Purgatoriul și raiul au început deja

Dacă vrei raiul, poți avea raiul. Lucrul care îmi place la aceasta este… Nici măcar nu… Uite… Ați auzit de Dante Alighieri, scriitor italian? Da, entuziasm mare acolo legat de italieni. Dante a scris aceste trei cărți: Purgatorio, Inferno, Paradiso, despre purgatoriu, iad și rai. Toți știu despre ele, dar oamenilor le place să citească despre purgatoriu. Oamenilor le place să citească despre iad, Inferno. Cea mai puțin citită dintre toate aceste trei cărți este Paradiso. Cea mai puțin citită dintre toate este cea despre locul în care chiar vrei să mergi. „Vreau să citesc totul despre acest loc în care nu vreau să merg niciodată”, nu a spus nimeni vreodată. Există o carte incredibilă, am citit-o acum câțiva ani, numită „Ghidul călătoriei către rai”. În cartea sa, autorul vorbește despre aceasta la început. El spune că de fiecare dată când vrei să faci călătorie, faci niște cercetări. Vom merge în Maui… în Kauai… Vom merge în Cincinnati. Și înainte să ajung acolo, citesc totul despre ce este de… tot ce poți face în Maui… toate lucrurile uimitoare ce le poți face în Kauai… Singurul lucru ce îl poți face în Cincinnati. Vreau să citesc despre… Voi studia… De fapt, jumătate din distracția unei călătorii este să afli despre locul în care vei merge. Și spunea: „Toți, sau mulți dintre noi, vrem să mergem în rai când murim. Dar câți dintre noi s-au gândit vreodată cum va fi acolo?” V-ați întrebat vreodată? V-ați rugat pentru aceasta? V-ați cufundat vreodată adânc în realitatea: cum va fi raiul? Pardon: cum este raiul și cum va fi raiul pentru voi.

Cred că mulți dintre noi nu au făcut-o, și iată de ce cred aceasta. Din cauza la cum ne imaginăm că este raiul. Cred că ne imaginăm raiul ca fiind o mulțime de oameni în robe lungi. Vei sări din nor în nor. „Acesta este raiul! Este grozav!” Am dus un grup de elevi de gimnaziu într-o excursie de două ore la un parc de trambuline, acum câteva sâmbete. Super distractiv! Îmi place parcul de trambuline. După 45 de minute, nu mai este atât de distractiv. Pe cât de grozave sunt parcurile de trambuline, au o dată de expirare. Dacă raiul este un parc uriaș de trambuline, unde toată lumea poartă robe albe, nu este foarte captivant. Nu știu dacă vă amintiți de desenele comice numite „The Far Side”, de Gary Larson. Între cele mai bune făcute vreodată. Era un desen împărțit în două: „Bun venit în rai” / „Bun venit în iad”. Cel cu raiul avea un înger spunând: „Bun venit în rai! Iată harfa ta.” Iar celălalt era cu iadul, cu un diavol care spunea: „Bun venit în iad! Iată-ți acordeonul.” Uneori așa ne imaginăm. E ca o muzică ambientală răsunând din spatele raiului. „O, frumos! Este minunat! Minunat!” Așa este raiul? Nu. De ce? Din mai multe motive. Iată unul.

Scriptura spune: „Ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit. La inima omului nu s-au suit ce a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe El” (cf. 1Corinteni 2,9). Scriptura vorbește despre: „Am văzut un cer nou și un pământ nou” (Apocalips 27,1). Un cer nou și un pământ nou. Uneori te uiți la ideea de rai și te gândești: „Bine, este un chestiune cam nebuloasă, ca acolo unde Harry a apărut cu Dumbledore la sfârșit. Stația King’s Cross spui? Bine.” Totul încețoșat… Un cer nou și un pământ nou. Vă dați seama? Vă dați seama că Dumnezeul care a făcut acest pământ a făcut și raiul? Gândiți-vă la orice, la un lucru pe care îl iubiți pe această planetă. Un lucru, o priveliște, un loc în care ați fost vreodată pe pământ, spunând: „Locul acela este uimitor!” Munții Stâncoși. Conduc prin ei și văd munții sau văd priveliștea incredibilă a văii. Nu am fost niciodată în Maldive, dar am văzut poze. Am Instagram. Să pot merge acolo ar fi uimitor. Dumnezeul care a făcut aceasta a făcut și raiul. Dumnezeul care a făcut acest univers incredibil este și Dumnezeul care a făcut raiul. Raiul nu va fi mai prejos decât această viață; nu va fi mai prejos decât acest pământ. Raiul va fi mai mult decât această viață și mai mult decât acest pământ.

