Testament auzim – este în cap. 10 al profetului Ezechiel – că shekinah, sau gloria lui Yahve, a Dumnezeului lui Israel, s-a înălțat și a părăsit Templul. Coruperea națiunii și a Templului însuși a devenit atât de gravă încât gloria divină s-a înălțat și a plecat. Și, fiți atenți, a mers spre est, peste Muntele Măslinilor. Nu auzim niciodată în Vechiul Testament ca shekinah (gloria) lui Yahwe să se fi întors în Templu, nici măcar pe vremea lui Zorobabel, după întoarcerea exilaților, când au reconstruit Templul. Îl sfințesc, dar nu auzim vreo relatare despre revenirea gloriei Domnului.

Bine. Urmează Noul Testament. Isus, care nu este doar un profet între mulți alții, nici doar un rabin evlavios, ci însuși Fiul lui Dumnezeu, de fiecare dată când El vine la Templu este Dumnezeul lui Israel care se întoarce, în gloria Sa, în acest loc sfânt și îl readuce la scopul lui inițial. Observați detaliul. Evreii nu l-ar fi ratat! Isus a mers pe Muntele Măslinilor. Și apoi dis-de-dimineață, s-a reîntors la Templu. Fiți atenți la topografie. Shekinah (gloria) Domnului s-a înălțat și a părăsit Templul, mergând spre est, peste Muntele Măslinilor. Iată-l pe Isus venind de pe Muntele Măslinilor, în Templu. Este întoarcerea gloriei lui Yahwe. Ce trebuia să se întâmple în Templu? Este locul unde Dumnezeu și umanitatea se întâlneau. Este locul în care umanitatea păcătoasă se întâlnea cu Dumnezeu cel milostiv. Gândiți-vă la toți evreii pioși de-a lungul secolelor, care veneau cu animalele pentru a aduce jertfe în Templu. O parte din idee era să caute reparare pentru păcat și reconcilierea cu Dumnezeu. Ei veneau înaintea „scaunului îndurării”: era numele zonei de deasupra chivotului legământului din primul Templu, cel inițial. Mizeria umană întâlnind milostivirea divină – acesta era scopul Templului.

Bine. Având în vedere aceasta, revenim la acest episod ciudat. „Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o să stea înaintea tuturor, i-au zis: «Învățătorule, această femeie a fost surprinsă când tocmai comitea adulter. […] Tu ce zici?»” Cred că anterior v-am mai vorbit despre marele teoretician al sec. XX, René Girard. Francez, dar cel mai mult a scris în SUA. A predat mult timp la Stanford. Girard, cred, este unul dintre marii teoreticieni din ultimii 50 de ani. El a observat o anume dinamică în aproape fiecare comunitate umană. A numit-o dinamica „țapului ispășitor”. Când apar tensiuni, lucrurile merg prost, ce facem printr-un instinct primar? Începem să căutăm un țap ispășitor. Poate fi o anumită persoană; foarte des este un grup de oameni. „El a făcut-o. Ea este responsabilă. Ei sunt cei din spatele problemelor noastre.” Și comunitatea se reunește într-un fel de surogat de unitate, în jurul învinovățirii făcute împreună asupra țapului ispășitor. Desigur că se vede aceasta la nivel geo-politic, dar se vede în jur aproape la orice măsuță de cafea, la orice grup de conversație. Noi, oamenii, avem tendința de a apela la această idee de țap ispășitor pentru că ne face să ne simțim uniți într-o perioadă de criză.

Ei bine, Girard a considerat că acest episod este în mod special clar ca demonstrație pentru aceste dinamici. Cărturarii și fariseii o prind chiar când comite adulter. Gândiți-vă la aceasta puțin. Ne-am putea întreba: „Păi, huh… unde se aflau? Și cât timp au așteptat și au vegheat ca să o prindă chiar când comitea adulterul?” Cât de interesați suntem, confrați păcătoși, atenție, cât de interesați suntem să găsim țapi ispășitori. Vorbim de cărturari și farisei, oameni ce cunosc legea. Da. Desigur! Pentru că folosim legea religioasă tocmai pentru a găsi, izola și pedepsi țapul ispășitor. „Ei bine, uite ce a făcut el! Uite ce a făcut ea! Vă puteți imagina ce au făcut acești oameni? Ei sunt vinovați și eu am legea de partea mea!” Ați întâlnit vreodată pe cineva ce folosește legea religioasă într-un mod violent? Eu da. Sfântul Paul era familiarizat cu așa ceva.

