Un foc în inimă

Pacea să fie cu voi! Prieteni, de câte ori am ocazia, îmi place să predic despre profetul Ieremia. Și prima noastră lectură pentru această duminică este din cap. 20 din Ieremia. Există, evident, în Ieremia, așa multă înțelepciune spirituală și toate acestea, dar mai mult decât pe oricare dintre ceilalți profeți ajungem să îl cunoaștem pe el. Personalitatea lui iese la iveală. Există multe despre viața profetului Ieremia și, într-un fel, aceasta e ideea. În unele privințe, chiar desfășurarea vieții lui poartă mesajul pe care îl are. Ideea la Ieremia e că este succesiv maiestuos și profund înțelept și temător și mânios și frustrat. Vedeți toată gama de emoții.

Nu vă gândiți la profetul Ieremia doar ca la acest individ căruia de la început i-a mers totul bine și doar transmitea oracole ale adevărului în toate direcțiile. A fost o persoană ca noi, scindată și confuză uneori și în prezența lui Dumnezeu, dar neștiind ce înseamnă aceasta, și speriat de implicații și toate acestea. Gândiți-vă la acel pasaj minunat al chemării lui Ieremia. Este foarte tânăr – bibliștii cred că poate avea 15 sau 16 ani când a fost chemat. Veți găsi aceasta la aproape fiecare ceremonie de hirotonire, acest pasaj când Domnul îl cheamă și Ieremia spune: „Uite, Doamne, sunt prea tânăr. Crede-mă, nu mă vrei.” Și Dumnezeu spune: „Nu spune că ești prea tânăr. Te-am ales pe tine.” De la început, el ezită, e cam nesigur de ceea ce vrea Domnul.

Și apoi Domnul îi dă această povară teribilă. El nu spune: „Hei, Ieremia, vei anunța vești bune, minunate! Și de aceea vei fi cea mai populară persoană din Israel.” Dimpotrivă, dimpotrivă, primește un mesaj de transmis teribil, și anume că Israelul va cădea sub judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va folosi pe babilonieni pentru a pedepsi Israelul pentru infidelitatea sa, idolatria sa, nedreptatea față de săraci, și nu pot scăpa de aceasta. Tot ce pot face este să accepte această judecată, să se predea acestui invadator străin și accepte exilul și înfrângerea. Acesta este mesajul. L-a făcut popular? Nu! Dimpotrivă: toată lumea îl ura pe Ieremia. Care este una dintre poreclele lui? „Teroare de jur împrejur”, pentru că uitându-se în jur, aceasta auzea și vedea. Amenințarea Babilonului, pe care Dumnezeu i-a spus să o anunțe, dar și teroarea venită de la contemporanii săi, care erau atât de mânioși pe mesajul lui. Mai mult, nu l-au ascultat. Să spunem că ar fi ca profetul Iona. Iona anunță: „Trebuie să vă pocăiți” și Ninive se pocăiește! Ei acceptă. Chiar și vitele poartă pânză de sac. Iona este cel mai de succes profet din istoria Israelului. Ieremia – opusul. Nu îl ascultă. Îl persecută. Îl aruncă într-o cisternă. Și nu știm sigur, dar foarte probabil a fost omorât de propriul popor. Aceasta este cariera profetică pe care o are.

Cu aceasta în minte, ascultați primul verset al pasajului nostru pentru acest weekend. Acesta este Ieremia însuși care vorbește: „M-ai sedus, Doamne, și eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere și ai fost mai puternic. Toată ziua am devenit de batjocură, toți râd de mine.” Acesta nu este cineva care stă senin în prezența lui Dumnezeu, aducând un simplu cuvânt de laudă Celui Preaînalt. Este cineva care spune: „Uite, Tu m-ai făcut profet, dar a echivalat cu a fi sedus, parcă s-a profitat de mine. Mi-ai dat această povară teribilă, iar acum o port și toată lumea mă urăște.” Ascultați cum continuă: „Când vorbesc, trebuie să strig, violență și devastare este mesajul meu!” Corect, acesta este mesajul pe care l-a primit ca să îl spună. „Cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară și batjocură în fiecare zi.” Acesta da cri de cœur, cum spun francezii – un strigăt din inimă! Aceasta este persoana religioasă, dacă vreți, vestind cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul unei culturi, în mijlocul unui popor care nu vrea să îl audă.

