Preoți, profeți și regi

Pacea să fie cu voi! Prieteni, un motiv pentru care îmi place sărbătoarea Botezului Domnului este că îmi dă ocazia să vorbesc despre propriul nostru Botez. Căci, deși cei mai mulți probabil nu am putea indica ziua Botezului nostru – putem indica ziua noastră de naștere, dar câți (eu nu știu dacă aș putea) ar putea spune: „Aceasta este ziua în care am fost botezat”. Pentru că nu există nici o altă zi, din punct de vedere creștin, mai importantă decât aceea. În ziua Botezului vostru ați fost altoiți în Cristos astfel încât participați la relația Fiului cu Tatăl. Sunteți acum un fiu sau o fiică în Fiul. Îl puteți numi pe Tatăl „Tatăl nostru” în unire cu Fiul lui Dumnezeu. Ați fost deificați, ați fost divinizați, ați fost aduși în viața divină în acea zi. Orice altceva din viața creștină decurge din acest minunat act al Botezului vostru.

Mă voi opri asupra lui din perspectiva a trei calități. Fiind altoiți în Cristos, deveniți identificați cu El ca preot, ca profet și ca rege. Sunteți unși, așa cum erau acele trei figuri în Vechiul Testament: preoții, profeții și regii. Și voi ați fost unși în ziua Botezului vostru. Ce înseamnă aceasta? Care este identitatea noastră baptismală?

Ne vom uita mai întâi la preoție. Cine este preot în Biblie? Ei bine, un preot este unul ce aduce jertfe, în numele poporului, lui Dumnezeu. Preotul este unul care se roagă pentru popor, se roagă la Dumnezeu în numele lor. Preotul este un mediator între umanitate și divinitate. Preotul este, dacă vreți, un fel de trecător al frontierei, un prieten al lui Dumnezeu. Gândiți-vă deci la Adam, Noe, Abraham, Iacob, Ezechiel, Moise – toți în diferite moduri sunt preoți în Vechiul Testament. Și, bineînțeles, Isus este Marele Preot, spunem noi. Vă puteți gândi: „Nu știu ce să zic… Sunt eu preot? Nu sunt hirotonit.” Ei bine, nu. Hirotonirea întru preoția ministerială este o expresie particulară a acestui lucru. Dar ați fost într-adevăr unși. Dacă ați fost botezați catolici, ați fost într-adevăr unși ca preoți.

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă mai întâi, cred, că trebuie să fii o persoană a rugăciunii. Și aici mă refer nu atât la rugăciunea pentru binele tău, ci la rugăciunea de mijlocire pentru binele altora. Cât de des am auzit ca preot și Episcop și auziți și voi când cineva spune: „Puteți să vă rugați pentru mine? Rugați-vă pentru mine.” Ceea ce fac ei, cerând aceasta, este să vă trezească preoția. Vă trezesc identitatea de preot care poate mijloci în numele lor înaintea lui Dumnezeu. Voi spuneți: „Nu. Cred că doar preoții hirotoniți și Episcopii…” Nu, nu. Nu, nu. Fiecare persoană botezată este chemată la acest tip de rugăciune de mijlocire.

Așadar, părinților, părinților catolici, vă rugați pentru copiii voștri în mod regulat? Mijlociți pentru ei într-un mod preoțesc? Copii, vă rugați pentru părinții voștri? Și voi sunteți preoți, dacă sunteți botezați. Mijlociți pentru ei în fața Domnului. Soților, vă rugați pentru soțiile voastre? Soții, vă rugați pentru soții voștri? Este o obligație preoțească pe care o aveți. Familii, vă rugați înainte de masă, atât când sunteți acasă, cât și poate la restaurant, unde devine ceva mai provocator? Mă confrunt des cu aceasta, mai ales dacă port colarul roman și suntem în public într-un restaurant. Ei bine, atunci când te rogi, dai mărturie – este adevărat. Dar, de asemenea, îți exerciți preoția, mijlocești. Părinți, vă binecuvântați copiii înainte de a merge la culcare seara? Am văzut aceasta în unele familii. Un obicei frumos. Copiii vin în fața mamei și a tatălui și sunt binecuvântați în mod oficial. Acesta este un act preoțesc. Bine! Vă rugați pentru ei, mijlociți pentru ei.

