Sfaturi pentru rugăciune

SFATURI PENTRU RUGĂCIUNE

Salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Oamenii mă întreabă des, spun lucruri ca: „Părinte, chiar vreau să mă rog, dar doar… aveți sfaturi pentru cum să o fac?” Și eu zic, 1: e fantastic! Trebuie să te rogi. Numărul 2: sigur că am! De fapt, am 4 sfaturi pentru cum să te rogi.

Primul lucru ce vreau să îl spun e că… probabil știi, dacă vrei să te rogi, dacă ești creștin sau orice fel de credincios, îți dai seama că rugăciunea nu e o opțiune – e absolut necesară. Că nu putem fi oamenii care suntem chemați să fim dacă nu avem o viață de rugăciune profundă. Nu putem fi sfinții care suntem făcuți să fim decât dacă avem o viață de rugăciune profundă. Și ce înseamnă o viață de rugăciune profundă? A dedica timp pentru ea. Practic nimic altceva. Înseamnă a dedica timp pentru ea. Știi deja aceasta. Probabil cu ce te lupți e unde găsesc timp? De aceea, întrebarea nr. 1… toate într-un singur cuvânt. Întrebarea nr. 1 e: Când? Când să te rogi?

Iată cum stă treaba: am făcut un videoclip acum ceva vreme – a apărut pe această pagină – care se intitula „La ce oră te culci”? M-au contactat oameni spunând: „Da, părinte, e drăguț… dar eu sunt o persoană nocturnă. Sunt o persoană nocturnă.” „Ok, e minunat. Spune-mi mai multe.” Și unul dintre lucrurile pe care le-am văzut – cumva citind printre rânduri – a fost acesta: e ușor să fii o persoană nocturnă, deoarece tot ce înseamnă e că pur și simplu nu decizi. Super ușor să fii o persoană nocturnă. Pur și simplu nu decizi. Nu decizi când te vei trezi și nu decizi când te vei culca. Deci – persoană noctură, pentru că e ușor să o ții până când te prăbușești și trebuie să te culci. Trebuie să iei o decizie. Nu doar decizia când te trezești, ci și decizia când te culci, pentru că dacă vrei să schimbi aceasta în programul tău, în ziua ta, în calendarul tău, trebuie să schimbi alte lucruri.

Același lucru e valabil când e vorba despre când să te rogi. Oamenii spun: „Am fixat. Mi-am pus în calendar. Scrie: „Roagă-te acum”, dar am readormit sau am uitat sau au apărut alte lucruri, și chiar nu am putut-o face. Aceasta pentru că a fost doar o altă sarcină în calendarul tău, doar o altă sarcină în program, iar dacă rugăciunea e doar o altă sarcină din programul nostru, apoi, dintr-o dată, rugăciunea ajunge la importanța curățării toaletei. Nu e importantă; e doar o altă sarcină. Iată ce trebuie să faceți: când alegeți momentul pentru rugăciune, trebuie să devină, și vă spun că trebuie, trebuie să devină lucrul în jurul căruia îți construiești ziua. Deci, dacă te trezești devreme pentru rugăciune, înseamnă că stabilești modul în care mergi la culcare sau când te culci în funcție de când te scoli ca să te rogi. Înseamnă că ai stabilit când pleci la muncă în funcție de când te duci la rugăciune. Momentul fixat pentru rugăciune trebuie să îți definească ziua, să îți definească ziua: când.

Nr. 2: Unde? Unde să te rogi? Știu unii ce spun mereu: „Părinte, am încercat să mă rog zilele acestea. Am ales un timp minunat, deci am ales ‘când’, dar tot adorm la rugăciune. Ce ar trebui să fac?” Și le cer: „Spune-mi mai multe despre aceasta. Nu știu totul.” Și ei spun: „OK, se întâmplă așa: mă spăl pe dinți, mă spăl pe față, mă pun în pat, încep să mă rog și, deodată, adorm buștean”. Și eu spun: „Uite, nu sunt un maestru spiritual, dar cred că am înțeles. Cred că am înțeles care e problema ta. ‘Unde’ poate fi cauza pentru care adormi la rugăciune, căci ‘lectio divina’ la orizontală ajunge adesea să fie ‘somnio nocturina’ la orizontală, căci a sta pe spate la rugăciune te face să adormi.” Așadar, „unde” face diferența.

Alții spun: „Nu mă pot concentra. Sunt așa distras la rugăciune.” „OK, spune-mi mai multe. Unde te rogi?” „Încerc să mă rog la micul dejun, când copiii se pregătesc de școală și încerc să organizez totul…” „OK, cred că, din nou, locul tău trebuie regândit.” Deci „când”, dar și „unde”. Unde poți să te rogi, unde ești ferit de distrageri, dar și nu atât de ferit de distrageri încât să adormi. Unii spun: „Trebuie să mă rog într-o biserică”. Ascultă: iubesc rugăciunea la biserică. Cred că rugăciunea în fața Preasfântului Sacrament e cea mai bună, bate orice alt loc, să spunem așa. Dar dacă nu poți ajunge zilnic la o capelă sau o biserică, atunci găsește un alt loc. Când. Unde.