Confrați păcătoși religioși, atenție. Folosim orice avem pentru a ne exprima uneori disfuncția spirituală. Iată-i pe cărturari și pe farisei. Le pasă de această femeie? Nu. O pun în fața morții, confruntând-o în public. Și amintiți-vă ce a zis Girard din nou, oameni buni. Țapul ispășitor trebuie să apară public. Altfel, nu își îndeplinește rolul. Nu, nu. Cu toții trebuie să vedem! „Oh, uite acolo. Iată-l. Iat-o.” O confruntă așadar în public și cunoșteau suficient de bine legea: „Legea lui Moise spune că trebuie să ucidem cu pietre astfel de oameni”. Aceștia sunt oameni extrem de agresivi. Folosind legea, folosind, dacă vreți, marea tradiție a Israelului, dar într-un mod profund disfuncțional și nociv. Țapul ispășitor, violența, mecanismul țapului ispășitor.

Ce face Isus? Când au continuat să îl întrebe, „aplecându-se, scria cu degetul pe pământ”. Este un detaliu foarte ciudat. Singura dată, de altfel, în Evanghelii, când Isus este descris vreodată ca scriind ceva. Cred că prima mișcare pe care o face aici este să destrame gloata. Cum se formează aceste gloate ce caută țapi ispășitori? „Ai auzit ce a spus?” „Da, am auzit!” „Hai să îi spunem și lui despre aceasta.” „Acum suntem trei și ai auzit?” „Da. Și acum, să implicăm alte patru sau cinci persoane.” Mulțimea se formează ca un nor de furtună, devenind tot mai puternică în acest proces. Și să fim sinceri, confrați păcătoși: când vedem aceste grupuri formându-se, când auzim acest tip de bârfă și blamare, vrem să intrăm în joc, nu-i așa? „Vreau să mă implic, așa că mă voi alătura acelui grup, de bună voie.” Prima mișcare a lui Isus este un fel de dezarmare a gloatei. El refuză să coopereze cu ea. Rețineți! Un sfat foarte bun: când simțiți că se formează o astfel de gloată, acesta e cel mai bun lucru de făcut – să vă aplecați și să scrieți pe pământ. Cu alte cuvinte, să încercați să o dezarmați necooperând cu ea.

Ce scria oare? Nu știm. Nu ni se spune. Îmi place cum în marea tradiție, Părinții Bisericii speculează ce scria: păcatul fiecărei persoane care ținea acele pietre, pregătite pentru aruncare. Nu știu dacă aceasta scria. Nu ni se spune, dar îmi place această sugestie. Cu alte cuvinte, destrămarea gloatei ce caută țapul ispășitor tocmai prin întoarcerea energiei ei împotriva sa. Pentru că apoi vine una dintre cele mai devastatoare propoziții din Biblie: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. „Bine, continuați. Știu că legea lui Moise spune că astfel de oameni trebuie uciși cu pietre. Înțeleg. Înțeleg legea. Dar, bine, ce ziceți ca unul dintre voi fără păcat, să fie primul care aruncă piatra.” Și apoi se spune: „Unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni”, lasă pietrele și se îndepărtează.

