Pâinea supra-substanțială

Episcopul Robert Barron

Prieteni, e prima sărbătoare Corpus Christi – solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos – după ce studiul Pew Forum a arătat că 70% dintre catolicii americani nu cred în Prezența Reală a lui Isus în Euharistie. Conciliul Vatican II a spus că Euharistia este „izvorul și culmea vieții creștine” – deci este clar că ceva a mers foarte rău. De aceea, trebuie cu un interes înnoit să privim la lecturile pentru sărbătoarea de astăzi.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Oana și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 12 min 28 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul
Etichete: *

Pacea să fie cu voi! Prieteni, sunt bucuros să vă salut în această minunată sărbătoare, Corpus Christi – celebrarea Trupului și Sângelui lui Cristos. Iată la ce mă gândesc astăzi. E prima sărbătoare Corpus Christi după celebrul, sau ar trebui să spun infamul, studiu Pew Forum, de acum câteva luni. Am vorbit despre el de mai multe ori. Studiul Pew Forum a arătat că 70% dintre catolici – deci nu din populația în general, sau dintre oamenii religioși, ci 70% dintre catolici – susțin că nu cred în Prezența Reală a lui Isus. Acest lucru m-a preocupat tot anul. Am ajuns deci acum la această zi minunată când sărbătorim Trupul și Sângele lui Isus. Așa că am vrut să acord o atenție deosebită lecturilor pe care ni le oferă astăzi Biserica. Pentru că, știți, ceva destul de semnificativ a mers greșit. Vatican II a spus că Euharistia este „izvorul și culmea vieții creștine”. Adică e începutul și scopul vieții creștine. Și dacă 70% din credincioșii noștri nu cred în Prezența Reală, ceva a mers foarte rău. Așa că, ținând cont de aceasta, să aruncăm o privire la lecturile pentru astăzi.

Să începem cu prima lectură, care e din Cartea Deuteronomului. Moise vorbește aici poporului despre lunga lor peregrinare prin pustiu. Iată ce spune: „El [Dumnezeu], prin urmare, te-a lăsat să suferi de foame și apoi te-a hrănit cu mană, o hrană necunoscută vouă și părinților voștri.” Este deci o referire la această hrană faimoasă pe care Domnul a oferit-o Israelului care rătăcea prin pustiu. Se numește mană – speculează ei – pentru că în ebraică «Ma’n Hu» are sensul de: „Ce este asta?” Când această hrană misterioasă a coborât, oamenii s-au întrebat despre ce este vorba. Au mâncat «Ma’n Hu», au mâncat această mană, această hrană „ce este asta?” pe toată durata peregrinării lor, a călătoriei de 40 de ani prin pustiu. Au încetat să o mai mănânce exact când au intrat în Țara Promisă.

Biserica alătură lecturii din Deuteronom acest pasaj magnific din Ioan, cap. 6. Și ne întoarcem la această lectură tot timpul. E o meditație atât de importantă privind credința euharistică a Bisericii – Ioan, cap. 6. Dar iată citatul, din Domnul însuși. Ascultați: „Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer; cine mănâncă această pâine va trăi în veci. Aceasta este pâinea care a coborât din cer. Spre deosebire de cea pe care părinții voștri au mâncat-o și au murit, cine mănâncă această pâine va trăi în veci.” Domnul compară deci explicit această pâine pe care El o va oferi cu mana care i-a hrănit pe israeliți în călătoria lor lungă prin pustiu.

