Răul este parazitar

Pacea să fie cu voi! Prieteni, citim în aceste săptămâni de vară din cap. 13 din Evanghelia după Matei, care este pur și simplu o capodoperă. Conține multe dintre marile parabole ale lui Isus, iar acestea erau doar o formă tipică de predare. Isus a învățat rareori într-o formă doctrinară. A învățat prin aceste istorii puternice. Parabolele răstoarnă adesea lucrurile pe dos. Ne inversează așteptările. Ne fac să gândim în moduri proaspete și provocatoare. Avem multe astăzi, dar vreau să mă opresc doar la una, pentru că este atât de bogată atât teologic cât și spiritual. Este celebra parabolă a grâului și a neghinei, pentru a-i da numele clasic. Am putea spune grâul și buruienile. Amintiți-vă. Iată cum începe povestea. „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.” Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. Semănătorul seminței aici este Domnul. Și ce seamănă? Ei bine, grâul bun al Împărăției. Gândiți-vă la toate manifestările activității lui Cristos în lume; la Biserică în momentele ei cele mai bune; la sfinți, la sfințenia de zi cu zi. Acesta este grâul care a venit din aceste semințe bune ce au fost semănate.

Dar în timp ce toată lumea dormea… Acest lucru este important de observat: foarte des, infiltrarea răului vine în moduri ascunse și clandestine. „L-am văzut clar venind. Oh, uite răul. Acționăm.” Dar de foarte multe ori se întâmplă în spatele nostru. Se insinuează într-un fel în moduri ascunse, în timp ce toată lumea dormea. Observați vă rog aici, somnul. V-am spus adesea că în Biblie este un simbol negativ, un motiv negativ. Înseamnă lipsa de conștientizare spirituală. Gândiți-vă la cei trei ucenici care dorm în grădina Ghetsimani, în timp ce lui Isus îi este greu. În timp ce dormeau. Gândiți-vă la David făcându-și lunga siestă pe acoperișul palatului său, înainte de „incidentul Batșeba”. Somnul înseamnă lipsă de atenție spirituală. În timp ce dormeau, ne-atenți, răutatea și-a croit drum în Biserică, în lumea sfinților, etc. „Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.” Iată lecția nr. 1, cred eu, de aici. Trebuie să ne așteptăm la corupție și rău în chiar și cele mai bune manifestări ale Împărăției lui Dumnezeu. Am să repet aceasta. Trebuie să ne așteptăm la corupție și rău chiar și în cadrul celor mai bune manifestări ale Împărăției lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că cu ani în urmă, pe când eram student la Seminarul Mundelein, am avut acest profesor minunat (s-a dus la Dumnezeu acum) numit Charlie Meyer, Mons. Meyer. El a predat istoria Bisericii. Și Charlie, cum îi spuneam, trăia o oarecare încântare, cred eu, când spunea unele dintre istoriile despre Papi și Episcopi și Ierarhi corupți din trecut. Și se întâmpla în fiecare an: studenții care veneau la seminar, plini de idealism și de o anumită naivitate, erau scandalizați de aceste istorii. Și Charlie zâmbea șmecherește. Vedeți, era ceva cu adevărat salutar la acele lecții de istorie, pentru că el arăta adevărul despre aceasta. Da, Biserica de-a lungul veacurilor, în toată gloria ei, da, în sfinți și da, în cei mari și sfinți Papi și conducători, da, într-adevăr. Dar de la început, a existat întotdeauna corupție, păcat, degradare în viața Bisericii. Trebuie să ne așteptăm la aceasta. De ce? Pentru că inamicul a acționat. Așa spune parabola. În ceea ce privește parabola, este un dușman al semănătorul seminței. Poate că este un fermier rival sau ceva de genul acesta. Dar știm ce înseamnă în sfera spirituală. Fără a cădea într-o formă de maniheism… Nu este Dumnezeu împotriva unei puteri întunecate egale. Acesta este Războiul Stelelor, nu Biblia. Cu toate acestea, Biblia vorbește într-adevăr despre aceste puteri spirituale întunecate și distructive care vor să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. Și într-adevăr, oricine e matur în viața spirituală știe aceasta: cu cât gloria Împărăției se manifestă mai mult, cu atât puterea întunecată merge împotriva ei. Cu cât lucrarea harului este mai clară, cu atât lucrarea puterii întunecate este mai agresivă.