Observați dinamica. La început, au prins-o chiar când comitea adulterul – „te-am prins” – apoi se formează norul de furtună și putem simți, auzi și mirosi această gloată furioasă formându-se, ridicând pietre. Și apoi amenințarea adresată lui Isus: „Hei! Ce ai de spus? Ești cu noi? Ești împotriva noastră?” V-ați simțit vreodată așa? Când se formează gloata după țapi ispășitori și trebuie să decid acum: mă voi alătura acestor oameni sau voi fi împotriva lor? Isus li se împotrivește și apoi întoarce energia morală și spirituală împotriva lor și apoi face ca norul să se risipească. Frumos exemplu, apropo, despre cum nonviolența poate răspunde violenței. Dacă spunea, într-o indignare dreaptă: „O să îmi formez propria gloată! Hai să ne luptăm pe tema aceasta.” Ei bine, ce-ar fi urmat? Probabil că femeia ar fi fost ucisă și la fel mulți alți oameni. În schimb, Isus dezarmează această gloată ce vrea un țap ispășitor și arată calea tipic divină de a trata această problemă.

Ce îi spune femeii? „Isus s-a ridicat și i-a spus: «Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?» Ea i-a zis: «Nimeni, Doamne». Isus i-a spus: «Nici Eu nu te condamn. Mergi, de acum să nu mai păcătuiești».” Dezarmează gloata girardiană ce vrea țapi ispășitori. Nu aceasta e calea lui Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu este calea iubirii și compasiunii, a iertării și nonviolenței. Indiferența față de păcat? Nu! Faptul că această femeie a păcătuit este de la sine înțeles în acest episod. Isus nu îi caută scuze, spunând: „O, nu îți face griji. Nu e tocmai păcat ce ai făcut.” Nu. El presupune, ca toți ceilalți, că femeia a păcătuit. Așa că îi spune, într-adevăr: „Du-te și nu mai păcătui”.

Vedeți, pentru că păcatul, oameni buni, în orice formă, este întotdeauna o formă de violență, este întotdeauna o formă de ruptură. Cuvântul nostru englezesc „păcat”, sin, provine din cuvântul german sunda. Cuvântul german pentru păcat este sunda, și acesta este ca și cuvântul nostru englezesc sunder – a separa, a despărți. Păcatul este așadar întotdeauna negativ. Întotdeauna trebuie să ne opunem lui. Iar Isus i se opune: „Mergi, de acum să nu mai păcătuiești!” Dar nu susține această frenezie în căutarea țapului ispășitor în care cădem atât de ușor. De fapt i se opune, o dezarmează.

Acum amintiți-vă începutul. Suntem în Templu. Shekinah lui Yahwe, gloria lui Dumnezeu părăsise Templul. De ce? Din cauza prostiei și păcatului și corupției noastre. Acum, în Cristos, El a venit de pe Muntele Măslinilor, a venit dinspre est, a intrat în Templu. El este gloria lui Yahwe, revenită în lăcașul sfânt. Și ce trebuie să fie Templul? Locul în care iubirea lui Dumnezeu se întâlnește cu păcatul nostru. Nu neg nici o clipă că femeia prinsă în adulter e o păcătoasă. Dar ea întâlnește în Templu nu frenezia după țapul ispășitor, nu violența gloatei. Augustin a folosit primul expresia pomenită la începutul acestei predici. El spunea: „tot ce a mai rămas”, la sfârșitul poveștii, după ce gloata este destrămată, „tot ce a mai rămas” spunea Augustin, este misera et misericordia. Mizeria umană și milostivirea divină. Așa ceva trebuia Templul să fie. Când gloria lui Dumnezeu locuiește acolo, așa ceva este: un loc în care mizeria păcatelor noastre întâlnește misericordia, milostivirea lui Dumnezeu.

Și Biserica noastră, oameni buni, trebui să fie tot așa. Prea des, chiar și bisericile noastre devin locuri ale acestui tip de violență după țapul ispășitor. Prea mulți oameni folosesc legea ca pe o armă, ca pe un instrument pentru a-i ataca pe alții. Nu, nu, nu. Încetați cu așa ceva! Opuneți-vă la așa ceva. Și fie ca religia noastră să fie un loc în care mizeria păcatului întâlnește milostivirea lui Dumnezeu. Și fie ca fiecare dintre noi să fie un instrument al acelei întâlniri. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube.