Teroare de jur împrejur

Episcopul Robert Barron

Prieteni, ce vedem în activitatea de predicator și de profet a lui Ieremia? Că a fi purtător de cuvânt al lui Dumnezeu este oribil… și este minunat. Este cel mai rău lucru posibil… și inima ta ar crăpa dacă nu ai face-o. E „teroare de jur împrejur”… și sursă de mulțumire maximă.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Oana și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 13 min 27 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul
Etichete:

Pacea să fie cu voi! Prieteni, revenim astăzi la timpul de peste an. După lungul timp al Postului și al Paștelui, am avut Duminica Treimii, am avut Corpus Christi. Acum revenim la timpul de peste an. Și mă bucur astăzi să mă concentrez pe prima lectură, care e luată din Cartea profetului Ieremia. Auzim ocazional, dar nu prea des, din Cartea profetului Ieremia. Dar e una dintre figurile cheie din Vechiul Testament. Alături de Ezechiel, Isaia și Daniel, el e unul dintre așa-numiții profeți mari. E vorba, în special, de cineva ce a scris o carte profetică amplă, spre deosebire de profeții minori, dar și de cineva care a avut un impact major asupra vieții poporului lui Israel.

Deci Ieremia e unul căruia ar trebui să îi dăm atenție. Să spunem puțin despre istoria sa personală. S-a născut, se crede, în jurul anului 650 î.Cr. Gândiți-vă deci la regele David, undeva în jurul anului 1000 î.Cr.; suntem câteva secole mai apoi. Ieremia a murit în circa 570 î.Cr. E importantul de știut că își desfășoară majoritatea activității în anii imediat dinainte și de după captivitatea babiloniană. Anul 587 î.Cr.: e o dată-cheie pentru cei care citesc Biblia, căci s-ar putea spune că e preocuparea centrală a autorilor biblici. Multe dintre scrierile biblice pe care le avem au fost scrise în anii de după exilul babilonian. Ieremia e o figură cheie în acest moment. El vestește cuvântul Domnului în acest fel de moment de cotitură în istoria israelită.

Care a fost tema predicării lui Ieremia? Și aici lucrurile devin puțin mai întunecate pentru că tema lui a fost una groaznică. El prezicea un dezastru teribil pentru Israel, și anume venirea timpului captivității babiloniene, care a însemnat cucerirea Ierusalimului, distrugerea Templului… Templul însemna totul pentru evreii din Vechiul Testament. Și cum acest acest profet prezicea că totul se va prăbuși, acest lucru l-a făcut să nu fie tocmai îndrăgit. De fapt, cuvântul nostru (eng) jeremiad = (ro) tânguială… Dacă un politician sau un comentator cultural oferă un fel de evaluare întunecată a situației, spunem că e jeremiad. Ei bine, vine de la aceste texte ale profetului Ieremia.

Ceva ce ar trebui să menționez: un loc unde auzim mult din profetul Ieremia e la celebrările de hirotonire. Am fost la multe hirotoniri și de obicei se citește din chemarea profetului Ieremia. El e chemat de Domnul și spune: „O, Doamne, sunt prea tânăr.” Și Yahwe spune: „Nu spune că ești prea tânăr. Profet pentru popoare te-am pus. Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, Eu te cunoșteam.”

Deci Ieremia a fost deci chemat de foarte tânăr și apoi i-a fost încredințată această teribilă sarcină: să predice nu un mesaj înălțător și dătător de speranță, ci un fel de mesaj sumbru și macabru. De fapt, în timp ce babilonienii înconjurau Ierusalimul, mesajul său a devenit: „Ar trebui să vă predați”. Imaginați-vă: ești un israelit patriot, dușmani sunt la poartă, iar mesagerul lui Dumnezeu spune: „Renunță!” Înțelegeți de ce porecla lui a fost: „Teroare de jur împrejur”. Acesta era deci modul în care oamenii îl descriau pe săracul Ieremia, pentru că spunea un mesaj destul de oribil și s-a confruntat cu o opoziție cumplită.