Și știți ce? Nu veți fi o fantomă zburând prin rai. De ce? Pentru că moartea este ceva grosolan, căci moartea este separarea dintre trup și suflet. Vă dați seama? Bine. Am nevoie ca voi să strigați, să faceți ceva sunete, dacă știți că după ce muriți, la un moment dat, după ce muriți, există ceva numit învierea trupului și vă veți petrece veșnicia cu trupul vostru răscumpărat. Veți trăi corporal, nu-i așa? Veți avea un trup pentru toată veșnicia. Și va fi trupul vostru. Unii reacționează: „Nuuu…” Unii reacționează: „Bine!” Cu toții aveți dreptate. Veți fi transformați, răscumpărați…

Sf. Paul a spus că Isus Cristos, înviat din morți, este primul rod a tot ceea ce va fi trupul vostru. Cum a fost trupul lui Cristos? Era trupul Lui. „Atingeți-mă și vedeți. Este trupul Meu.” Avea rănile făcute de piroane. Nu avea toate urmele biciuirilor. Unele răni sunt de fapt glorificate în rai. Unele răni sunt vindecate în rai. Conștientizați aceasta: după judecată, după înviere, unele răni îl vor glorifica pe Dumnezeu în rai pentru totdeauna. Pe unele Dumnezeu le va vindeca pentru totdeauna în rai. Sf. Paul spune: Ce s-a întâmplat cu trupul Lui se va întâmpla cu al vostru. Cum era trupul lui Cristos? Trupul lui Cristos avea această trăsătură numit agilitate, ceea ce îmi place foarte mult. Trupul lui Cristos este agil. Ce înseamnă? Înseamnă că vorbește aici, pe drumul spre Emaus, la kilometri de Ierusalim. Puf! Apare în Ierusalim. Tare: Isus se poate apareta. Teleporta, pentru aceia dintre voi care nu citesc Harry Potter. Și trupul vostru va putea să facă aceasta. Isus trece prin pereți. Și trupul vostru va putea să facă aceasta. Trupul lui Isus a zburat până la rai. Presupunerea mea este că și voi veți putea să faceți aceasta. Trupul lui Isus este incoruptibil. De neînvins. De neoprit. Trupul Lui nu se poate degrada. Trupul vostru nu se va degrada, sau strica, sau îmbătrâni, sau corupe, sau muri, sau îmbolnăvi. ci, pe veșnicie, din putere în putere, din bucurie în bucurie, din glorie în glorie, veți fi în trupul vostru. Și însăși existența voastră îl va glorifica pe Dumnezeu.

Și iată ultimul lucru. Toate acestea încep chiar acum. Toate acestea încep chiar acum. Una dintre ideile, noțiunile sau învățăturile mele preferate de la C.S. Lewis este aceasta: toți cei din rai se vor uita în urmă la viețile lor și vor spune: „Am fost mereu în rai”. Chiar și în momentele lor cele mai slabe, chiar și în momentele lor cele mai distruse, cu acea slăbiciune și distrugere încredințate lui Isus – „Am trăit în rai tot acest timp”. El spune și că toți cei din iad se vor uita înapoi la viața lor și vor spune: „Am trăit mereu în iad”. Pentru că în această viață, spunând: „Doamne, vreau să trăiesc pe cont propriu. Vreau să trăiesc fără Tine”, trăiesc fără Dumnezeu, trăiesc iadul. Dar hai să revenim. Dar chiar și în slăbiciunea mea, în stricăciunea mea, în păcătoșenia mea, dacă spun: „Doamne, nu mă abandona. Chiar dacă mă îndepărtez de Tine, nu mă abandona. Chiar dacă eșuez, nu mă abandona. Chiar dacă sunt slab, nu mă abandona. Chiar dacă păcătuiesc, Doamne, te rog, iartă-mă”, cu fiecare respirație, cu fiecare bătaie a inimii, vei putea să te uiți în urmă la viața ta și să conștientizezi că totul a fost rai.