Și iată o provocare acum pe care o voi lansa tuturor. Mergeți la Liturghie? Statistic știu răspunsul. Sincer, marea majoritate a celor botezați nu merg la Liturghie. În țara noastră, între 20 și 25% dintre catolici merg la Liturghie în mod regulat. O ducem mult mai bine decât Europa și Australia, dar nu este întocmai liniștitor, căci cifrele lor sunt slabe rău. 75% dintre preoții prin Botez stau departe de rugăciunea centrală a Bisericii, unde preoția voastră se exprimă cel mai deplin. Sunt sigur că mulți catolici sunt nedumeriți: „Despre ce vorbește?” Există o mică rugăciune în Liturghie, peste care trecem rapid și pun pariu că mulți oameni nici măcar nu îi acordă atenție. Dar este o rugăciune crucială și exprimă ceea ce vreau să spun.

Preotul spune chiar înainte de rugăciunea asupra darurilor: „Rugați-vă, fraților, ca jertfa mea și a voastră să îi fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl Atotputernic”. Nu spune: „Hei, rugați-vă ca jertfa mea, pe care doar eu o ofer…” Nu, nu! „Ca jertfa mea și a voastră”! Cu alte cuvinte, toți oamenii de la Liturghie se unesc cu jertfa preotului, care se unește cu măreața jertfă a lui Cristos însuși către Tatăl. Dar ideea este că toată lumea de acolo este preot. De aceea este minunat faptul că, chiar înainte de aceasta, are loc colecta. Colecta nu este ca o mică pauză în mijlocul Liturghiei. Nu, face parte din Liturghie pentru că voi jertfiți ceva, dați de dragul altora. Exprimați un act preoțesc în donația pe care o faceți. Nu stați departe de izvorul și culmea vieții creștine. Atunci preoția voastră este exprimată cel mai deplin.

Așadar, ca botezați, sunteți preoți. În al doilea rând, sunteți profeți. Cine este profetul? Profetul este unul care rostește cuvintele lui Dumnezeu. Cât de comun este acest lucru în Biblie! Câți profeți sunt! Moise, Isaia, Ieremia, Daniel, Osea, Zaharia, Ilie și așa mai departe. Oameni care sunt chemați de Dumnezeu să vorbească în numele Său. Când Ieremia spune: „O, Doamne, nu mă alege pe mine, sunt prea tânăr”. Iar Domnul spune: „Nu spune că ești prea tânăr. Te-am numit profet peste neamuri.” Isaia spune: „O, sunt un om cu buze necurate”. Și Domnul îi purifică buzele și apoi Isaia spune: „Trimite-mă să vorbesc și să predic”. Bun. Și voi sunteți profeți. Ați fost unși, dacă ați fost botezați, să rostiți cuvintele lui Dumnezeu.

Este aceasta floare la ureche? Este lapte și miere? Nu, nu. Uitați-vă la profeții din Vechiul Testament, cât de des au ajuns la suferință. Uitați-vă la Ieremia. Ca plată pentru eforturile sale, este pus în lanțuri, aruncat într-o cisternă și, la sfârșitul vieții sale, probabil condamnat la moarte. Gândiți-vă la Ilie urmărit de trupele Izabelei. Nu, profeții au probleme. Și uitați-vă la Profetul nostru suprem, Cel care este El însuși întruparea Cuvântului divin. Isus ajunge la cruce din cauza profeției Sale. Nu! Este periculos, și mereu a fost așa, să rostești cuvântul lui Dumnezeu. Dar, confrații mei de Botez, sunteți unși pentru acest scop. Ce înseamnă concret? Ei bine, nu vreau să spun că într-un mod prozelitist. Nimănui nu-i place așa ceva. Nu spun că într-un mod ostentativ. Nimănui nu-i place așa ceva. Dar vorbiți public despre credința voastră? Unii sunt chemați să se ridice… Face parte din sarcina mea, să mă ridic în public și să o fac. Dar toți cei ce sunteți botezați: lăsați oamenii să știe că sunteți catolici, că sunteți mândri de aceasta, că știți articula credința, că cuvintele credinței sunt pe buzele voastre cu ușurință. Aceasta este parte a profeției.