Acum, când o spunem așa, începe să sune destul de familiar? A fi o persoană religioasă în mijlocul unei culturi care nu vrea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Am avut multă experiență în acest sens. Am făcut această lucrare de predicare pe internet. Și da, uitați, este minunat, și da, ajungi la tot felul de oameni în moduri grozave, dar să recunoaștem, cultura occidentală astăzi nu este tocmai deschisă față de religie. Este destul de sceptică, destul de critică la adresa religiei. Am început să fac aceasta nu la mult timp după ce au apărut noii atei, Hitchens și Dawkins și Sam Harris și Dennett și toți acei oameni. Care a fost celebra carte a lui Hitchens, bestseller în 2005 sau ceva? „Dumnezeu nu este mare. Cum otrăvește religia totul.” Religia este deci o grămadă de mitologie din epoca bronzului. Se agață de vechi prostii preștiințifice. Este superstiție, este abuz asupra copiilor, induce oamenii în eroare. Și credeți-mă când vă spun, ucenicii lui Hitchens și ai altora la fel sunt foarte mulți pe pământ. Dacă vă faceți munca pe internet astăzi, întâlniți această extraordinară opoziție.

Mai mult, încercați să vorbiți acum despre implicațiile comportamentale ale punctului de vedere religios. A vorbi despre Dumnezeu și toate acelea este una, dar acum începeți să vorbiți despre cum ar trebui să se schimbe viața ta datorită convingerilor tale religioase. Încercați să vorbiți astăzi în public despre demnitatea infinită a fiecărei persoane, de la concepere până la moartea naturală. Succes! Aceasta da teroare de jur împrejur! Trăim într-o cultură, desigur, ce militează în mare măsură pentru avortul la cerere până la și chiar dincolo de momentul nașterii. Avem o cultură în care în multe, multe state din țara noastră, eutanasia este ceva normal: uciderea bătrânilor susținută de stat, acum chiar și dacă viața ta nu este imediat amenințată. Și voi vă ridicați și spuneți: „Domnul m-a însărcinat să spun că viața umană trebuie respectată de la concepere până la moarte naturală”. Veți începe să vă simțiți ca Ieremia destul de repede, cred eu.

Încercați să îndemnați ca toți oamenii – de culoare, hispanic, asiatic, imigrant, musulman, homosexual, toți – să fie prețuiți și respectați. Încercați să spuneți aceasta în fiecare colț al societății noastre de azi – ceva ce este de bază pentru o perspectivă biblică. În același timp, încercați să le spuneți celor care sunt total fixați pe ideologia auto-inventării că avem anumite responsabilități morale, că există o structură în viața ta morală și sexuală care trebuie respectată. Încercați să spuneți aceasta în public. Succes! Așa cum spun, într-o cultură care afirmă constant: „Nu, nu, depinde în totalitate de mine; este prerogativa mea să determin cine sunt și cum trăiesc”, încercați să vestiți că există valori morale reale obiective care trebuie să guverneze modul în care trăim. Veți auzi teroare de jur împrejur destul de repede. Știți ce veți auzi? Ascultați-l din nou pe Ieremia: „Toată ziua am devenit de batjocură, toți râd de mine… Cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară și batjocură în fiecare zi.” Poate e puțină autocompătimire, dar nu e departe de adevăr, mai ales în occident astăzi, când vestim valori religioase.

