Rusaliile repovestite copiilor

SUPER AJUTORUL LUI DUMNEZEU

– Ierusalimul era plin. Oameni din tot Imperiul Roman erau în vizită pentru o sărbătoare, dar ucenicii lui Isus nu erau de găsit nicăieri.
– Serios? De ce?
– Vezi, după ce Isus a murit pe cruce, primiseră vești bune și vești triste.
– Care a fost vestea bună?
– Isus era viu!
– Da, da, da! Chiar era o veste bună! Și care a fost vestea tristă?
– Isus avea să plece de la ei.
– Ooo…
– Dar au fost și alte vești bune.
– Bine! O, de două ori bine! Care au fost acestea? Era timpul ca prietenii lui Isus să răspândească vestea bună despre Împărăția Sa.
– Dar aceasta este o sarcină gigantică!
– De aceea Isus i-a lăsat cu și mai multe vești bune. Isus a promis că le va trimite ucenicilor Săi un Ajutor.
– Un ajutor? Pe cine?
– Nimeni nu știa. Așa că deocamdată, prietenii lui Isus s-au ascuns în Ierusalim, așteptând și rugându-se.
– S-au ascuns?
– Nu voiau ca fariseii și saduceii să vină după ei așa cum veniseră după Isus. Deci se străduiau din greu să nu atragă prea multă atenție.
– Am înțeles.
– A trecut o zi, apoi două, apoi… „Ne rugăm de trei zile. Și încă nici urmă de Ajutor. Ce ar trebui să facem?” „Ce ne-a spus Isus să facem, cred…” Așadar au continuat să se roage. Au trecut patru zile. Cinci, șase, șapte, opt… „Au trecut nouă zile. Ce ar trebui să facem?” Apoi în a zecea zi… Bum!
– Bum?
– Un sunet ca un vânt uriaș a umplut casa. „Ooo!” Și ceva care arăta ca niște mici flăcări a apărut deasupra capetelor lor. „Aaa!”
– Ce a fost aceasta?
– Duhul lui Dumnezeu! Duhul Sfânt!
– Uau! Duhul Sfânt a fost Ajutorul promis de Isus?
– Da! Ajutorul venise.
– Extraordinar!
– Și s-a întâmplat ceva și mai uimitor, pentru că discipolii fiind umpluți de Duhul lui Dumnezeu, au început să îl laude pe Dumnezeu și… „Lăudat este Domnul!” (vorbind într-o limbă străină) Huh? „Ce ai spus?” (vorbind într-o limbă străină) „Hei! De unde știi acea limbă?” Toți cei din cenacol au început să vorbească în diferite limbi pe care nu le cunoșteau.
– Uau!
– A fost foarte util pentru că nu uita, în acele zile, oameni din întreaga lume romană vizitau Ierusalimul. Dintr-o dată, au auzit totul despre Isus în limba lor. A fost un miracol. „Hei, oameni buni! Am vești pentru voi.”
– Stai! Am crezut că toți prietenii lui Isus se ascundeau.
– Nu mai era așa. Ajutorul lui Dumnezeu i-a ajutat să fie curajoși. Petru le-a spus cu îndrăzneală oamenilor totul despre Isus. Și ghici ce?
– Mai este și altceva?
– Oh, da.
– Mulțimea a fost atât de uimită de mesajul lui Petru încât, ei bine… ghici câți dintre ei au devenit discipoli ai lui Isus în acea zi?
– O! Să vedem. 10?
– Mai mult.
– 20?
– Maaai mult!
– 30, 40, 60, 100?
– 3.000!
– Ce?!
– Da. Apoi, discipolii lui Isus au început să vorbească cu curaj despre Isus în tot Ierusalimul.
– Toți trebuie să fi fost uimiți!
– Au fost, cu excepția… ei bine, știi a cui! „Da. Tot noi. Fariseii și saduceii.” „Și la fel de morocănoși ca întotdeauna.” „Hei! Ați face bine să nu mai vorbiți despre Isus sau, sau… sau vă vom aresta!” I-au amenințat pe discipoli, dar discipolii au continuat oricum să le spună oamenilor despre Isus.
– Pentru că Isus le-a trimis Ajutorul?
– Da. Pentru prima dată, Duhul și puterea lui Dumnezeu erau disponibile pentru toți discipolii lui Isus. Și cu această putere, ei vor merge și vor schimba lumea.