Când spovedim repetat aceleași păcate

pr. Mike Schmitz

Părintele Mike vorbește în acest material video despre motivul pentru care mărturisirea acelorași păcate la nesfârșit nu este în totalitate un lucru rău. De asemenea, oferă câteva modalități prin care putem face ca spovezile noastre să fie mai eficiente pentru a ne ajuta să evităm aceleași păcate în viitor. Practica de a ne numi, mărturisi și renunța la păcatele noastre în numele lui Isus înainte, în timpul sau după Spovadă este sugestia împărtășită de părintele Mike. El ne încurajează, de asemenea, să trecem de la simpla dorință de iertare la a avea o căință adevărată, astfel încât să putem experimenta convertirea profundă și libertatea.

Traducerea subtitrării: Radu C.

Durată: 7 min 14 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete: *

Vă salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Unul dintre lucrurile pe care oamenii mi le spun… Se plâng că merg la Spovadă pentru același lucru repetat, iar dacă faceți așa, sunteți într-o companie bună, pentru că nu este un lucru rău. Permiteți-mi să explic. Există două motive pentru care a merge la Spovadă pentru același lucru, repetat, simultan nu este un lucru rău, și, în același timp [adică simultan, înseamnă în același timp] este ceva la care să fim atenți. Mai întâi, oamenii spun: „Uau! Preotul trebuie să fie foarte iritat pe mine, pentru că mă aude spunând același lucru de fiecare dată când merg la Spovadă”. Ei bine, (a) probabil că nu este iritat pe dvs; (b) ori de câte ori cineva spune: „Am aceleași păcate din nou și din nou”, cred că este o veste foarte, foarte bună. De ce? Ar trebui să fiți încurajat de acest lucru. De ce?

Imaginați-vă că sunteți un sportiv… să spunem un jucător de baseball. De fiecare dată când jucați, coborâți cotul. Plec de la presupunerea că a coborî cotul e rău în baseball. Nu știu dacă e… Îmi amintesc că îmi spuneau: „Hei, ține cotul sus!” Nu știu deci dacă… Oricum, de fiecare dată când joci cobori cotul… dar asta e tot! Și apoi, pe teren, a fost o dată… Folosește ambele mâini pentru a prinde mingea – așa ceva. Așa este mult, mult mai bine, îmi imaginez, și mai mult mai încurajator decât dacă de fiecare dată când ridici bâta, ar fi un alt lucru pe care îl faci greșit. Altceva. Într-o zi este cotul coborât. A doua zi, că nu te-ai rotit bine din șold. În altă zi, ți-ai luat ochii de pe minge. Orice ar fi. Ai fi deci foarte instabil, așa că nu ai nici o idee legat de: „Ce pot îmbunătăți?”

La fel legat de mersul la Spovadă. Dacă de obicei sunt aceleași păcate, este mult mai bine decât dacă ar fi un set total nou de păcate de fiecare dată când mergeți, pentru că atunci: „Stai. Ce fac? La ce voi lucra în continuare?” Dar știți! Sunt cam aceleași păcate majore cu care trebuie să mă lupt. Atunci poți fi cu adevărat un discipol inteligent al lui Cristos și apărător al inimii tale, pentru că poți spune: „O, îmi dau seama că sunt slab în acest domeniu, așa că voi fi atent la acest fapt. Mi-am dat seama că aceasta este o ispită pentru mine, așa că voi fi atent.” Și, de fapt, în timp, ceea ce trebuie să fac este să învăț din greșelile mele anterioare, pentru a evita orice greșeală viitoare. Așa că (1) curaj dacă sunt aceleași păcate, dar în același timp (2) vreau să scap de ele și vreau să scăpați și dvs de ele. Așadar ce e de făcut?

Cred că una dintre probleme, unul dintre vinovați e faptul că mulți dintre noi mergem la Spovadă pentru că vrem eliberarea de sentimentul de vinovăție pentru păcat. Nu este rău, dar dacă ne oprim aici am scurtcircuitat harul lui Dumnezeu. Iată ce vreau să spun. Repet: mă duc la Spovadă. De ce? Ca să re-primesc Sfânta Împărtășanie. Dacă am un păcat de moarte nu pot primi Sfânta Împărtășanie. Altfel comit un alt păcat de moarte. Așa că vreau să merg la Spovadă ca să pot primi Împărtășania. Vreau să merg la Spovadă, ca să pot avea sufletul curat și să mă apropii de Domnul cu încredere. Înțeleg! Dar dacă mă opresc acolo și nu merg până la ceea ce numim căință, sau lepădare, atunci am vrut doar iertarea; nu am vizat căința.