Având deci în minte această alăturare, putem da acum textelor o lectură spirituală puternică. Trebuie să citim Euharistia prin lentila călătoriei israeliților prin pustiu. Israelul scapă deci din sclavia Egiptului. Își croiesc durerosul drum prin pustiu, în această lungă și sinuoasă călătorie, până când ajung în cele din urmă în Țara Promisă. Avem aici o alegorie, o metaforă spirituală, dacă doriți. Ce este Egiptul? Locul sclaviei. Reprezintă păcatul, dependența, egocentrismul – căile spre moarte. Reprezintă, atenție, toate felurile în care suntem ținuți captivi. Ce frumos a spus Origen acest lucru, cu mult timp în urmă, că stăpânul sclavilor egipteni reprezintă puterea păcatului; israeliții reprezintă tot ce este bun în noi. Gândiți-vă la minte, voință, creativitate, imaginație – toate puterile noastre spirituale și fizice. Problema este că sunt ținute captive. Și acum, confrați păcătoși, știți toți la ce mă refer. Știm cu toții cum se simte această captivitate. Bine.

Israeliții scapă prin intervenția plină de milă a lui Dumnezeu. Scapă din sclavie și acum își croiesc drumul spre Țara Promisă. Ce este Țara Promisă? E plinătatea răscumpărării pe care o vom găsi în ceruri. Țara în care curge lapte și miere nu descrie doar un loc geografic din Orientul Mijlociu. E un simbol spiritual pentru împlinirea totală pe care o vom experimenta în ceruri. Bine. Dar până acolo? Până acolo avem o călătorie dificilă. Nimeni nu a spus că vor fi 40 de ani ușori de rătăcire în pustiu. Nu e un loc în care să găsești prea mult confort. Ei bine, este un simbol al propriei noastre călătorii spirituale. Am lăsat în urmă – dacă l-am îmbrățișat pe Cristos, dacă am intrat în viața Bisericii – am lăsat în urmă sclavia Egiptului.

Dar nu suntem încă în Țara Promisă. Cum trăim până atunci? Este un loc al încercării, al dificultăților; este un loc incomod. Care e ispita? Și se vede, nu-i așa, foarte clar în Cartea Exodului, în special. Care e ispita? De a te întoarce! Ei îi spun lui Moise: „Uite, cel puțin aveam ceva de mâncare în Egipt! Cel puțin știam ce se întâmplă cu viețile noastre!” Aceasta e ispita permanentă a noastră, a tuturor păcătoșilor, în timp ce încercăm să ne croim drumul spre Țara Promisă: faptul că tânjim după „oalele cu carne din Egipt”, cum spune Biblia. Tânjim după vechile căi ale păcatului și ale morții. Știți despre ce vorbesc, noi, toți păcătoșii. Căile dependenței, egocentrismului, păcatului. Vrem să ne întoarcem. Iar Moise trebuie să tot spună: „Nu, nu, nu! Nu priviți înapoi! Continuați, chiar și prin pustiul cel dificil. Bine.

De ce au nevoie oamenii, mai ales când se simt ispitiți? Au nevoie de hrană. Au nevoie de hrană – și e exact ce spune Moise: „El [Dumnezeu] te-a lăsat să suferi de foame și apoi te-a hrănit cu mană”. Ne recunoaștem fiecare dintre noi, croindu-ne drum spre Țara Promisă, în timp ce suferim și suntem înfometați. De ce avem nevoie? Avem nevoie de pâinea pentru viața veșnică. Avem nevoie de mana din cer.

Ascultați-l acum din nou pe Domnul, în Ioan 6: „Pentru că Trupul Meu este adevărată hrană, iar Sângele Meu este adevărată băutură. Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.” Ce spune? „Pâinea ce v-o voi da Eu”, se referă desigur la Euharistie, propriul Trup și Sânge, „este pâinea care vă va susține în călătorie și vă va pregăti pentru plinătatea ospățului vieții veșnice.” Vă va antrena pentru viața veșnică, vă va pregăti pentru viața veșnică.