Auzim deci în lectura pentru astăzi: „Aud șoaptele multora: ‘Teroare de jur împrejur! Învinuiți-l! Să îl învinuim!'” E tipic pentru profetul Ieremia. Dacă vă uitați puțin mai în față în acest capitol 20, veți afla că Marele Preot din Templu l-a pus pe Ieremia în butuci. Gândiți-vă la oamenii din America colonială. În butuci fiind, era supus batjocurii oamenilor. Și chiar înainte de pasajul pentru astăzi, găsim aceasta: „Am devenit de batjocură toată ziua; Toți râd de mine.” Ieremia chiar se plânge lui Dumnezeu: „M-ai sedus, Doamne, și eu m-am lăsat sedus.” E greu să fii profet; e greu să vestești cuvântul lui Dumnezeu. Credeți-mă: te duce adesea tocmai în această stare de spirit. Oameni din toate părțile care te învinuiesc. „Toată lumea râde de mine.” Pare chiar că Dumnezeu m-a condus în această situație.

Dar, ascultați ce urmează. Tocmai când crezi că Ieremia e pe punctul să renunțe: „Dacă spun: ‘Nu voi mai aminti de El și nu voi mai vorbi în numele Lui’. atunci în inima mea e ceva ca un foc aprins, închis în oasele mele. Am obosit purtându-l și nu mai pot.'” Da, e groaznic să vestești cuvântul lui Dumnezeu. Așa spune. Dar e ca un foc ce arde în mine. Nu aș putea să îl stăpânesc. Nu aș putea să nu vestesc. Chiar dacă rezultatul e teroare de jur împrejur, toată lumea învinovățindu-mă. Îmi place și acest lucru în pasajul pentru astăzi. Chiar și recunoscând toată încărcătura negativă a misiunii sale profetice: „Dar Domnul este cu mine ca un luptător puternic. De aceea, cântați Domnului, lăudați numele Lui!” Să fii purtător de cuvânt al lui Dumnezeu? Este oribil… și este minunat. Este cel mai rău lucru posibil… și inima ta ar crăpa dacă nu ai face-o. E teroare de jur împrejur… și sursă de mulțumire maximă. Este un personaj într-o piesă de Samuel Beckett: „Nu pot continua. Voi continua.” Cam așa este a fi profet.

Bun. Deci spuneți: „Bine, înțeleg ideea cu Ieremia, și cred că poate preoții și Episcopii și cei angajați în viața religioasă – aceștia aparțin acestui spațiu.” Hmmm… Nu încercați să scăpați așa de ușor. Nu uitați de Conciliul Vatican II: fiecare persoană botezată este preot, rege și profet. „Oh! Nu eu!” Amintiți-vă de Ieremia. Nu spuneți, nu spuneți: „Nu eu!” „Te-am cunoscut dinainte să te naști. Din pântecele mamei tale te-am chemat. Te-am trimis ca profet pentru popoare.” „Da, se aplică la preoți și Episcopi.” Nu, nu. Conciliul Vatican II! Nu doar de privilegii au parte laicii dinspre Conciliul Vatican II. Sunt și îndatoriri și responsabilități. Iată una dintre ele: trebuie să fiți profet! Trebuie să rostiți cuvântul divin. Poate nu la modul foarte profesionist, cum face un predicator sau un preot. Dar, fără îndoială, trebuie să o faceți! Fiecare dintre voi, fiecare botezat, aveți sarcina de a proclama cuvântul lui Dumnezeu.

E ușor? Încercați cândva. Astăzi? Vă arde de glume? Mă gândesc la unul ca Fulton Sheen, marele Fulton Sheen. Dar el vorbea unei culturi care era foarte deschisă spre premisele de bază ale creștinismului biblic. Majoritatea oamenilor din anii 1950, din țara noastră, acceptau viziunea biblică despre viață. Erau păcătoși, desigur, iar el îi îndemna și îi educa pe oameni. Dar majoritatea oamenilor erau de acord cu premisele sale. Acum? Vă arde de glumă? Trăim într-una dintre cele mai secularizate perioade din istoria noastră. În cea mai mare parte a istoriei umane, majoritatea oamenilor ar fi luat în calcul că ai nevoie de un fel de relație cu Dumnezeu pentru a fi fericit, pentru a fi împlinit. Doar acum, în ultimii ani, pentru prima oară într-adevăr în istoria noastră umană, când un mare număr de oameni, cu siguranță în cultura noastră occidentală, simt că poți fi perfect fericit și separat de Dumnezeu. Secularismul? Ia tot felul de forme, nu? Cultura lui „Mă inventez singur”. „Nu îmi spune ce să fac.” „Nu am nevoie de ceva transcendent.” „Libertatea mea stabilește sensul deplin al vieții mele.” Aceasta e poziția implicită pentru mulți oameni din cultura noastră.