Cred că mulți dintre noi s-ar putea să vedem creștinismul drept o modificare de comportament, ajutându-ne să devenim tot mai buni, scăpându-ne de unele dintre obiceiurile mai urâte care nu ne prea plac. Dar în esență creștinismul nu e doar modificarea comportamentului. Implică acest lucru numit căință sau metanoia. Metanoia provine din cuvintele grecești meta – a schimba și noia – gândire: să îmi schimb mintea, gândirea, să mă înnoiesc de fapt. Dar de multe ori, cred, dacă ne întoarcem la aceleași păcate, înseamnă că ne mulțumim să rămânem așa cum suntem și nu suntem cu adevărat motivați să ne înnoim. Cum să facem să ajungem acolo? Vreau să văd Spovada ca un loc unde nu numai sunt iertat, ci și unde mă înnoiesc! Aici intervin căința și lepădarea.

În primul rând, când îmi mărturisesc păcatele, vreau să numesc păcatul. De asemenea, vreau să spun: „Sunt vinovat de…” sau: „Mărturisesc păcatul…” Nu vreau să spun: „Uh, da… Chiar am avut probleme cu una și alta.” Pentru că așa nu arăți de fapt că păcătuiești. „Mă lupt cu bârfele.” Înseamnă oare că bârfeați sau că vă chinuiți să nu bârfiți? Așa nu ați mărturisit nimic încă. Tot ce ați spus este că aveți dificultăți. Bine, nu. „Sunt vinovat de păcatul bârfei.” Minunat! Așa e clar. L-ai mărturisit acum. „Trebuie să mărturisesc păcatul de a fi repezit cu copiii mei.” „Trebuie să mărturisesc păcatul de a fi egoist.” Acestea sunt moduri foarte bune de a le numi. Nu trebuie spus perfect! Dar vrem să facem diferența între: „doar descriu în general lucruri care sunt în viața mea” versus „mărturisesc păcatele care sunt în viața mea”.

Nr. 1: să numim acel păcat, să îl mărturisim, iar nr. 2 este să te lepezi de el, să poți să spui… poți să spui aceasta în Spovadă. O spui înainte de Spovadă, în timpul Spovezii sau chiar și după. Deci, să spunem deci că rădăcina păcatului unuia este pofta trupească. Ar putea spune: „În numele lui Isus, mă lepăd de păcatul poftei trupești”. Să spunem că rădăcina păcatului altuia este mândria și mărturisește un păcat ce a venit din mândrie, cum ar fi: „Uh, da… Mi-am ieșit serios din pepeni cu soția și copiii mei, pentru că nu am putut să cedez, deși nu aveam dreptate. Așa că în numele lui Isus mă lepăd de spiritul mândriei.” A-l numi așa și apoi „în numele lui Isus” să te lepezi – este atât de puternic!

A face aceasta înainte, în timpul sau după Spovadă poate fi foarte frumos, așa că iată cum ar putea decurge lucrurile. Cineva spune: „Binecuvântați-mă, părinte, că am păcătuit. A trecut atât de la ultima mea Spovadă și m-am uitat la pornografie și am comis păcatul masturbării, de șase ori, și în numele lui Isus mă lepăd de spiritul de poftă trupească și de curiozitate. De asemenea, am vorbit despre soție colegilor mei și știu că nu trebuia să o fac: nu a fost măgulitor, nici favorabil ei. Așa că în numele lui Isus mă lepăd de spiritul bârfei și în numele lui Isus mă lepăd de spiritul de a fi infidel soției prin cuvintele mele.” Și tot așa mai departe. O puteți spune. Puneți doar cuvântul în aceasta: „Mărturisesc [păcatul] și în numele lui Isus mă lepăd de el”. Acesta ar putea fi un mod cu adevărat puternic prin care putem invoca numele sfânt și puternic al lui Isus în mijlocul Spovezii noastre, pentru a trece dincolo de simpla dorință de iertare, la adevărata căință, metanoia, la schimbarea inimii și a minții. Vă rog: nu vă descurajați dacă reveniți la mărturisirea acelorași păcate, ci întoarceți-vă cu smerenie, cu încredere în iubirea Domnului pentru dvs, și întoarceți-vă pregătiți să vă lepădați de păcatele voastre, nu doar cerând iertare, ci mai mult decât atât: cereți căință și eliberare.

Din partea Ascension Presents, sunt pr. Mike. Dumnezeu să binecuvânteze! De asemenea, asigurați-vă că dați like, vă abonați, comentați mai jos sau oriunde sunt scrise comentarii.