Ok. Veți spune: „Bine, Preasfințite, este un mesaj destul de deprimant”. Ei bine, într-un fel, da, încerc să intru în spațiul lui Ieremia pentru că acolo trăia. Nu a trăit într-un spațiu al succesului. Nu a găsit un succes satisfăcător în munca pe care o făcea. A găsit derâdere, batjocură și respingere. Bine, bine, prin urmare renunțăm? Nu! Și iată acum ultima și, într-un fel, cea mai importantă parte a acestui mesaj. Spunând toate acestea – și nu voi infirma nimic din ele – spunând toate acestea despre dimensiunea terorii de jur împrejur la a fi profet, ascultați ce spune: „Am spus: «Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în numele Lui». Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l și nu mai pot.” Minunat! Aceasta este acum cealaltă parte a experienței lui Ieremia. Toată negativitatea – e total onest legat de aceasta; nu o ascunde, nu o demontează, nu se preface că nu este acolo. Nu, nu, nu! Recunoaște pe deplin aceasta.

Și este tentat, o puteți auzi, este tentat să spună: „Renunț. Nu voi mai face aceasta.” Am simțit-o. Cred că oricine a fost implicat în predicare și predare în mod public a simțit aceasta. „Gata, m-am săturat! Este prea multă critică. Vreau doar să mă retrag.” „Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l și nu mai pot.” Cum este cuvântul lui Dumnezeu? E ca un foc. Profeții folosesc adesea imaginea consumării sulului cuvântului lui Dumnezeu, și este ca mierea în gură. Este dulceața cuvântului lui Dumnezeu. Și este adevărat acest lucru, oameni buni, când citiți Scriptura: asimilați acest cuvânt care, știu, știu, este adesea profund provocator, dar nu vă puteți împotrivi lui. Ce spune Sf. Paul? A fost foarte mult o figură de tip Ieremia, nu, Sf. Paul? Întâlnind mereu succes? Dimpotrivă. Au aruncat cu pietre în el și l-au alungat din orașe și l-au persecutat. În cele din urmă l-au omorât. Paul a avut aceeași experiență pe care a avut-o Ieremia, dar totuși Paul poate spune: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia”. Același lucru: cuvântul lui Dumnezeu a pătruns atât de adânc în Sf. Paul încât nu putea să nu evanghelizeze. Acesta este și Ieremia: „Cum aș putea ține aceasta înăuntru? E ca un foc în mine.”

Acesta este spațiul, oameni buni, în care trebuie să intre toți profeții. Și v-am mai spus aceasta înainte, dar este o doctrină catolică de bază că fiecare persoană botezată este unsă preot, rege și profet. Preoția se exercită de fiecare dată când mergeți la Liturghie, vă rugați, mijlociți; aceasta e preoția voastră. Regalitatea – de fiecare dată când ordonați lucrurile spre Împărăția lui Dumnezeu. Profeția – de fiecare dată când rostiți cuvântul lui Dumnezeu. Este doar pentru oameni rari, ca Ieremia și Paul? Nu, nu, fiecare dintre voi, absolut fiecare dintre voi, a fost botezat profet. Cum va fi? „Uite, nu vreau această responsabilitate, Doamne.” În regulă, așa este Ieremia. „Teroare de jur împrejur.” Da, așteptați-vă la aceasta, mai ales astăzi, când vestiți cuvântul lui Dumnezeu, așteptați-vă la multă opoziție. Bine, în regulă! Dar apoi, dar apoi, nu vă va da pace. Dacă lăsați cuvântul lui Dumnezeu să intre adânc în inima voastră, în mintea voastră și în corpul vostru, nu vă va da pace. Devine un foc care arde în voi și nu îl puteți stăvili. Veți spune: „Vai mie dacă nu evanghelizez”. Așadar, iată, oameni buni. Citiți această secțiune, cap. 20 din Ieremia. Toată „textura” la a fi un profet este expusă, toate emoțiile și experiențele la a fi profet. Profitați de experiența lui și deveniți voi înșivă mari profeți. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!