Un sfat vital dar dificil pentru căsătoriți

– Să împărtășim niște gânduri…
– Beth…
– Acela e numele meu?
– Nu, trebuia să te prezinți…
– Știu, știu partea asta… Bună, sunt Beth Sri. Acesta e soțul meu, dr. Edward Sri. Suntem aici la Casa de Reculegere Malvern, de lângă Philadelphia, și vom ține o prelegere despre căsătorie. Dorim să vă împărtășim acum câteva gânduri despre căsătorie.
– Căsătoria e uimitoare! Dar există și multe momente în căsnicie când sunt mici frustrări, mici neplăceri sau, cum spune soția mea, supărarea nr. 58. Și de asemenea sunt momente cu dureri, când ne rănim unul pe altul în căsnicie. Și doresc să privim acele provocări ce apar în viața maritală obișnuită nu doar ca probleme, probleme de rezolvat sau frustrări sau ocazii pentru a învăța moduri mai bune de a comunica sau de a învăța să avem discuții importante sau să ne ascultăm unul pe celălalt. „Trei metode bune într-o ceartă.” Toate acelea sunt bune. Dar până la urmă toate aptitudinile de comunicare și de a face față conflictelor nu vă vor duce foarte departe. Doresc să vedeți realitatea spirituală mai profundă pe care Isus o aduce înaintea voastră în acele momente. Căci are loc un moment spiritual profund când apar aceste mici frustrări. Isus de fapt ne invită să iubim mai profund în acele momente.
– Aceasta ne aduce aminte de niște prieteni de-ai noștri. În timp ce se pregăteau pentru căsătorie, se pregăteau să își consolideze casa, ea era cu el și îl ajuta să împacheteze, căci el urma să se mute la ea acasă. Și ea tot găsea șosete! Peste tot în casă! Împacheta cărțile dintr-o bibliotecă și era o șosetă acolo. Îl ajuta cu alte lucruri de prin casă și erau șosete aici, acolo, peste tot. Această tânără logodită începe să realizeze: „Acesta ar putea fi viitorul meu”. Desigur, el se mută la ea după nuntă și iată șosete aici, acolo, peste tot. La un moment dat s-a hotărât să facă un experiment. A observat o șosetă pe casa scărilor. S-a gândit: „În mod normal aș ridica-o, dar de data aceasta o voi lăsa aici. Voi vedea ce se întâmplă.” Așa că a rămas acolo. Soțul urca pe scări și se gândea: „Trebuie să mă întorc să ridic șoseta”. Dar apoi uita. Și șoseta rămânea acolo și rămânea acolo. În cele din urmă soțul a realizat: „Ea știe, mă testează! Șoseta a stat aici și eu am crezut că ea a uitat sau nu a observat-o, dar cu siguranță știe.”
– Erau la noi acasă când ne povesteau aceasta. Și imediat ce i-am auzit, le-am spus: „Acea șosetă este ca un mini-tabernacol pentru voi! Un mini-tabernacol!” „Ce vrei să spui? Așa cum Isus e prezent cu adevărat în Euharistie în acea cutie de aur din biserică căreia îi spunem tabernacol?” Ei bine, gândiți-vă că acele mici frustrări precum șosetele pentru acest cuplu, sunt ca un mini tabernacol, o oportunitate de a-l întâlni pe Dumnezeu. E un moment de întâlnire în care Isus ne invită, în acele momente de frustrare ale căsniciei, în acele momente dureroase ne invită să ne închinăm înaintea prezenței Sale. Să îl găsim în mijlocul acestei situații, în mijlocul acestei frustrări și să îl întrebăm: „Isuse, cum mă inviți să iubesc acum?” Isus nu vrea să ne întâlnească doar în rugăciune, în adorație, în grupul nostru de studiu biblic. El vrea să ne întâlnească în micile circumstanțe ce apar în viața de căsnicie. Și ele sunt acolo ca noi să învățăm să iubim așa cum iubește El.
