Semnul Duhului Sfânt

Pacea să fie cu voi! Rusalii fericite tuturor, în această mare sărbătoare a Duhului Sfânt, a treia Persoană a Treimii. Și vreau să vă sugerez că meditarea asupra numărului 3 ne va spune mult din ce trebuie să știm despre Duhul Sfânt. Gândiți-vă la numărul 1. Este simbolul unității. Unitatea e bună. Toți sunt în favoarea unității. Cu toate acestea, dacă 1 e subliniat unilateral, ce rezultă? Rezultă o unitate opresivă. Rezultă o unitate care exclude orice fel de diversitate, orice fel de individualitate. Gândiți-vă la toți care mărșăluiesc sincronizat, deplasându-se ca roboții. Gândiți-vă la… Îmi amintesc, când eram copil, de filmele din China maoistă. Toți în aceeași ținută, același chipiu, aceeași cărțulie roșie. Ei bine, nimeni nu dorește o astfel de uniformitate sau acea unitate totalitară apăsătoare. Aceasta e deci partea negativă a lui 1.

1 dă astfel naștere la 2. 2 este simbolul diversității, al alterității. Ești tu și sunt eu. Există aceasta și cealaltă. Ok, bine! Tuturor le place diversitatea. E un lucru bun. Individualitatea, autoexprimarea, nu toți sunt la fel. Minunat! Am depășit totalitarismul. Cu toate acestea, dacă subliniezi unilateral 2-ul, rezultă un conflict, nu? „Am privilegiul meu, nu e al tău. Tu fă-ți treaba ta, nu e a mea.” „Iată felul meu de a gândi, de a acționa. Nu este al tău și să nu îmi spui ce să fac.” Așadar 2 este bun, corectează o problemă cu 1, dar dă naștere propriilor probleme. Conflictul. Bine. Prin urmare ajungem la 3. Ce reprezintă 3? 3 este unitatea în diversitate. Este reconcilierea contrariilor. Este communio. Cum-unio. „Cu-unu.” Spune 1 și 2. Exprimă, să spunem așa, ce e mai bun în unitate și ce e mai bun în diversitate. Cine este Duhul Sfânt? Iubirea care îi leagă pe Tatăl și Fiul. Dumnezeu este 3. Nu un 1 monolitic, nu un simplu dans dualist. Dumnezeu este trei Persoane, Cel ce iubește, Cel iubit și Iubirea împărtășită – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Și Duhul, par excellence, e expresia acestei stări de a fi trei, a acestei comuniuni, a acestei reconcilieri. Bine.

Acum, cu toate acestea în minte… Știu că poate e cam abstract, dar vom concretiza lucrurile foarte rapid, privind la această lectură minunată din Faptele Apostolilor, capitolul 2, pe care ne-o oferă azi Biserica. Limbile de foc coboară, vântul măreț, iar discipolii primesc Duhul Sfânt – și acum priviți rezultatul. „Erau acolo iudei evlavioși din toate națiunile de sub cer la Ierusalim”. Sunt acolo pentru marea sărbătoare a Cincizecimii. „Când s-a auzit vuietul acela, mulțimea s-a adunat și fiecare îi auzea – în mod ciudat – vorbindu-i în limba sa.” Și apoi iată cu câtă atenție Sf. Luca expune contextul: „Suntem parți, mezi, elamiți, mesopotamieni. Suntem din Iudeea și Capadocia, din Pont și Asia, din Frigia și Pamfilia, din Egipt din părțile Libiei, de lângă Cirene, dar și călători din Roma”. El expune foarte atent de unde anume sunt toți acești oameni diferiți. Medii diferite, culturi diferite, țări diferite, limbi diferite. Iată un lucru interesant. Dacă aș avea o hartă în spate v-aș putea arăta, dar imaginați-vă Ierusalimul chiar în centru. Indicând aceste locuri diferite, este ca și cum ar desena un fel de elipsă în jurul Ierusalimului. Ideea lui este că toți acești mulți vin la un loc ca una, prin puterea Duhului Sfânt.

