Rugăciunea este recunoașterea propriilor noastre limite

Sf. Ioan Paul al II-lea

De ce trebuie să ne rugăm? Trebuie să ne rugăm în primul rând pentru că suntem credincioși. Rugăciunea este de fapt recunoașterea propriilor noastre limite și a dependenței noastre: venim de la Dumnezeu, suntem ai lui Dumnezeu și la Dumnezeu ne întoarcem. Rugăciunea este în primul rând un act al inteligenței, un sentiment de smerenie și de recunoștință, o atitudine de încredere și de abandonare în Cel care ne-a dat viața Sa din iubire. Rugăciunea este un dialog misterios dar real cu Dumnezeu, un dialog al încrederii și iubirii.

Dar noi suntem creștini, deci trebuie să ne rugăm ca atare. Creștinul este un discipol al lui Isus; el crede cu adevărat că Isus este Cuvântul Întrupat; Fiul lui Dumnezeu venit între noi pe pământ. De aceea creștinul știe că rugăciunea lui este Isus; în fiecare dintre rugăciunile lui pornește de la Isus; El este cel care se roagă în noi, cu noi, pentru noi. Toți cei care cred în Dumnezeu se roagă; dar creștinul se roagă în Isus Cristos: Cristos este rugăciunea noastră!

Sf. Ioan Paul al II-lea

[etichete]

Fii Cristofor!

[share]
Scurtă reflecție

Rugăciunea pornește de la o premisă de bun simț: avem limitele noastre. De aceea avem nevoie de ajutor, pe care îl cerem în rugăciune de la Cel fără limite, de la Cel care ne-a creat și care ne este Tată. Mă rog zi de zi lui Dumnezeu? Sau mă consider puternic și autosuficient, capabil să răzbesc prin viață și fără rugăciune?

Alte informații

Fragmentul este luat dintr-o carte a Papei Ioan Paul al II-lea despre rugăciune (The Private Prayers of Pope John Paul II). Cunoști viața acestui minunat Papă?

Citește despre viața lui

Tehnice

Realizare grafică: Radu C. Cristofor
Data publicării: 21 martie 2016
ID intern: 00037