Să nu administrăm rău ceea ce în dar am primit

Recunoaște originea existenței tale, a respirației, a inteligenței, a înțelepciunii și, ceea ce contează mai mult, a cunoașterii lui Dumnezeu, a speranței împărăției ceru­rilor, a contemplării gloriei, acum, desigur, ca într-o oglindă și în mod confuz, dar la timpul său în mod mai deplin și mai curat. De asemenea, recu­noaște de unde vine faptul că ești fiu al lui Dumnezeu, împreună-moștenitor cu Cristos, și, pentru a folosi o imagine îndrăzneață, ai devenit însuși Dumnezeu: de unde și prin opera cui îți vin toate aceste lucruri?

Sau, dacă e să vorbim despre realitățile mici care se află sub ochii noștri, de unde provine darul și binefa­cerea că poți contempla frumusețea ceru­lui, cursul soare­lui, orbita lunii, mulțimea aștrilor, armo­nia și ordinea care răsună în toate aceste lucruri, ca într-o liră? Cine ți-a dat ploile, agricultura, alimentele, artele, casele, legile, societatea, o viață blândă și, la nivel uman, prietenia și familiaritatea cu aceia cu care te unește o adevărată rudenie? Cum se face că unele animale sunt domesticite și îți sunt supuse, iar altele îți sunt date ca hrană? Cine te-a constituit stăpân și rege al tuturor lucru­rilor care sunt pe pământ? Cine a dat omului, ca să nu vorbim despre fiecare lucru în parte, tot ceea ce îl face să stea mai presus de celelalte ființe vii?

Oare nu Dumnezeu, care acum solicită, mai presus de toate lucrurile și în locul tuturor lucrurilor, bunătatea ta? Nu ar trebui oare să ne fie rușine, nouă, care am primit sau sperăm să primim de la el atâtea binefaceri, să nu plătim măcar cu bunătatea noastră? Și dacă el, care este Dumnezeu și Domn, nu se rușinează să se numească Tatăl nostru, oare noi îi vom renega pe frații noștri? Fraților și prietenii mei, să nu permitem să adminis­trăm în mod rău ceea ce, prin dar divin, ni s-a dăruit pentru ca să nu trebuiască să auzim acele cuvinte ale lui Petru: Rușinați-vă, voi, care țineți lucrurile altuia, imi­tați mai curând dreptatea lui Dumnezeu și nimeni nu va mai fi sărac. Să nu ne trudim să adunăm și să păstrăm bogății, în timp ce alții suferă de foame.

Sf. Grigore de Nazianz