A treia întrebare: Ce? Sau cum? Ce vei face când te rogi? Ce se întâmplă? Adesea mulți se entuziasmează de rugăciune și spun: „Cineva mi-a spus să mă rog Rozariul, așa voi face; să mă rog Liturgia orelor, așa voi face; să citesc din Scriptură, așa voi face; să citesc viețile sfinților, așa voi face; să recit Coronița Divinei Milostiviri, am toate iconițele cu rugăciuni… Trebuie și să mijlocesc pentru mulți oameni deci trebuie să fac toate acestea și am doar 15 minute să mă rog.” Ascultă! OK. Dacă ai doar 20 min să te rogi sau 15 min să te rogi, din toate acele lucruri, alege unul. Un „ce”. Un lucru pe care îl faci în timpul rugăciunii, și spune: „OK, asta e.” Iată ce te invit să faci: când alegi acel „ce”, să îți fixezi o perioadă. Ce vreau să spun e să te angajezi pe o perioadă. „Cred că chiar sunt chemat să mă rog mai mult Rozariul”. Bine, minunat, excelent; e o rugăciune grozavă, dar fixează-ți o perioadă. Nu doar azi, ci „în următoarele 4 săptămâni, mă rog Rozariul”. Motivul e că după vreo 4 zile vei spune: „Știi ceva? Cred că voi trece la altceva.” Nu, nu! Nu sări de la una la alta, angajează-te pentru 4 săptămâni sau ce perioadă alegi, căci dacă te angajezi, îți dai și libertate. După 4 săptămâni, poți privi înapoi și spune: „A fost util pentru mine? A fost benefic? A fost bine?” „Da.” Vrei să continui? Dacă „Nu”, vrei să te oprești? Schimbi cu altceva? Ești liber să faci așa. Așadar „ce”: fixează o perioadă; alege un lucru, apoi o perioadă pentru care te angajezi. A patra întrebare e poate cea mai importantă și anume: de ce? De ce? De ce să te rogi? Așa mulți ne rugăm pentru că: „Vreau un răspuns de la Domnul. Dă-mi unul.” Și dacă dorim un răspuns de la Dumnezeu – de aceea ne rugăm – și El nu ne dă un răspuns imediat și evident, atunci spunem: „Of, rugăciunea mea a fost nașpa, e un eșec.” Fals! Rugăciunea nu e menită doar să ne dea răspunsuri. Nu e menită doar să ne dea consolare și pace. E menită să creeze o relație, să edifice o relație cu Dumnezeul adevărat și viu. Și dacă nu pot găsi 20 de minute în fiecare zi pentru a construi o relație cu Dumnezeul care mă caută, atunci ceva nu e în regulă, prioritățile mele sunt greșite.

1. Când să te rogi? 2. Unde să te rogi? 3. Ce să faci când te rogi? 4. Și de ce te rogi? Atunci când te prezinți… mare bătălie e să te prezinți și să fii acolo tot timpul să te prezinți și să fii acolo pentru acele 20 de minute sau 30 de minute sau o oră. Oricât ar fi, faptul de a fi prezent acolo și de a edifica relația cu Dumnezeu merită cu vârf și îndesat – îți garantez aceasta. Și dacă îi dai Domnului doar 20 de min pe zi pentru următorul, să zic, 1 an, sau următorii 5 ani… Imaginează-ți viața ta peste 20 de ani, dacă i-ai dat lui Dumnezeu 20 de minute în fiecare zi. În 20 de ani cum va arăta viața ta? Remarcabil! Și în următoarele 40 de zile cum va arăta viața ta? Ești chemat să fii o rugăciune, deci trebuie să răspundem întrebărilor. Trebuie să decizi: când, unde, ce și de ce.

Din partea Ascension Presents, mă numesc pr. Mike. Dumnezeu să vă binecuvânteze! O! Material bonus! Un prieten bun, pr. Ben… Pr. Ben spune mereu: „Cea mai grea zi să te rogi e a doua zi după cea în care ai uitat să te rogi”. Voi repeta, căci am spus rapid. „Cel mai dificil timp să te rogi e a doua zi după ce uiți să te rogi”. Pentru că știți: „Merge bine, fac aceasta… of, am ratat a cincea zi de rugăciune… Am ruinat deci totul. Sunt descalificat.” Nu, nu ești! Nu ești descalificat. Doar revino, urcă înapoi pe cal și… și călărește, cowboy-ule! Sau pune-te înapoi în genunchi și roagă-te, creștine!