Un evreu despre Porunci

Subtitrarea în limba română

Între cele Zece Porunci, Poruncile 6, 7, 8 și 9, sunt cele care interzic acțiuni rele: crima, adulterul, furtul și sperjurul. Apoi mai este o Poruncă prin care se interzic lucrurile care conduc la crimă, adulter, furt și sperjur. Care este aceasta? Este ultima dintre cele zece: „Să nu poftești nimic din ce aparține altuia: nici soția lui, nici casa lui, nici sclavii lui, nici animalele lui, nici vreun alt lucru ce îi aparține”.

Pentru a înțelege această Poruncă, și semnificația ei unică, primul lucru care trebuie înțeles este că ea este singura dintre cele Zece Porunci care reglementează gândirea. Toate celelalte Porunci reglementează comportamentul. De fapt, dintre cele 613 legi din cele cinci cărți ale lui Moise, practic nici una nu interzice un gând. De ce atunci cele Zece Porunci cuprind o lege care să interzică un gând? Pentru că pofta este cea care atât de des duce la păcat. Sau, spus altfel, pofta este cea care duce la încălcarea celor patru Porunci precedente: cele împotriva crimei, adulterului, furtului și sperjurului.

Gândiți-vă: de ce fac oamenii aceste lucruri? De cele mai multe ori, este pentru că poftesc la ceva ce aparține altei persoane. Evident, acesta este motivul pentru care oamenii fură: hoții poftesc ceea ce au victimele. Dar este de asemenea motivul pentru multe crime și pofta este evident motivul adulterului – a dori soția altuia. Cât despre sperjur, sau „a da mărturie falsă”, în limbajul celor Zece Porunci, acesta este făcut pentru a acoperi toate celelalte rele provocate de poftă.

Dar pentru a înțelege de ce pofta este gândul interzis de cele Zece Porunci, și unul dintre singurele gânduri interzise în întreaga Biblie ebraică, trebuie să înțelegem ce este pofta, și, la fel de important, ce nu este ea. „A pofti” este mult mai mult decât „a dori”. Verbul ebraic „lachmod” înseamnă a dori până în punctul în care cauți să iei și să deții ceva ce aparține unei alte persoane. Observați că sunt vizate două aspecte aici: „a căuta să deții” și „ce aparține altei persoane”. „A căuta să-ți deții” nu înseamnă doar a invidia, sau, în cazul soției aproapelui, a o dori sexual. Nici invidia, nici dorința sexuală nu sunt interzise de cele Zece Porunci. Invidia și dorința sexuală necontrolate conduc desigur la lucruri rele și pot fi amândouă distructive psihologic și emoțional. Dar nici una nu este interzisă de cele Zece Porunci. De ce? Pentru că nici una nu este același lucru cu a pofti. Pofta este cea care aproape inevitabil duce la furt, adulter și uneori chiar la crimă.

Să vă explic într-un alt mod. Cele Zece Porunci nu vă interzic să spuneți: „Ooo, ce casă / mașină / soție minunată are vecinul! Mi-aș dori să am o astfel de casă / mașină / soție”. Aceasta ar putea fi în cele din urmă distructiv, dar ar putea fi și constructiv. Cum? Te-ar putea îndemna să muncești mai serios și să îți îmbunătățești viața, astfel încât să poți obține o casă, mașină sau soție ca ale vecinului. Dar când vrei și cauți să deții exact acea casă, mașină sau soție, care aparțin altuia, decurge răul, și aceasta este ceea ce interzic cele Zece Porunci.

Așadar una dintre cele Zece Porunci, aceste zece reguli de viață, trebuie să fie ca noi pur și simplu să nu ne permitem să poftim ceea ce aparține aproapelui nostru. Orice aparține altei persoane trebuie privit ca sacru. Nu putem să căutăm să ne deținem nimic din ce aparține altuia. Pentru că numai ceva rău va ieși din aceasta.

Sunt Dennis Prager.