Rețineți că Duhul nu neagă multitudinea lor. Nu spune: „O, știți, mesopotamienii, iudeii și parții și mezii și elamiții, toți renunță la identitățile lor naționale”. Nu, nu, nu. Ele sunt întărite. Dar totuși, formează acest model armonios în jurul centrului. Aha! Aceasta e lucrarea numărului 3, nu? Nu este o unitate zdrobitoare, monolitică și totalitară, nici nu este pur și simplu o diversitate conflictuală. Este unul și mulți, care se unesc – communio. De câte ori citesc acest pasaj mă gândesc la Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Unul dintre numeroasele semne de geniu ale papalității sale a fost Ziua Mondială a Tineretului. Am fost până acum la trei Zile Mondiale ale Tineretului. E mereu o experiență minunată. Cea mai bună avută a fost în orașul Papei Ioan Paul al II-lea, în Cracovia, în 2016. Care a fost genialitatea? Să faci toți acești tineri să vină, din toată lumea, cu diferitele lor limbi, cu diferitele lor ținute, cu obiceiurile lor diferite. O imagine pe care o am e cu ei purtându-și steagurile naționale, cântându-și cântecele naționale. Bine, bine. Nimeni nu le impune o unitate monolitică. Nu! Papa Ioan Paul s-a bucurat de această diversitate culturală. Dar toți se adună în jurul lui Cristos pentru a-i sluji Lui și scopurilor Sale. Ei găsesc communio. Sunt una între ei. Unitate în diversitate. Acesta e semnul Duhului, oameni buni. Și atunci aplicați acest lucru. Când intri într-o comunitate, într-o biserică, un oraș, o cultură și începi să observi: „Este prea mult 1 aici”. „E prea mult din: toate la fel, toate particularitățile nimicite”. Sau spui: „Este prea mult 2. E prea multă diversitate. Toată lumea merge separat.” Amintiți-vă numele diavolului: diabolos, „cel ce împrăștie”. Acestea sunt semne ale duhului întunecat. E 3-ul, e Duhul Sfânt, Cel care îi aduce împreună pe mulți ca una. Acesta este semnul.

Acum, ținând cont de acestea, să trecem la lectura a doua pentru astăzi: Sfântul Paul către Corinteni, prima scrisoare. „Există diferite daruri spirituale, dar este același Duh. Sunt diferite slujiri, dar este același Domn. Sunt diferite lucrări, dar este același Dumnezeu care lucrează toate în toți. Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor.” Aici este tot ce am discutat, nu? Există multe feluri diferite de daruri spirituale. Sigur. Paul le enumeră adesea. A vorbi în limbi și a interpreta limbile și cuvintele de înțelepciune și conducerea și slujirea și caritatea… Da, toate sunt lucrări ale Duhului. Dar există un Duh unic care le aduce împreună, le oferă un scop comun. Ceva ce am observat de-a lungul anilor în Biserică – urăsc când se întâmplă așa: cineva care are un adevărat dar spiritual, să spunem că e slujirea celor săraci, și s-a dedicat acestui lucru e pur și simplu minunat! Dar apoi cade în problema lui 1, care este: „Ei bine, aceasta e ceea ce contează în Biserică! Aceasta ar trebui să facă toată lumea și dacă nu faci așa, nu ești cu adevărat împreună cu noi.” „Așadar, voi, băieți, care vă agitați prin sacristii și pe la celebrări și vă jucați cu costumațiile, nu aceasta contează. Contează lucrarea cu săracii!” „Sau aceia care vă agitați cu cărți și idei și scrieți articole înalte – să fim serioși. Cui îi pasă de ele? Ieșiți în stradă alături de cei săraci”.

Nu, nu, nu. Aici e prea mult din 1. Primești un adevărat dar spiritual, da, desigur, slujirea celor săraci, dar acum îl faci monolitic. Sau, răsturnând rolurile, același lucru. Dacă spui: „Uite, sunt un intelectual și doar aceasta contează: să studiezi, să înveți și să scrii cărți și articole. Voi, cei de acolo, de pe străzi, ce faceți e doar asistență socială.” Nu, nu, nu. Încercați să impuneți darul vostru spiritual asupra tuturor. Sau la fel cu liturgiștii. „O, liturgia este izvorul și culmea vieții creștine – e tot ce contează.” Bine, dar există și alte daruri spirituale. Multe daruri, dar același Duh. Repet: forme diferite de slujire – tocmai le-am amintit – dar același Domn. Lucrări diferite, dar același Dumnezeu. Iată din nou numărul 3. Nu unitatea monolitică ce zdrobește. Nu doar diversitate care împrăștie. Este unitatea și multitudinea. Și apoi faimoasa sa imagine, pe care o folosește mult: „Trupul este unul, dar are multe mădulare.” Iată din nou imaginea! Toate părțile diferite ale trupului, fiecare făcându-și treaba lui, cu propria sa individualitate și specificitate, dar în slujba binelui comun. Bine. Bine. Acesta e semnul Duhului.

Și, în fine, să vedem Evanghelia Rusaliilor, care este atât de bogată. Suntem în noaptea de Paște. Discipolii încă nu prea știu ce se întâmplă. Imaginați-vă cât de speriați erau. Stăpânul lor tocmai fusese omorât cu brutalitate de o autoritate ostilă și trebuie să se fi gândit: „Uite, noi suntem următorii!” Așadar, în marea lor frică, se reunesc. Dar Isus vine și stă în mijlocul lor și spune: „Pace vouă!” și le arată mâinile și coasta Sa. Așa cum am mai spus înainte, aceasta e mântuirea, oameni buni. L-am ucis pe Dumnezeu și Dumnezeu s-a întors cu iubire iertătoare. Înseamnă că nu există vreun păcat pe care Dumnezeu să nu îl poată ierta. Înseamnă că „nimic nu ne poate despărți de iubirea lui Dumnezeu”, cum spune Paul. Aceasta au primit ei. El spune: „Pacea vouă” și: „«Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.» Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: «Primiți pe Duhul Sfânt».” Aici găsim esența Bisericii, oameni buni. „Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi și vă voi da, de la Tatăl și de la Mine, darul Duhului Sfânt.” Duhul, iubirea care îi leagă pe Tatăl și Fiul; Tatăl, Fiul și, așa cum a spus Fulton Sheen, Ei „expiră” iubirea Unuia pentru Celălalt. Unu, doi, trei. Communio. Unitatea și multitudinea reunite. Iubirea care este Dumnezeu. Iată ce suflă Isus în discipolii Săi și, prin extindere, suflă în noi. Pentru că ei reprezintă aici viața Bisericii, nu este așa? Isus, de-a lungul secolelor, suflă Duhul Sfânt în Biserică. „Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

Care este sarcina noastră, oameni buni? Într-o lume care este răvășită de prea multă unitate opresivă, de prea multă diversitate opresivă, sarcina noastră, primind Duhul Sfânt, puterea lui 3, sarcina noastră acum este să fim purtători ai acelui Duh Sfânt în lume. Ok. Aveți acum mandatul. Când ieșiți, gândiți-vă la aceasta. Când vă treziți dimineața, ieșiți și spuneți: „Uite, aici, în lumea mea, este prea mult din această unitate zdrobitoare. Trebuie să îi opun rezistență.” Sau: „Aici, în lumea mea, este prea multă din această diversitate ranchiunoasă, prea multă luptă.” Sarcina mea, dat fiind că l-am primit pe Duhul Sfânt, eu trebuie să… „expir” acel Duh al iubirii în lume. Acesta este. S-a întâmplat la Rusalii, cu mult timp în urmă, când au venit limbile de foc. Și deși erau din toată lumea, i-au auzit vorbind în propria limbă. Bine. A fost adevărat pentru Sfântul Paul – numeroasele manifestări, dar un singur Duh. Este adevărat pentru noi. L-ați primit Duhul Sfânt. Acum suflați-l mai departe în lumea voastră. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!