Și mai știți ceva? Care este ultima carte cu adevărat bună de teologie sau spiritualitate pe care ați citit-o? „O, uite… Nu e pentru mine. Nu sunt teolog.” Da, dar sunteți profeți. Sunteți botezați pentru a fi profeți care rostesc cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, studiați Scriptura? Studiați marii teologi, marii scriitori spirituali? Poate nu la nivelul lui Toma de Aquino. Bine, aceea este pentru specialiști. Dar fiecare persoană botezată trebuie să fie pregătită – amintiți-vă ce a spus Petru – trebuie să fie gata să dea un motiv pentru speranța din ea. Așadar, atunci când tinerii – și credeți-mă, sunt numeroși – vin și spun: „Hei, nu înțeleg aceasta” sau „Aceasta nu are sens pentru mine” sau „Nu înțeleg de ce Biserica susține aceasta”, sunteți pregătiți să răspundeți? Voi, părinții, profesorii. Ei bine, fiți gata, fiți pregătiți! Aveți doi ochi și un creier și puteți lua o carte și studia. Aceasta face parte din chemarea, consider eu, a fiecărui profet, și fiecare persoană botezată este profet.

Iată ceva ce mă frapează mereu când botez un copil și mă întorc spre părinți, ca parte a ritualului, și spun: „Vă angajați să fiți primii învățători ai acestui copil în ceea ce privește credința”. Este o mare responsabilitate, nu? Copilul vostru este botezat și spuneți: „O să las totul cateheților, mai târziu, în viața acelui copil”. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe cateheți, dar nu este suficient, pentru că voi, ca părinți ai lor, voi sunteți profeți. Voi sunteți cei meniți să le spuneți adevărul divin de când sunt copii mici. Îmi amintesc și acum că mama m-a învățat această mișcare. Nu știu câți ani aveam. Trei, patru? Nu știu ce vârstă aveam. Încă îmi amintesc că mama m-a învățat semnul crucii. Da. Se purta ca un profet. Cu toții trebuie să o facem.

Și, în fine, sunteți preot, sunteți profet, sunteți rege. O mulțime de regi în Biblie, desigur. Ce vreau să spun acum în acest context spiritual? Un rege este cineva, atenție, care rânduiește carismele astfel încât să conducă oamenii la Dumnezeu. Un rege în sens spiritual rânduiește carismele. Duhul Sfânt dă aceste carisme, aceste daruri, aceste capacități, iar regele este cel care le vede și, ca un comandant pe câmpul de luptă, ca un dirijor de orchestră care are toți instrumentiștii diferiți în fața lui și trebuie să îi aducă laolaltă pentru un scop comun, tot așa regele vede carismele și apoi le rânduiește spre Împărăția lui Dumnezeu. Papa de la Roma face acest lucru în cel mai măreț mod posibil. Arhiepiscopii și Cardinalii și alții o fac într-un mod foarte înalt. Dar fiecare persoană botezată este chemată să facă aceasta. Care sunt carismele de care sunteți conștienți în viața oamenilor și cum îi orientați spre Dumnezeu?

Părinților, din nou: cum vă îndrumați copiii astfel încât, mai presus de toate, să își discearnă vocația? Acesta este scopul unei familii, apropo, în sens spiritual. Ce face ca o familie să fie sfântă este atunci când toată lumea din acea familie își descoperă scopul. Ei bine, părinții acționează ca niște regi când își guvernează și orientează copiii spre Împărăția lui Dumnezeu. Dar prietenii voștri, cunoștințele voastre, la locul vostru de muncă, luați ceea ce aveți la dispoziție și îl orientați cât mai bine spre cele ale lui Dumnezeu? Atunci acționați ca un rege.

Iată ceva foarte interesant. Toți maeștrii spirituali vorbesc despre aceasta. Primul loc în care poate ne exercităm regalitatea este cu privire la noi înșine. Ce vreau să spun este: obținerea unei stăpâniri asupra propriei persoane. Dacă există tot felul de dorințe, impulsuri și tendințe contradictorii în noi, atunci nu ne vom mișca eficient spre Împărăția lui Dumnezeu. Dar dacă vă controlați viața în așa fel încât să vă puteți ordona mintea și voința și pasiunile și viața privată și viața publică în direcția lui Dumnezeu, atunci veți avea o suveranitate regală, o autoritate regală asupra voastră înșivă, și aceasta, apropo, vă va permite să deveniți un rege mult mai eficient în ceea ce îi privește pe cei din jurul vostru. Fiecare persoană botezată este chemată să fie un rege. Cât de eficienți suntem noi? Sau abdicăm de la această responsabilitate?

Haideți așadar să profităm cu toții de această zi de sărbătoare, Botezul Domnului. Când am fost botezați, ne-am unit cu El. Am fost altoiți în El. Am devenit alți cristoși. Ce înseamnă „christos”? Uns! Toți sunt unși preoți, profeți și regi. Să trăim această identitate. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumim mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest material, vă invit să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube.