A transforma neplăcerile în binecuvântări

pr. Mike Schmitz

Pr. Mike explică faptul că a fi acasă, cu familia noastră, este una dintre modalitățile preferate ale lui Dumnezeu de a ne sfinți – dacă suntem sinceri cu privire la domeniile în care trebuie să creștem în relațiile noastre cu membrii familiei.

Traducerea subtitrării: Dragoș Codreanu.

Durată: 7 min 3 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

De câte ori ne ridicăm din pat dimineața și spunem: „O, Doamne, îți mulțumesc așa mult că ambii mei genunchi funcționează?”

A transforma neplăcerile în binecuvântări

Vă salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Chiar acum e perioada anului, cel puțin când filmez aceasta, când studenții noștri s-au întors în campus, după ce fost perioada cu Covid, așa că școlile au fost închise sau au intrat online, în spațiul virtual. Și apoi anul trecut, în 2020/2021, s-ar putea să știți aceasta, mulți studenți nu erau aici, așa că mă uit acum pe fereastră, în campus, și e plin de mașini. E minunat! E așa de bine, pentru că anul trecut nu au fost mașini și anul trecut erau foarte puține, rar vedeai și în zona de cazări, așa că e un lucru mare.

Deci studenții s-au întors și ei, s-au întors aici, în mica noastră Casă Newman, și e așa interesant pentru că dacă ești părinte cam știi cum merg lucrurile. Ce fac oamenii? Lasă luminile aprinse în capelă. Avem capela noastră, Liturghiile noastre duminicale aici pe această platformă. Avem ventilatoare acolo, căci se încălzește relativ ușor în acea capelă, dacă ați participat la Liturghia online, mă vedeți transpirând cu găleata. Așa că oamenii opresc ventilatorul – ce se întâmplă? Aprind lumina, o lasă aprinsă, opresc ventilatorul, îl lasă oprit, și toate aceste lucruri, e un dezastru… Avem mochetă, știți? Oamenii aduc înăuntru noroi.

E foarte ușor pentru mine în acele momente să fiu așa: „Ce sărăcie? Stinge lumina!” „Ce sărăcie? Lasă ventilatorul pornit, căci trebuie să circule aerul pe aici.” Sau e foarte ușor pentru mine să mă supăr și să spun: „Este atâta noroi peste tot!” Dar în acele momente, am înțeles ceva ce este atât de ușor de ratat, și anume că fiecare dintre acele lucruri de care aș putea să mă plâng sunt, de asemenea, oportunități pentru care să îi mulțumesc lui Dumnezeu! Toate lucrurile de care mă plâng, de care aș putea să mă plâng, sunt și lucruri pentru care m-aș putea opri să spun: „Mulțumesc, Doamne, pentru aceasta!” De exemplu: intru și luminile capelei sunt încă aprinse și pot gândi: „Aah! De ce nu sting luminile?” Dar apoi mă gândesc: „Stai puțin! Știi ce înseamnă aceasta? Că au fost niște studenți care au găsit drumul, au trecut strada, până la Casa Newman și au petrecut timp în fața Domnului nostru Isus, în Euharistie. Doamne, îți mulțumesc pentru acești studenți!” Au oprit ventilatorul și mi-am dat seama: „O, Doamne, mulțumesc că a fost cineva care a intrat în capelă și s-a rugat! Mulțumesc.” E haos în Casă și mă gândesc: „Doamne, locuiesc într-o clădire în care oamenii vor să vină, vor să își facă temele aici, să își aducă prietenii aici, să își mănânce prânzul aici, ce gustări avem pe aici, vor să le mănânce. Sunt studenți care continuă să vină în acest loc. Doamne, ei…”

Am mai spus aceasta, dar am convingerea că ar fi putut să fie altfel. E ceea ce aș numi binecuvântările pe dos. Binecuvântările pe dos sunt acele lucruri pe care pe loc le-am vedea ca: „O, Doamne…” – mă pot plânge de aceasta, mă pot văita, e un lucru negativ. Dar dacă îl privesc prin lentila corectă, dacă îl privesc în mod corect… Fiți atenți! Aceasta nu e același lucru cu a pretinde că totul e în regulă. Nu este! Porniți ventilatorul, fraților! Stingeți luminile! Aspirați după voi! Sunt lucruri reale – ca problemele reale din viețile noastre, sunt lucruri reale. Am spus-o înainte, dar o spun din nou. De câte ori ne ridicăm din pat dimineața și spunem: „O, Doamne, îți mulțumesc așa mult că ambii mei genunchi funcționează”? Sau de câte ori vă uitați prin cameră și spuneți: „O, Doamne, îți mulțumesc că ochii mei funcționează chiar acum!” Sau mirosiți ceva mâncare, mirosiți cafea, orice, și vă gândiți: „O, Doamne, îți mulțumesc așa mult că nasul meu funcționează!” Adică mulți dintre noi, dacă ne-am îmbolnăvit în ultimul an și jumătate, se poate să ne fi pierdut gustul, să ne fi pierdut mirosul. Mulți ne-am rănit și când ne ridicăm din pat și spunem: „Au, Doamne, genunchiul!” Ne frustrăm, ne enervăm, ne înfuriem pentru aceasta și nici măcar nu ne dăm seama că am fost destinatarii acestor binecuvântări necontenite asupra întregii noastre vieți, și nici măcar nu ne dăm seama până când nu le pierdem.

Deci un lucru pe care am încercat să îl fac, e un lucru greu de făcut… E ușor de făcut când sunt studenții noștri, aprind lumina, opresc ventilatoarele… E ușor de făcut, de spus: „Doamne, ar putea fi pe dos? Îți mulțumesc pentru că acești studenți sunt aici!” Este mai greu de făcut când te doare! E mai greu de făcut când genunchiul te doare și încă doare și încă doare și nu pot să fac ce vreau să fac. Sau mă doare spatele și nu știu dacă vreodată voi fi mai bine. Dar e important să faci și să spui: „Doamne, mulțumesc pentru toate zilele în care m-am ridicat din pat și nu m-a durut. Doamne, mulțumesc pentru că, da, poate am această rană de la acel accident sau de când am îmbătrânit sau orice altceva, dar, până atunci, îți mulțumesc că spatele meu a fost puternic!” Da, poate situația mea de acum… și, sincer, situația ta, din viața ta, acum ar putea fi mult, mult mai gravă decât ceea ce descriu acum, dar chiar și atunci putem recunoaște: „Iată cât de dificil este, Doamne, și (nu dar), și, de asemenea, îți mulțumesc. Doamne, sufăr și Tu ești cu mine! Doamne, chiar mă lupt cu aceasta și te-am cunoscut pe crucea Ta! Doamne, mor aici, persoana pe care o iubesc moare aici și Tu mi-ai dăruit Inima Ta, de pe cruce mi-ai dat o Mamă, să se roage cu mine și să se roage pentru mine și, Doamne, nu m-ai abandonat!”

Aceste binecuvântări pe dos, această recunoștință inversă – avem mereu ocazii. Da, vor fi mereu lucruri rele în această lume, această lume coruptă, această lume care e frântă în atât de multe moduri. Dar există și atât de multe lucruri pentru care să fim recunoscători, trăim într-o lume plină de binecuvântări. Așa că iată întrebarea: care e un lucru de care v-ați plâns azi, care v-ați fi dorit să fie diferit azi? Căci toți avem acele lucruri, pot fi lucruri mari sau mici, Care e lucrul care ați fi vrut să fie diferit azi? Poate e legat de sănătate, poate de o relație, poate că vă doriți copiii voștri să strângă după ei. Dar puteți spune: „Doamne, sunt o mulțime de oameni care nu au copii. Doamne, mulți oameni nu sunt întrerupți căci nimeni nu vrea să vorbească cu ei. Doamne, sunt multe zile în care umărul meu a fost bine și nici măcar nu am spus ‘Mulțumesc!’, așa că mulțumesc pentru toate acele zile în care umărul meu a fost bine și am neglijat să îți mulțumesc.” Care e un lucru despre care v-ați plâns astăzi și care e un mod în care puteți găsi o binecuvântare pe dos în acest lucru, pentru a avea ceea ce am putea numi recunoștință inversă?

Mă ajută și cred că ar putea să vă ajute și pe voi! Aceasta e tot fac, doar lucrez cu mine și îi cer Domnului să mă ajute și transmit concluziile la care am ajuns prietenilor de aici, de la Ascension Presents. Oricum, cum spuneam, din partea noastră, de la Ascension Presents, sunt pr. Mike. Pac pac! Dumnezeu să vă binecuvânteze!