– Câteva moduri în care să ne gândim la aceasta… Primul ar fi că nu poți să îl schimbi pe partenerul tău. Eu nu te pot schimba, el nu mă poate schimba. Ne putem schimba cu adevărat doar pe noi înșine și răspunsul nostru la ce se întâmplă în jurul nostru. Am auzit de la un mentor grozav că e bine să păstrezi un fel de rezervor de recunoștință pentru partenerul tău, în mintea ta, pentru ca atunci când apar iritațiile și frustrările de îți vine să îl iei de gât, să îți poți aminti calitățile lui, de ce l-ai ales ca soț și felurile în care îl vezi zilnic că crește în virtute și sfințenie, felul cum se poartă cu copiii sau cum îți aduce flori, poate felul în care șterge bine praful sau chiar mătură podeaua – toate aceste moduri prin care ne iubesc și ne slujesc, lucrurile ce le ies bine. Dorim să ținem aceste lucruri în prim plan și când apar aceste iritații, să nu pună stăpânire pe mintea și inima noastră și să ne facă să izbucnim și să îl cicălim pe partenerul nostru.
– Cred că intrăm în căsnicie cântând acel cântec vechi al lui Billy Joel… Îl știți? „Nu încerca să te schimbi ca să mă mulțumești, te iubesc așa cum ești!” După 3 sau poate 7 ani de căsnicie, nu mai cânți acel cântec al lui Billy Joel. Parcă cânți ca Bon Jovi: „Tu dai iubirii o reputație rea! Și aceasta mă frustrează tare!” Ce ne invită Isus să facem în acele momente nu e să ignorăm acele dificultăți. Dar înainte de toate întrebați-vă: „Cum mă invită Isus să mă schimb?” Și apoi: „Pot încă să iubesc cealaltă persoană și să îi fiu fidel chiar și când sunt lucruri de care nu sunt bucuros, despre care tot trebuie îi să vorbesc?” Dar nu vreau să cânt cântecul lui Billy Joel, spunând „Te iubesc așa cum ești” cu excepția… Nu vreau să adaug: „cu excepția la aceasta și aceasta…” Nu, vreau să îmi iubesc soția chiar dacă nu e perfectă și vreau să fiu iubit cu toate imperfecțiunile mele. Aceasta construiește! Când ai acea atitudine în inima căsniciei tale, construiește o mare siguranță și încredere în relația voastră.
– Merg împreună cu aceasta trei cuvinte: presupune intenția pozitivă. Îmi amintește de ceva ce a scris Kimberly Hahn. Pe vremea când aveam aparate care făceau poze pe film, primeai pozele și vedeai o poză cu iubitul tău prins într-un moment nepotrivit, poate fi într-un instantaneu așa… Și îți spui: nu e o poză bună cu iubitul meu, nu așa e el. Cred că aceasta e important să ne amintim când ne uităm la partenerul nostru. Când sunt într-un moment mai puțin bun, când spun lucruri tăioase, ce chiar dor, să ne gândim: nu așa e el! Felul cum se comportă acum nu e el cu adevărat. El e mai bun, mai grozav decât ce se vede în acest moment, în această situație.
– Îmi amintește de ceva ce a spus Sf. Ioan Paul al II-lea: iubirea e testată cel mai mult când slăbiciunile sau chiar păcatele celeilalte persoane ies la suprafață. Când ești rănit de cel pe care îl iubești. Atunci e iubirea testată cel mai mult. Dacă vrei să știi cât de mult iubești o persoană, nu te întreba: „Cum mă simt când e într-o rochie frumoasă, la o întâlnire?” Trebuie să te întrebi: „Când cealaltă persoană mă dezamăgește, când îi văd lipsurile, când mă rănește, ce fac în acel moment?!” Sf. Ioan Paul al II-lea spune că tocmai în acele momente iubirea adevărată nu se retrage. Nu își retrage iubirea, nu pune un zid. Nu judecă inima celeilalte persoane. Iubirea adevărată iubește chiar mai mult cu toată cunoașterea lipsurilor, slăbiciunilor celeilalte persoane, chiar și a rănilor pe care ni le-a făcut. Vom rămâne fideli iubirii în acele momente?