Un dușman a făcut aceasta. A semănat intenționat aceste buruieni printre grâu, astfel încât pe măsură ce grâul crește, iată-l, da, frumos și sănătos în sine, dar atenție: înconjurat de buruieni. Acest lucru este minunat la această imagine. Nu este ca și cum ai avea: „Acolo este grâul și… oh, buruienile sunt acolo, lângă el”. Nu, nu. Ele cresc împreună. Buruienile se încolăcesc în jurul grâului. Acum, acest lucru este cu adevărat diabolic, iar parabola este foarte bună în a arăta aceasta. Ascultați, vă rog, cum continuă cu episodul. „Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» Dar el le‑a zis: «Nu. Dacă smulgeți neghina, s-ar putea să scoateți din rădăcină și grâul.»” Există un adevăr metafizic și spiritual foarte profund aici, oameni buni. În primul rând, metafizica răului. Augustin a văzut aceasta, Toma d’Aquino… toți marii maeștri. Răul nu este ceva substanțial în sine. Răul este, așa cum a spus Aquino, privatio boni. Este o privare a binelui. Este o corupție a ceea ce este bun. Este o lipsă în ceva care altfel este bun în sine. Vă voi da exemplul copilăresc cu caria de la dinte. Ce este rău la carie? Ei bine, este această corupție a ceva bun. Dintele este bun și are un scop natural important, iar acum are o carie în el, are o corupție în el. Ce înseamnă aceasta este că răul e întotdeauna, atenție, parazitar asupra binelui. Din nou, nu este ca și cum aici e binele și aici e răul. Nu, răul prin însăși natura sa este în bine. Este o corupție a binelui. Este deci parazitar asupra binelui. Sau gândiți-vă la un cancer care compromite un organ. Ei bine, organul este bun, își face treaba firească, sănătoasă, dar acum cancerul îl corupe.

Care este implicația? Este practic imposibil să elimini răul fără a amenința într-un fel binele. Vedeți de ce? Sunteți un dentist priceput și observați că există o carie într-un dinte. „Ei bine, lasă-mă să intru acolo și să o scot.” Ei bine, nu merge așa. Nu te duci doar să o scoți sau: „Hai să punem dintele într-o parte și mă voi lupta cu acea carie”. Nu, caria este în dinte. Și, prin urmare, dacă vrei să rezolvi problema cariei, păstrând în continuare integritatea dintelui, trebuie să fii foarte, foarte delicat și atent. Vorbiți cu orice chirurg, cu orice oncolog ce se ocupă de cancer – același lucru. Ai de-a face cu o tumoare care parazitează un organ sănătos. „Intră pur și simplu acolo și scoate cancerul!” Ei bine, ai face bine să ai grijă aici. În regulă, trecem în afara domeniului fiziologiei. Ce ziceți de o parohie coruptă, o Biserică coruptă, o comunitate coruptă? Este corupția rea? Da, desigur că este. „În regulă, știu. Doar intră și scoate-o.” Ei bine, la fel ca dintele, orice ar fi corupt în… să spunem într-o parohie, este parazitar pe ce este bun și sănătos în parohie. Trebuie să fie. Este modul în care merg lucrurile. Puteți spune: „Dar comunitatea aceea, vai, este plină de păcat și stricăciune.” Da, dar ca să scoți aceasta fără să distrugi comunitatea însăși, trebuie să fii foarte atent.

