Ce NU este iertarea

pr. Chris Alar

Cu toții trebuie să iertăm pe cineva, cândva. Ca oameni, pur și simplu nu putem purta povara unei ranchiune pentru mult timp. Dar suntem siguri că înțelegem bine ce înseamnă iertarea? Părintele Chris Alar MIC ne lămurește ce este – și ce NU este – iertarea și cum o putem da și primi.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu și Matei C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 8 min 2 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

Știți, ca preot catolic, sunt doar două motive pentru care întrerup o Spovadă. Primul: pentru folosirea necuviincioasă a numelui Domnului nostru, iar al doilea: pentru lipsa iertării.

Ce NU este iertarea
cu pr. Chris Alar

Vă salut! Sunt pr. Chris Alar și suntem la Ascension Presents. Motivul pentru care lipsa iertării este atât de gravă e pentru că Domnul nostru spune că El poate să ne ierte doar în măsura în care noi l-am iertat pe aproapele nostru. Ceea ce vreau să vă explic astăzi e că, oricât de grea ar părea iertarea, nu este în realitate atât de dificilă cum ați putea crede. Poate cel mai bun mod de a explica aceasta e prin a începe cu ceea ce nu este iertarea.

Iertarea nu implică neapărat reconciliere. Cu alte cuvinte, nu trebuie să devii cel mai bun prieten al unuia care te-a rănit sau nedreptățit atât de puternic. Mulți oameni cred că iertarea cere aceasta. Nu, nu o cere! Chiar mi s-a întâmplat ca un individ să fure de la mine 2000 de dolari. Mi se cere oare să îl iert? Desigur! Dar trebuie să devin cel mai bun prieten al lui? Să ies la cină cu el? Să îl las să fie mai departe contabilul meu șef? Nu, sigur că nu! Mai departe. Nu trebuie ca, în procesul iertării, să lăsăm situația nerezolvată – nici aceasta nu este iertare! Nerezolvarea unei situații grave dă undă verde sau milostivire falsă unuia ca să continue să facă acțiuni ce nu trebuie să fie lăsate să continue.

Mai departe. Iertarea nu înseamnă că uităm. Este o zicală răspândită, dar una neadevărată. A ierta e frumos, dar a uita nu e ceva ce mintea omului poate neapărat să facă. A uita că suntem răniți nu înseamnă neapărat iertare. Uneori ar putea însemna că ne mințim pe noi înșine. Trebuie deci să înțelegem că iertarea nu e a nega realitatea durerii noastre. Și atunci ce este mai exact iertarea? Iertarea înseamnă eliberare și a nu-i mai dori cuiva răul. Iertarea nu înseamnă a nu rezolva problema: dacă trebuie rezolvată, înseamnă să o rezolvăm, dar cu iubire. Vedeți: avem nevoie de iertare la nivel natural. Dacă societățile nu au iertare și vrem să ne răzbunăm unii pe alții, societățile vor ajunge la un haos total. Dar când trecem la nivelul supranatural, avem atunci de fapt milostivire. Și de aceea milostivirea este de fapt împăcarea cu individul, lucru pe care nu îl cere iertarea la nivel natural, dar categoric prezent la nivelul supranatural al milostivirii.

De aceea numim Spovada Sacramentul Reconcilierii, nu doar al Iertării. Dumnezeu ar fi putut să ne ierte păcatele și apoi să spună: „Acum mergi pe drumul tău. Mergi și vezi de treaba ta. Ești bine. Te las să pleci. Te iert.” Nu! Dumnezeu o duce la un nivel mai înalt: El nu numai că ne iartă, ci ne reîmpacă cu El însuși, ca fii adoptivi ai lui Dumnezeu, părtași la natura divină. Acesta este deci cel mai frumos aspect și de aceea milostivirea este de fapt mai mare decât iertarea. Așadar în confesional experimentăm iubirea supremă a lui Dumnezeu în iertarea și milostivirea Sa.

