Regina luptătoare a lui Dumnezeu

Pacea să fie cu voi! Prieteni, avem marele noroc în acest an că 15 august, solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, cade într-o duminică. Așadar, putem reflecta cu ceva mai multă atenție la această minunată sărbătoare, la această minunată solemnitate. Permiteți-mi să încep așa. Când eram doctorand la Paris, în urmă cu mulți ani, obișnuiam să ofer tururi ghidate în Catedrala Notre Dame, iar una dintre ultimele opriri din tur era în față, privind fațada Catedralei. Și deasupra portalului din stânga de la Notre Dame, arătam mereu spre această interesantă juxtapunere: o statuie a Mariei, Preacurata Fecioară, iar deasupra capului ei, o mică reprezentare a Chivotului Legământului. Le spuneam oamenilor că aceasta se bazează pe reflecția Părinților Bisericii. Și ideea este că Maria, care l-a purtat în pântecele ei pe însuși Cuvântul lui Dumnezeu, a fost Chivotul Legământului prin excelență. Dacă vechiul Chivot transporta vestigiile tablelor cu cele Zece Porunci, ceva mană, se spune că și toiagul lui Aaron, și era cel mai sacru obiect pentru Israelul antic, Maria întrece acel Chivot, pentru că a purtat în trupul ei însuși Cuvântul lui Dumnezeu.

Toate acestea se reflectă foarte puternic – și mi se pare interesant – în lecturile acestei solemnități. Ați putea gândi: „O, Adormirea Mariei – deci Maria este ridicată, este sus în cer și poate, într-o zi, sper să fiu acolo cu ea”. Ei bine, este adevărat, dar este foarte interesant că Biserica insistă pe această juxtapunere între Maria și Chivot și doresc să explorez puțin aceasta cu voi. Să începem cu lectura evanghelică de azi, luată din primul capitol din Luca. Auzim că imediat după Buna Vestire, Maria a plecat în grabă, cu mare entuziasm, spre ținutul muntos al lui Iuda. Este ținutul, să spunem așa, în jurul cetății Ierusalimului, unul muntos. Noi spunem: „Aceasta este o mică observație topografică interesantă”, dar un israelit din vechime, cufundat în Scriptură, ar fi auzit un ecou foarte interesant – și anume, un ecou al unui text din 2Samuel. Chivotul Legământului fusese recuperat de la filisteni și nu voi intra în toate detaliile, dar era ținut în casa unui bărbat care locuia în ținutul muntos al lui Iuda. Deci, în momentul în care auzeau acel verset din Luca, ar fi auzit ecoul: se spune aici ceva despre Chivotul Legământului. Mergeți înapoi la 2Samuel. Regele David vine în ținutul muntos, recuperează Chivotul și apoi îl aduce în cetatea sa sfântă, Ierusalim. Dar el face acest frumos dans ritual de abandonare în prezența Chivotului, dansând pe drumul de intrare în cetate.

Ce auzim acum în relatarea Vizitei? Când Maria vine în ținutul muntos al lui Iuda să o viziteze pe verișoara ei, Elisabeta, auzim că pruncul Ioan Botezătorul, în pântecele mamei sale, sare de bucurie în momentul în care aude salutul Mariei. Noi spunem: „Ce detaliu încântător!” O, dar cineva cufundat în Scriptură este deja conectat la această temă a Chivotului Legământului și apoi îl observă pe Ioan Botezătorul făcând propria sa versiune a dansului festiv al lui David în prezența adevăratului Chivot. Bine? Aceeași asociere apare în prima noastră lectură, luată din inepuizabil de bogata carte finală a Bibliei, Apocalipsul. Auzim aceasta: autorul vizionar al cărții privește spre spațiul ceresc. „Templul lui Dumnezeu care este în cer s-a deschis și Chivotul Legământului Lui a fost văzut în Templu. Apoi au fost fulgere, zgomote, tunete și cutremur.”

Iată deci: Chivotul Legământului în Templul ceresc, așa cum a fost în Templul pământesc din Ierusalim, înconjurat de aceste semne extraordinare. Acum, lăsați-vă imaginația de Indiana Jones să meargă puțin, căci acestea ne spun: este ceva puțin copleșitor la acest Chivot al Legământului. Nu avem de-a face cu un mic artefact interesant. Nu, nu; se află acolo ceva din puterea divină. Bine? Chivotul, așadar. Dar apoi ascultați: rândurile următoare… În versiunea noastră a Bibliei, este chiar sfârșitul cap. 11 și chiar începutul cap. 12, dar atenție, în lumea antică, nu existau capitole; acestea au venit mult mai târziu. Așadar în text, mergem chiar de la Templu la aceasta: „Un semn mare s-a arătat în cer: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele”. Mergem direct de la Chivot la Maria, chiar de la Chivot la Mama lui Dumnezeu, care este Regina Cerului. Coroana o arată într-adevăr că este Regină și acele asocieri cosmice, soarele și luna, arată autoritatea ei care transcende timpul și spațiul. Din nou, așadar, trebuie să vedem Chivotul și pe Maria împreună.