Știu că am spus ultimul lucru și că timpul se scurge, dar iată doar un ultim lucru rapid. Înțelegem pentru ce este purgatoriul? E pentru când murim în relație cu Dumnezeu, dar inimile noastre nu-l iubesc pe Dumnezeu așa cum merită El să fie iubit. Pentru aceasta este purgatoriul. Murim în relație cu Dumnezeu, dar inima nu este pregătită să-l iubească pe Dumnezeu pentru El însuși. Așa că purgatoriul este un loc în care… Este ca la Grinch: când inima îți este cu două mărimi prea mică și Dumnezeu pur și simplu îți crește inima. Dar purgatoriul este planul B. Această lume, această viață sunt menite să fie locul în care Dumnezeu vă crește inima cu două mărimi mai mare. În purgatoriu… Cred că purgatoriul va fi un loc al bucuriei pentru că veți ști că tot ce îndurați în purgatoriu este: „O, sunt cu un pas mai aproape! Sunt cu un pas mai aproape!” Astfel, tot ce îndurați în purgatoriu vine direct din mâna lui Dumnezeu care vă iubește, spunându-vă: „Hei, acesta e medicamentul de care ai nevoie azi ca să mă poți vedea mâine”. Imaginați-vă bucuria acestui lucru. Mi-aș lua medicamentul în fiecare dimineață. „Dacă aceasta e ce am nevoie, Doamne, să iau azi ca să te văd mâine, dă-mi, Doamne, dă-mi!” Acesta este purgatoriul: a trăi în încrederea și bucuria că tot ce ți se întâmplă în acel timp te duce, totul, cu un pas mai aproape. Totul. Nimic nu este inutil. Nimic nu este accidental. Totul este folosit pentru a te pregăti pentru rai.

Vă dați seama că purgatoriul este planul B. Înseamnă că viața aceasta este planul A, deci în fiecare dimineață Dumnezeu spune: „Bine, iată medicamentul pe care vreau să îl iei pentru ca mâine să fii pregătit să mă vezi față în față.” Ce-ar fi dacă chiar am trăi așa? Și toate lucrurile mari: „Iată că sunt bolnav, îndoliat, pierdut, distrus”; toate lucrurile mici: „Iată că sunt enervat, mă doare burtica și nu am dormit noaptea trecută” – bine, acesta este medicamentul pe care Dumnezeu l-a vrut pentru mine astăzi, ca să fiu gata să îi văd fața mâine. Dragilor, purgatoriul a început deja. Ceea ce înseamnă că raiul a început deja. În fiecare zi, orice vă dă Dumnezeu: „Bine, Doamne, este exact ceea ce am nevoie, exact de aceasta am nevoie ca să fiu pregătit în acel moment când voi închide ochii și îi voi deschide în rai. Este exact ce am nevoie ca să fiu pregătit să te iubesc. Este exact ce am nevoie pentru a avea inima care îți aparține.” Imaginați-vă: „În acest moment, Doamne, aceasta este exact ce am nevoie pentru ca atunci când va veni acel moment, când voi închide ochii pentru ultima dată, să fiu pregătit să îi deschid și să te văd față în față. De aceasta am nevoie.” Totul din mâna Lui. Acesta este raiul. A început deja. Amin? Dumnezeul Atotputernic să vă binecuvânteze pe toți, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin!