Visul Sfintei Faustina

Vreau să vă imaginați o cameră modestă într-o mănăstire din orașul Płock, Polonia. Este 1932, e noaptea târziu și sr. Faustina, care are deja semnele tuberculozei ce în final îi va curma viața a avut un vis puternic. Iată cum îl descrie în jurnalul ei. „Am avut un vis despre Sf. Tereza a Pruncului Isus. Eram încă novice pe atunci și treceam prin niște dificultăți, pe care nu știam cum să le depășesc. Suferințele pe care mi le-a provocat au fost atât de mari încât nu știam cum să continui să trăiesc. Dar deodată mi-a venit gândul că ar trebui să mă rog la Sf. Tereza a Pruncului Isus. Am pornit o novenă și am început să mă rog cu mare fervoare. În a cincea zi am visat-o, ca și când mai trăia pe Pământ. Ea mi-a ascuns faptul că este o sfântă și a început să mă consoleze, spunând că nu trebuie să fiu îngrijorată de această chestiune, ci trebuie să mă încred mai mult în Dumnezeu. «Să știi că în trei zile, dificultatea se va încheia în mod fericit.» Când nu am fost prea dispusă să o cred, ea mi-a dezvăluit că este o sfântă. În acel moment, o mare bucurie mi-a umplut sufletul. Și i-am spus: «Dragă, dulce Tereza, spune-mi, voi merge în rai?» «Da, vei merge în rai, soră.» «Voi fi o sfântă?» «Da, vei fi o sfântă.» «Dar, Mică Tereză, voi fi o sfântă așa ca tine, ridicată la cinstea altarelor?» «Da, vei fi o sfântă la fel ca mine. Dar trebuie să te încrezi în Domnul Isus.»”

Înainte de al doilea război mondial, cel mai violent din istoria omenirii, Dumnezeu lucra în Polonia, chiar țara care va avea mai multe victime ca oricare alta. Așa cum am văzut în episoadele anterioare, în vremuri de mare rău, Dumnezeu dezvăluie și mai multă milostivire, uneori în moduri dramatice. De exemplu, vă amintiți când poporul lui Dumnezeu era sclav în întunericul opresiunii egiptene? Ei au strigat către Dumnezeu și El le-a răspuns salvându-i. Chiar și când l-au sfidat pe față și au arătat cea mai mare nerecunoștință închinându-se la un vițel de aur, El și-a dezvăluit în continuare milostivirea prin Moise. Și vă amintiți când părea că jansenismul distruge școala încrederii a lui Dumnezeu și provoacă atâta durere în Biserică? Atunci Dumnezeu și-a dezvăluit Inima Sa sfântă și milostivă prin Sf. Maria Margareta din Franța. Și fluviul de milostivire a continuat prin Sf. Alfons de Liguori, Sf. Tereza de Lisieux, iar acum prin Sf. Faustina Kowalska din Polonia. În acest punct, haideți să o cunoaștem puțin mai bine Sf. Faustina. Cred cea mai bună introducere e să ascultați cuvinte pe care Isus însuși i le-a spus. „Dumnezeu mi-a spus: «În Vechiul Legământ, am trimis profeți mânuind fulgere către poporul Meu. Astăzi, te trimit cu milostivire Mea la poporul din întreaga lume. Nu doresc să pedepsesc omenirea suferindă, ci doresc să o vindec, ținând-o strâns la Inima Mea Milostivă. Înainte de ziua dreptății, trimit ziua milostivirii.»” Dar de unde știm dacă un profet e autentic? Desigur, doar Biserica are autoritatea de a lua o decizie definitivă. Și în cazul Faustinei, a luat. Nu numai că a fost declarată sfântă de către Biserică, ci Papă după Papă au propus-o ca un puternic apostol al milostivirii pentru timpul nostru. Și așa cum am văzut înainte, Sf. Faustina a primit acea însărcinare de la nimeni alta decât marea Sf. Tereza din Lisieux, Doctor al Bisericii. Și vă amintiți care a fost sfatul ei pentru Sf. Faustina? I-a spus: „Trebuie să te încrezi în Domnul Isus”. Încredere. Aceasta este inima mesajului modern al Milostivirii Divine. Aceasta dorește Isus de la oamenii timpului nostru. Și, de fapt, aceasta dorește de la oamenii Lui din orice timp. De exemplu, încrederea a fost un element crucial în devoțiunea Preasfintei Inimi în sec. XVII. Gândiți-vă doar la rugăciunea populară din acea devoțiune: „Preasfântă Inimă a lui Isus, îmi pun încrederea în tine”. Încrederea a fost un element cheie și în învățătura Sf. Alfons de Liguori despre milostivire, în sec. XVIII. Și cu siguranță a fost în centrul Căii Mici de încredere umilă a Sf. Tereza, în sec. XIX. Și acum, în vremea noastră, încrederea e tema principală a mesajului Milostivirii Divine și a devoțiunii date lumii prin Sf. Faustina.

Nu numai că e un refren constant în jurnalul ei de 600 de pagini, ci se află și în partea de jos a imaginii principale a devoțiunii, icoana Milostivirii Divine. Pe acea icoană citim cuvintele: „Isuse, mă încred în Tine”. Așa că nu cred că Domnul ar putea arăta aceasta mai evident. În mod clar, dorește să își continue școala încrederii și să vindece imaginea distorsionată pe care o avem toți despre El, ca urmare a căderii. Acest ultim punct este motivul pentru care i-a cerut Sf. Faustina să picteze o imagine a Lui, de la bun început. Prin ea, El ne spune practic: „Uitați, acesta sunt Eu. Sunt Iubirea și Milostivirea însăși. Încredeți-vă în Mine.” Și acel mesaj de încredere ajunge în inima întregii misiuni a Sf. Faustina, și anume, de a desăvârși școala încrederii a lui Dumnezeu. „Sunt sigură că misiunea mea nu se va sfârși la moartea mea, ci va începe. O, suflete neîncrezătoare! Voi da la o parte pentru voi vălurile cerului ca să vă conving de bunătatea lui Dumnezeu, ca să nu mai răniți cu neîncrederea voastră Inima preadulce a lui Isus. Dumnezeu este iubire și milostivire.” Iată deci: misiunea Sf. Faustina e într-adevăr să desăvârșească școala încrederii a lui Dumnezeu pentru timpul nostru. Mesajul ei, oricât de nebunesc ar suna, va pregăti lumea pentru venirea finală a Domnului.