– E o povestioară despre care soțul meu drag a scris în cartea sa „Men, Women, and the Mystery of Love”, și încă primim feedback pentru ea și astăzi. Îi spunem povestea conservei și e așa: trăiam în casa noastră din Kansas care avea tavane foarte înalte. Venisem de la magazin și scoteam conservele, le puneam sus și el stătea la masă. Și cred că ai spus ceva despre finanțe.
– Nu știu ce am spus, dar știu că imediat ce am spus-o, am știut că nu trebuia să o spun în acel mod. Doream să îmi retrag cuvintele, dar ele deja pluteau spre Beth și eram foarte îngrijorat cum va reacționa. Am continuat să scot conservele sperând că nu a înțeles aluzia.
– Și totuși…
– Știam că a înțeles-o! Avea o conservă pe care dorea să o pună undeva sus dar deodată a coborât-o…
– Da, nu eram într-un moment bun și doream să îți scot fața sau așa ceva. Nu, în acel moment am putut să pun conserva jos și să îmi dau seama și să îi spun: „Nu ai vrut să spui aceasta, nu-i așa?” Vreau să clarific lucrurile despre povestea conservei, căci atunci a fost singura dată, singura dată când am procedat corect. Eșuez în aceasta din nou și din nou și atunci mi-a reușit o dată și e în paginile cărții sale pentru totdeauna.
– Putea să țipe la mine: „De ce îmi vorbești așa?” Putea să nu mai vorbească cu mine, putea să arunce cu conserva în mine, Sunt multe răspunsuri diferite la tonul meu aspru, la cuvintele mele dure, pe care le putea da, dar în schimb ce a făcut spunând: „Nu ai vrut să spui aceasta, nu?” mi-a atras atenția la ce am făcut într-un fel în care nu mi-a judecat inima, punând în practică ceea ce spunea: presupune intenția pozitivă. „Pun pariu că dacă ai avea șansa să o faci din nou, nu ai face-o la fel.” Așa că, în cele din urmă, mi-a dat libertatea, spațiul de a-mi cere iertare. Dacă m-ar fi atacat sau nu ar mai fi vorbit cu mine, acele două lucruri nu funcționează niciodată. Dacă ea se enervează pe mine, eu mă întărât, devin defensiv… Dacă nu mai vorbește cu mine, atunci voi fi și eu tăcut în preajma ei… E foarte important să răspunzi în aceste momente presupunând intenția pozitivă. Pentru că atunci mi-a dat șansa să folosesc cele trei cuvinte de bază de care avem nevoie în căsnicie mereu: Îmi pare rău! Și ce am realizat în cei peste 20 de ani de căsnicie e că vrem să ajungem la „Îmi pare rău” cât mai repede. Fie că eu fac ceva greșit, fie că ea face ceva greșit, sau de obicei amândoi, dacă putem ajunge repede la „Îmi pare rău”, „Îmi pare rău pentru partea mea, cu care am contribuit la această tensiune”… Și apoi cealaltă persoană vine cu celelalte două cuvinte, spunând:
– Te iert!
– Și aceasta e important, de asemenea. Câteodată dacă eu spun: „Îmi pare rău”, ea și-ar putea spune: „L-am făcut să își ceară iertare. Tare!” Și nu dorim să dominăm cealaltă persoană. Dorim să ajungem la „Îmi pare rău” și la „Te iert” cât mai repede posibil. Pentru că așa a iubit Isus când era pe cruce. Mai țineți minte ce a spus? „Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac.” Cred că vrem să îl imităm pe Isus. Cred că Beth se uită spre cer zilnic și spune: „Părinte, iartă-l pe Ted, nu știe niciodată ce face!” Deci acestea sunt câteva aspecte ce le-am împărtășit cu voi din cartea noastră „The Good, the Messy, and the Beautiful (Binele, haosul și frumosul) The Joys and Struggles of Real Married Life” (Bucuriile și luptele vieții reale de căsătorie). Nu vorbim de teologie și de idei abstracte despre căsnicie ci de realitățile dificile, de provocările ei. Puteți căuta cartea și din partea noastră, a tuturor de la Ascension Presents, vă mulțumim că faceți parte din aceasta. Și Domnul să vă binecuvânteze pe voi și căsniciile voastre!