Dar apoi devine clar, pe măsură ce vizionarul continuă, că această Regină nu domnește liniștit. Mai degrabă, ea se află în chinurile nașterii, dar acum devine și mai dramatic, ascultați: „un dragon mare, roșu, având șapte capete și zece coarne” stă pregătit chiar înaintea ei ca să devoreze Copilul la naștere. Drama continuă căci auzim că, în mod fericit, Copilul este luat de acolo, dar apoi imediat izbucnește un mare război în cer între dragon cu îngerii săi și Mihail cu îngerii săi – marele război din cer. Amintiți-vă Chivotul înconjurat de fulgere și tunete și manifestări cosmice și acum această Regină a Cerului este un fel de luptătoare în această mare bătălie cosmică și spirituală. Este într-adevăr o Regină, dar o Regină luptătoare, luptând împotriva forțelor întunericului.

Aici vedem acum, cu o claritate și mai mare, de ce se face asocierea dintre Maria și Chivot. Pentru că în Israelul antic, Chivotul, care era purtătorul prezenței divine, era uneori dus în luptă de către Israel. Când se confruntau cu un dușman foarte puternic, duceau Chivotul în luptă ca un canal pentru puterea divină. Care este ideea aici? Maria, Regina Cerului, nu se află la un fel de distanță liniștitoare de luptă. Nu, nu! Ea este implicată în această mare luptă spirituală. Biserica, să spunem așa, continuă să poarte acest Chivot în marea ei bătălie. Știți, sunt mereu ezitant când folosesc acest tip de imagini militariste. Atenție, este o imagine, este un simbol, este o metaforă. Căci, vedeți, Dumnezeu nu luptă niciodată cu armele jalnice ale lumii. Aceasta ajunge să fie doar auto-înfrângere. Dumnezeu e un luptător, Cristos e un luptător, Maria e o luptătoare, într-adevăr. Dar ei nu luptă cu armele lumii – și vă voi da indiciul din această relatare.

Așadar, marele dragon, urmărind-o pe femeie aruncă din gură apă, auzim. Acum, dacă ești o persoană biblică, apa îți amintește de tohu wabohu, haosul acvatic de la începutul creației; îți amintește de apele Mării Roșii; îți amintește de toate acele forțe ale negativității și distrugerii. Dar apoi auzim că pământul uscat înghite apa. Vedeți, așa luptă Dumnezeu: nu atât de mult foc cu foc, ci Dumnezeu luptă împotriva răului cu opusul acestuia. Dumnezeu înghite tohu wabohu, haosul primordial, cu iubirea și milostivirea Lui mereu mai mari. Aha, acum înțelegem! Maria, care este adevăratul Chivot al Legământului, este luptătoarea care ajută la dirijarea acestei mari lupte spirituale, care este viața Bisericii: Biserica luptând cu tohu wabohu aruncat din gura dragonului dar luptând nu în condițiile impuse de dragon, ci cu armele cerului. Aha! Acum înțelegem despre ce este ridicarea Mariei la cer. Nu: „O, ea a plecat sus, departe, Maria a plecat, este acolo sus și poate într-o bună zi voi fi cu ea”. Nu, nu, nu! Gândiți-vă la ce v-am mai spus despre Înălțarea Fiului ei.

O idee similară: Cristos nu a plecat departe, ci mai degrabă într-un punct mai înalt de observare, din care poate conduce și dirija marea lucrare a Bisericii în lume. Cine e Maria? Vedeți numeroasele ei apariții de-a lungul secolelor în viața Bisericii. Ce rol joacă Maria dacă nu al cuiva care conduce aceste operațiuni, implicată foarte mult în lupta împotriva răului? Pentru că am auzit în Cartea Apocalipsului că bătălia dintre Fiul Fecioarei și dragonul roșu continuă de-a lungul secolelor. Iar Maria, Regina Mamă, Regina luptătoare, este foarte implicată în acea luptă.

Am mai vorbit despre pericolul unui fel de platonism sau gnosticism care vede scopul vieții spirituale într-un fel ca a scăpa din această lume cât mai repede posibil, într-un tărâm spiritual pur. Acesta poate fi platonism, poate fi gnosticism, dar nu este creștinism. Nu, nu! Ideea Bibliei este că Dumnezeu dorește să răscumpere întreaga Sa creație. Dumnezeu este foarte mult interesat de acest pământ, de aceste trupuri ale noastre, și dorește să salveze întreaga Sa creație. Din nou, oameni buni, de ce e atât de important: Maria, spunem noi, a fost ridicată cu trupul și sufletul la cer. Nu doar: „O, sufletul ei a urcat la cer, lăsând trupul ei în urmă pe acest tărâm căzut”. Nu, nu, nu! Ridicată cu trupul și sufletul la cer – aceasta arată că Dumnezeu este interesat de salvarea întregii Sale creații. Iar Maria, trup și suflet, din locul ei ceresc, acum dirijează, ajută la dirijarea acestei mari lupte cu dragonul și toate avatarurile sale de-a lungul secolelor. Acesta nu e doar un fel de visătoare, nepământeană născocire plină de fantezie, Nu, nu, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului trebuie să ne facă să ne concentrăm pe marea lucrare ce ne stă înainte, invocând regalitatea lui Cristos înălțat, regalitatea Mariei ridicată la cer. Și sub steagul lor, sub conducerea lor, continuăm să luptăm cu toate acele puteri care se opun scopurilor lui Dumnezeu. Acesta, cred, fraților și surorilor, este sensul acestei sărbători și motivul pentru care Biserica insistă să facă legătura între Maria ridicată la cer și mărețul Chivot al Legământului. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube!