Să ne împărtășim în fiecare duminică

Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtășirea cu Domnul, pe motiv că avem conștiința faptului că suntem păcătoși. Dimpotrivă, vom merge să îl primim cu o dorință mai mare, pentru a obține sănătatea sufletului și curăția duhului, dar cu credință și umilință, considerându-ne nevrednici de un asemenea har și căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre.

Dacă așteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăși nici măcar o dată pe an. Practica împărtășirii anuale este a multora dintre cei care rămân în mănăstiri. Ei își creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfințenie și despre măreția Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înțelesul lor, decât dacă suntem sfinți și fără pată și nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, cad într-o mândrie și mai mare, căci cel puțin în ziua în care se împărtășesc se consideră vrednici de împărtășanie.

Cât de preferabil este să primim în fiecare duminică Sfânta Împărtășanie, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credință și mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârșitul anului o să fim vrednici.

Sf. Ioan Casian
Convorbiri, XXIII, 21