Cine iubește păcatul

Cine iubește argintul nu se satură de argint
și cine iubește averea nu-i va ajunge.
Și aceasta este o deșertăciune!
Dulce este somnul celui care muncește,
fie că mănâncă puțin, fie mult.
Dar săturarea celui bogat
nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.
Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare:
bogății puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire.
Și dacă bogăția se pierde dintr-o întâmplare nenorocită
și el are un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în mână.
Cum a ieșit gol din pântecele mamei sale,
așa se întoarce să meargă cum a venit.
Nimic nu ia din truda sa ca să ducă cu mâna lui.
Și aceasta este o mare slăbiciune:
exact cum a venit, așa se duce.
Și ce folos are el că s-a chinuit în vânt?
Ba chiar, în toate zilele lui a mâncat în întuneric,
i s-a înmulțit necazul, boala și durerea!
Iată ce am văzut că este bine și frumos:
ca omul să mănânce și să bea și să vadă binele
în toată truda sa cu care se trudește sub soare
în toate zilele vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu,
pentru că aceasta este partea lui.
Și ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogăție și avere
și să aibă putere să mănânce din ele ca să-și ia partea
și să se bucure în truda sa,
aceasta este darul lui Dumnezeu.

Ecleziastul 5,9.11-18