Răstignirea, Euharistia și jertfa Tamid

Tamidul este descris în câteva locuri din Vechiul Testament. V-am indicat pasajele chiar aici, deci să vedem ce spune Biblia despre această sărbătoare străveche și cum se poate ca Isus să o fi împlinit. Primul citat de aici, din partea de jos, spune așa… Este din Cartea Exodului, cap. 29, descriind această jertfă zilnică pe care evreii o aduceau în Templu. Iată ce spune: „Iată ce să jertfești pe altar: doi miei de un an, zi de zi, pururea, perpetuu! Un miel să îl jertfești dimineața, iar pe celălalt miel, seara! Și pentru primul miel, a zecea parte dintr-o măsură de făină aleasă, amestecată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn de măsline zdrobite și a patra parte dintr-un hin de vin, ca libație.”

Ce este o libație? Este o jertfă de băutură. Este o jertfă lichidă pe care preotul o turna pe altar, în Templu. Da? De obicei consta din vin. Așadar era o jertfă de vin. Aceasta se făcea dimineața. Și apoi: „Pe al doilea miel să îl oferi seara [spune cartea lui Moise] și să îl oferi cu o ofrandă de pâine și cu libația ei, ca dimineața, ca să fie mireasmă plăcută Domnului și o jertfă mistuită de foc. Aceasta va fi [Tamidul] arderea de tot neîntreruptă pentru urmașii voștri, la ușa Cortului Întâlnirii…”

Își amintește cineva ce era Cortul Întâlnirii? Era Sanctuarul lui Moise. Vă amintiți acel Cort, acel Templu portabil în care israeliții aduceau cult când călătoreau prin pustiu în timpul exodului, care a devenit un fel de prototip pentru Templu? Așa spune Moise aici, că în fiecare zi, în fiecare dimineață, în fiecare seară, în fiecare dimineață, în fiecare seară, evreii urmau să ofere o jertfă perpetuă, o celebrare zilnică ce nu se va opri niciodată și care va consta din trei componente de bază: un miel, o ofrandă de pâine și o ofrandă de vin. Vă sună cunoscut deja? Avem carnea unui miel, plus pâine și vin. În unele traduceri, veți vedea… Am pus „ofrandă de pâine” acolo… Cuvântul ebraic este minkhah, care uneori e tradus ca „ofrandă de cereale”. Poate ați auzit de ofranda de cereale. Din nefericire, oamenii de azi cred uneori că ofranda de cereale era un fel de castron mare de Nesquik, pe care marele preot îl aducea în Templu și îl oferea în numele poporului. Dar, de fapt, este o ofrandă de grâne care consta de obicei din aceste turte de pâine nedospită care erau unse cu untdelemn, în formă de cruce, și oferite în Templu împreună cu această ofrandă de băutură, de vin. A văzut cineva o astfel de azimă circulară, unsă în formă de cruce? A văzut cineva așa ceva recent? Da! De aici avem toate aceste imagini euharistice, din Vechiul Testament. Dar anticipez.

Așadar, în Vechiul Testament era această jertfă zilnică a Tamidului, iar apoi, în partea de jos a paginii, Numeri (!) 28, repetă descrierea jertfei, deoarece era o poruncă foarte importantă. Domnul îi spune lui Moise: „Spune-le: «Aceasta să fie jertfa prin foc pe care să o aduceți Domnului: doi miei de un an, fără cusur…” Observați deci că nu putea fi orice miel oferit pentru Tamid, ci trebuia să fie un miel fără cusur. „… în fiecare zi, ca ardere de tot permanentă [Tamid]. Un miel să oferi dimineața, iar celălalt miel să îl oferi seara. Și a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă pentru ofranda de grâne, frământată cu un sfert de hin de untdelemn de măsline zdrobite. Aceasta e arderea de tot permanentă stabilită pe Muntele Sinai, mireasmă plăcută și jertfă prin foc pentru Domnul. Jertfa sa de băutură să fie de un sfert de hin pentru un miel! Să faci în Sfânta vărsarea [fiți atenți!] vărsarea ofrandei de băutură [observați expresia!] băutură tare pentru Domnul!” Din nou, este vorba doar de vin. Nu se referă la Jack Daniels sau la ceva de genul acesta; băutura tare este doar o ofrandă de vin pentru Domnul. „Al doilea miel să îl aduci seara; ca ofranda de pâine de dimineața și cu aceeași ofrandă de băutură, să oferi ca jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului!” Bine. Deci ceea ce descrie Vechiul Testament aici este o jertfă esențială. Era ceva ce trebuia neapărat să fie oferit în Templu din momentul în care Templul a fost construit, tot timpul până la distrugerea acestuia. În fiecare zi, sarcina principală a preotului în Templu era să ofere Tamidul, în fiecare dimineață, în fiecare seară, o jertfă de miel, pâine și vin, o jertfă de miel, pâine și vin, dimineața, seara, dimineața, seara… pentru veșnicie, pentru toate generațiile viitoare. Aceasta era datoria lor principală.

…