Să rămânem, puțin, la imaginea mersului prin pustiu. Îmi amintesc când eram tânăr, eram la facultate, la 18, 19 ani, nu mâncam niciodată micul dejun. Mă trezeam dimineața și mergeam la ore, trecea toată dimineața cu ore, mă întorceam la cămin și mâncam pentru prima dată la prânz sau la ora 1 p.m. Nu m-a deranjat niciodată. Acum nu îmi pot imagina așa ceva! Nu aș putea rezista dimineața fără să mănânc ceva. Nu aș putea să trec prin restul zilei fără prânz sau fără cină. Cu cât îmbătrânesc, cu atât îmi e mai clar câtă nevoie am de hrană pentru a mă susține în activitatea mea. Cât de naiv e pentru noi să ne gândim vreodată că putem înainta prin pustiu, că putem înainta în călătoria spirituală, fără să ne hrănim. Știți ce se va întâmpla? Credeți-mă: ce se va întâmpla e că vom tânji după oalele de carne din Egipt. Domnul ne dă în Euharistie mâncare adevărată, băutură adevărată. Luați-le!

Acum o ultimă conexiune pe care vreau să o fac. Luați tot ce am spus și faceți legătura acum cu cuvintele probabil prea familiare ale Rugăciunii domnești. Ar fi o predică pentru altă dată doar să parcurgem acea rugăciune. Dar vreau să atrag atenția asupra unei anumite afirmații. De fiecare dată când spunem „Tatăl nostru”, spunem aceasta. Mă întreb cât de des ne gândim la aceasta. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” E o problemă exegetică complicată în jurul acestei exprimări, dar ce se folosește aici, în greacă, pentru „pâinea de toate zilele”, este «ton arton ton epiousion». Ce înseamnă aceasta literalmente? „Dă-ne astăzi pâinea suprasubstanțială.” «Ousia» înseamnă substanță în greacă. «Epiousion» înseamnă supra-substanțial. De fapt, în cele mai vechi versiuni latine ale Bibliei, cuvântul pe care îl găsiți este «super substantialem».

E un motiv complicat pentru care spunem «zilnic», nu voi trata aceasta. Să rămânem cu expresia în greacă. Dă-ne astăzi, ne rugăm acum, în fiecare zi, Doamne, dă-ne nu pâinea obișnuită de care avem nevoie pentru a ne menține trupurile funcționale, ci, Doamne, dă-ne în fiecare zi pâinea suprasubstanțială, care ne ține sufletele în viață în timpul călătoriei prin pustiu. Ce spune Biserica despre pâinea euharistică? A suferit o schimbare atât de fundamentală, încât nu mai e potrivit să ne referim la aceste elemente ca pâine. Mai degrabă spunem că au fost «transsubstanțiate». Aceasta înseamnă că la nivelul fundamental al esenței lor au fost schimbate în Trupul și Sângele lui Cristos. Da, într-adevăr, pâinea suprasubstanțială. Și ce spunem în rugăciunea învățată de la Isus: „În fiecare zi, Doamne, dă-mi această pâine suprasubstanțială.” Pentru că aș fi extraordinar de naiv să cred că pot rezista la lunga călătorie prin pustiu fără această pâine.

Permiteți-mi să închei cu aceasta: „Spre deosebire de părinții voștri, care au mâncat-o și totuși au murit, cine mănâncă această pâine va trăi în veci.” Aici Domnul nu vorbește despre viață fără de sfârșit în această lume. Într-un fel ar fi un blestem, nu? Ar fi așa cum trăiește un vampir. Dacă aș spune: „Sunt în anul 9000 ca Episcop auxiliar de Santa Barbara”! Nu vrem viața fără de sfârșit în această lume. Ce ne dorim e viața veșnică. Aceasta e Țara Promisă. Aceasta e viața în cer cu Dumnezeu. Ce ne face să răzbim prin călătoria prin pustiu, ceea ce ne susține spre acel loc ceresc, este pâinea suprasubstanțială. „Trupul Meu este adevărată hrană, Sângele Meu este adevărată băutură.” Catolicilor, nu cădeți în această capcană a banalizării Euharistiei. „O! Cei mai mulți nu credem în Prezența Reală.” Atunci nu ați înțeles nimic! Avem nevoie de această hrană pentru a răzbi în această călătorie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.