Când omul a rupt relația cu Dumnezeu, păcătuind, aceasta trebuia să fie remediată, dar iată cum stau lucrurile. Distanța care a fost creată, acel abis dintre Dumnezeu și om a fost atât de mare încât nici un om nu putea să îl repare. Dar problema este că omul a fost cel care a creat-o. Așa că pe de o parte aveam nevoie de un om care să o repare, pentru că el a rupt acea relație cu Dumnezeu Dar pe de altă parte, era o ruptură așa mare că numai Dumnezeu o putea repara. Ce facem atunci? Îl punem pe Dumnezeu să o repare sau îl punem pe om să o repare? Iar răspunsul suprem al lui Dumnezeu Tatăl a fost: Dumnezeu-Om. Și-a trimis Fiul, atât ca Dumnezeu cât și ca Om, să repare acel abis care a fost creat. Și acum, prin iertarea lui Dumnezeu, acea relație e reparată și suntem răscumpărați.

Știți, în confesional, multor oameni le este frică. Nu trebuie să ne fie teamă. Și oamenii spun: „Nu sunt sigur că am fost iertat, Dumnezeu mă urmărește”. Ei bine, știți ceva? Pot să vă spun aceasta. Când intrați în confesional, vă e garantată iertarea, pentru că Isus a spus așa. Și oamenii spun: „Părinte, nu am nevoie de un preot să spună că sunt iertat, nu am nevoie de confesional, nu am nevoie de Biserică.” De fapt, dacă înțelegeți lucrurile, se poate să vreți să mergeți la Spovadă. Una dintre primele întrebări pe care le pun la întâlnirile mele de cateheză e: „Când intri în confesional, preotul este cel care îți iartă păcatele?” Și ei mereu spun: „Sigur că nu, părinte”. De fapt da, el este. Preotul este cel care îți iartă păcatele. De unde știm aceasta? Din Matei 16,19, Matei 18,18, Ioan 20,23: „Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate.” Acestea au fost cuvintele Domnului nostru către primii preoți. Și ei au transmis acea autoritate preoților care trăiesc astăzi.

Vedeți, când ai autoritate supremă, ai autoritatea de a o delega. Deci Isus, care avea autoritatea supremă de a ierta păcatul pe pământ, avea autoritatea să o delege preoților Săi, să ierte și ei păcatele. De aceea, din nou, spune: „Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate”. Cu alte cuvinte, cerul trebuie să urmeze preotul. Dacă preotul ridică mâna dreaptă asupra voastră în confesional și spune: „Iar eu te dezleg în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, vă este garantată iertarea. Nici vorbă de îndoială: „Sunt iertat? Poate sunt iertat. Sper că sunt iertat.” Nu, vă este garantată iertarea sau Isus este un mincinos, și nimeni nu va pretinde aceasta. Desigur, milostivirea vine de la Dumnezeu, știm aceasta, iertarea și harul vin direct de la Dumnezeu, din milostivirea Lui. Dar pentru că are autoritate, El are autoritatea să o delege apostolilor Săi, ca să ne ierte în confesional. De ce ar face aceasta? Face aceasta pentru ca atunci când auzi acele cuvinte: „Te dezleg”, să știi fără nici o îndoială, în inima ta, că ești iertat.

Aceasta e ceea ce face harul iertării din confesional atât de incredibil. Isus i-a spus Sf. Faustina că semănăm cel mai mult cu El când iertăm și acesta e motivul pentru care trebuie să îi iertăm pe alții, pentru că, din nou, Isus ne poate ierta doar în măsura în care îi iertăm pe alții. Așa că oricât de mult v-a rănit sau vă este dator cineva, voi l-ați rănit mai mult pe Dumnezeu și îi datorați mai mult lui Dumnezeu. Așadar, dacă ne cere să iertăm pentru că El ne-a iertat pe noi, trebuie să ascultăm. Credeți-mă, neiertarea vă rănește pe voi mult mai mult decât pe ei. Dacă refuz să iert pe cineva, el nu e afectat, dar aceasta îmi face rău cu adevărat mie, chiar până acolo încât ne putem pierde mântuirea. Și nimeni nu merită să fiți atât de supărați pe el. Dacă doriți să mergeți mai adânc și să învățați mai bine cum să iertați prin dragostea și milostivirea lui Dumnezeu, vizitați ascensionpress.com/divinemercy pentru a afla mai multe. Dumnezeul atotputernic să vă binecuvânteze, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.