Ok. Te ridici deci în mod public și începi să vorbești despre Dumnezeu și despre căile lui Dumnezeu și despre cerințele Lui și despre ce ne cheamă Dumnezeu să fim. Poate nu chiar ca Ieremia sau ca Fulton Sheen. Dar fiecare botezat, fără îndoială: în familia voastră, în comunitatea voastră, la locul vostru de muncă – ar trebui să vă proclamați creștinismul? Absolut! Cum va ieși? Credeți-mă, va arăta foarte mult ca „teroare de jur împrejur”. Vă îndoiți? Mergeți pe YouTube, vedeți oricare din clipurile mele de acolo și vedeți comentariile. Mergeți pe Reddit la un moment da. Cunoașteți site-ul? E unul dintre cele mai populare. Oamenii își împărtășesc părerile. Am avut câteva intervenții, vorbind pe teme religioase. Vedeți reacțiile. Ce s-a întâmplat cu Ieremia… ei bine, se întâmplă așa tuturor profeților, chiar și astăzi, inclusiv vouă, când rostiți cuvântul lui Dumnezeu.

Și atunci renunțăm? Fiți siguri că e teroare de jur împrejur când rostești cuvântul lui Dumnezeu pe față și în mod sincer în spațiul public. Dar… intrați în acel spațiu din voi, unde simțiți exact ceea ce a simțit Ieremia. În același timp, e ca un foc, și mă va consuma dacă nu vestesc. În același timp, e sursă de mulțumire maximă, chiar și când mă confrunt cu o opoziție extraordinară. Să zicem așa, aș muri dacă nu aș vesti. Aceasta înseamnă să fii în spațiul profetic. Vă invit să simțiți exact ce a simțit Ieremia, când e prins în butuci, și toată lumea îl batjocorește, când oamenii și conducerea comunității sale se întorc împotriva lui. Totuși mai poate spune: „Domnul este cu mine ca un luptător puternic.”

Cred că mai ales acum, mai ales acum, avem nevoie de profeți. Avem nevoie de oameni care rostesc cuvântul lui Dumnezeu. Da, în spațiul public; da, în mass-media; da, în universități; da, în locurile unde se formează cultura. Iar dacă noi nu o facem, nu se va face singură. Repet, Conciliul Vatican II: chemarea universală la sfințenie. Nu e o fantezie cu inorogi. „E o expresie frumoasă. O, da, chemarea universală la sfințenie. E minunat!” Da, dar știți ce înseamnă? Că trebuie să faceți ce a făcut Ieremia. Ați fost chemat. Și ca Ieremia, cu toții suntem tentați să spunem: „O, Doamne, nu eu. Nu, nu, nu. Sunt prea tânăr.” Sau „sunt fără experiență”, sau „sunt prea nepregătit”, sau orice scuză ați avea. Dumnezeu nu are timp pentru așa ceva. „Nu, nu. Te-am chemat.”

De ce sunteți botezat? O întrebare foarte bună de meditat, creștinilor. De ce sunteți botezat? Așa a fost să fie, pur și simplu, din întâmplare, din noroc chior? Dumnezeu te-a chemat. Acesta e semnul că Dumnezeu te cheamă. Și parte din ceea ce te-a chemat să fii și să faci e să fii un profet care vestește cuvântul Lui. Vă va costa? Da. Dietrich Bonhoeffer vorbea despre harul ieftin, nu? Acesta nu e un har ieftin. Vă va costa. Dar e ca un foc care vă va devora dacă nu vestiți. Este ca o dulceață infinită și în același timp o provocare. Poate aruncați o privire săptămâna aceasta la Cartea profetului Ieremia, și să înțelegeți că nu e simplă istorie cu personaje din vechime. Este istoria voastră. E istoria mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.