Este o lecție pe care cred că tinerii preoți adesea trebuie să o învețe pentru că vor intra într-o parohie – e o greșeală tipică de începător – și văd imediat: „Oh, da, este dezastru și chestia aceasta nu funcționează”. Da, bine. Adevărat. Dar preotul înțelept ar putea spune: „Da, dar nu poți intra acolo cu ambele mâini și să smulgi. Trebuie să fii extrem de delicat și atent pentru a scoate răul fără să distrugi binele.” Vedeți, de aceea stăpânul spune în parabolă: „Nu! Dacă smulgi neghina, riști să scoți din rădăcină și grâul.” Amintiți-vă, oameni buni, acel principiu. Gândiți-vă la buruienile care se înfășoară în jurul grâului. „Smulge buruienile alea!” Da, și grâul vine cu ele.

Care este concluzia? Ascultați acum parabola. „Dar stăpânul le‑a spus: «Lăsați să crească împreună până la seceriș! Apoi, în timpul secerișului voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, dar grâul adunați-l în grânarul meu!’»” Ceea ce se semnalează aici, oameni buni, este că da, este responsabilitatea noastră să ne confruntăm cu răul când îl vedem, cu delicatețea necesară și toate celelalte. Da, într-adevăr. Dar, în cele din urmă, unele rele pot fi tratate numai de Dumnezeu. Numai Dumnezeu este cel care are delicatețea și înțelepciunea pentru a separa grâul de buruieni. Poate uneori, în prezența unui rău teribil, trebuie să avem răbdare și să îi permitem lui Dumnezeu să își facă lucrarea. Și acum, încă o idee aici. S-ar putea ca uneori – știu că este un mare mister, știu, și este și un mister frustrant – ca uneori Dumnezeu să îngăduie răul, cum spunea Augustin, pentru a scoate un bine mai mare. Poate că Dumnezeu a permis oarecare corupție și ceva rău tocmai pentru scopurile Lui în esență bune? După cum subliniază mulți, scandalurile de abuz sexual prin am trecut ca Biserică în ultimii 25 de ani au avut oare ca efect o adevărată purificare în Biserică? Absolut, după mine. Caut scuze? Nu, nu, nu. Dar observați cum uneori Dumnezeu poate să permită anumite forme de rău pentru a scoate un bine mai mare.

Am să vă dau un ultim exemplu din Aquino, și știu că este derutant, și știu că este puțin tulburător, dar este chiar pe această idee și este chiar interesant. Toma d’Aquino spune: „Uneori Dumnezeu îngăduie chiar și păcatul, astfel încât să permită să apară anumite virtuți”. Exemplul lui: fără cruzimea tiranului, nu există răbdarea martirului. Gândiți-vă la toți martirii care au fost uciși de tirani groaznici. Știu că sună ciudat să o spui, dar fără răutatea tiranului, nu ai fi văzut această virtute. Vă voi da un exemplu real și particular. Maximilian Kolbe, gândiți-vă la marele sfânt de la Auschwitz. În toată puterea și gloria Sa spirituală, simplul fapt că fără opresiunea lui Hitler, nu ar exista Maximilian Kolbe. Îngăduie Dumnezeu uneori – știu că este îngrozitor să spui și nu o vedem întotdeauna. Vă dau acel singur exemplu, dar de obicei nu vedem clar, dar îngăduie Dumnezeu uneori buruienilor să se înfășoare în jurul grâului pentru propriile Sale scopuri? Nimic din toate acestea nu urmărește să ofere: „Oh, iată răspunsul clar. Iată problema răului, și iată cum o rezolv, 1, 2, 3.” Nu, este o poveste care clarifică, oameni buni, diferite aspecte ale acestei probleme foarte spinoase. Aruncați o privire săptămâna aceasta. Poate scoateți Bibliile, mergeți la Matei 13, găsiți această parabolă și gândiți-vă la propriile voastre lupte cu răutatea și cu păcatul în lumina a ce ne spune Domnul aici. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!