Consecvența te va face sfânt

pr. Mike Schmitz

V-ați dorit vreodată să deveniți cu adevărat bun la ceva, dar apoi v-ați descurajat rapid după ce ați înțeles cât timp și efort ar trebui să investiți pentru a deveni bun în ceea ce ați ales? În acest material video, pr. Mike vorbește despre un lucru important ce face ca aspirațiile să ajungă mai tangibile. Consecvența nu este doar o măsură disciplinară impusă nouă de profesori și de antrenori. În cele din urmă, subliniază părintele, privește fidelitatea față de orice obiectiv am dori să îl atingem – inclusiv sfințenia.

Traducerea subtitrării: Teo și Matei C.

Durată: 7 min 16 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul
Etichete: *

Salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents.

Cu ani în urmă, am auzit o istorioară despre Steve Martin – Steve Martin actorul, comediantul și muzicianul. Când era la început, ca și comedian, om de scenă și magician… era foarte tânăr! Chiar i-am citit autobiografia despre viața lui ca și comedian – care nu e pentru copii, deci dacă ești copil, te rog să nu o citești – e nepotrivită în multe locuri; dar spune istoria vieții sale. Când a început, a vrut mereu să fie pe scenă: comedian, magician, orice. Dar știa ca și comedian tânăr că oamenii nu l-ar lua în serios decât dacă le-ar putea dovedi imediat că știe să facă diverse. Așa că s-a gândit: „Ei bine, ce pot face? Pot să învăț un instrument muzical, să învăț ceva dificil, și apoi pot arăta aceasta pe scenă și oamenii ar ști ‘O! Hei! Nu e doar un copil ce s-a urcat pe scenă. E cineva care știe să facă ceva dificil’.”

Deci lucrul dificil pe care a ales să îl învețe a fost să cânte la banjo. E însă dificil să înveți să cânți la banjo și a fost puțin descurajat de perspectiva învățării acestui instrument muzical. Și-a spus: „Ei bine, dacă exersez la banjo 20 de minute pe zi, în fiecare zi… Nu e prea mult: 20 de minute, atât! Dacă exersez la banjo câte 20 de minute zilnic, peste 20 de ani voi fi chiar bun la banjo.” Și așa a făcut. A exersat. Ce s-a întâmplat e că totul s-a dezvoltat. Cu cât devii mai bun la ceva, cu atât mai mult vrei să cânți și vrei să faci acel lucru. Și astfel a ajuns să fie nu doar „ok” la banjo. Cred că are acum o grămadă de premii Grammy. Când vine vorba de muzica lui la banjo sau bluegrass, e fenomenal, e foarte interesant. Despre aceasta vreau să vorbesc.

Când ne gândim la cuvântul fidelitate, putem gândi așa: „Sunt un credincios fidel, ceea ce înseamnă că am un aspect foarte religios și bisericesc.” Ceea ce poate fi adevărat, dar să fim practici, să fim cu adevărat concreți. Fidelitatea, în multe sensuri, înseamnă în esență consecvență. Deci, de fapt, o altă definiție sau o altă traducere a cuvântului „fidel” e „statornic”. A fi statornic înseamnă a fi consecvent. Înseamnă că fac ceea ce am spus că voi face. A fi deci consecvent înseamnă a fi fidel. Vreau să vorbesc despre aceasta, căci iată-l pe Steve Martin. El a fost fidel banjo-ului, ceea ce înseamnă că a fost consecvent în a exersa la banjo. Și tocmai acea consecvență l-a schimbat. L-a transformat în cineva care e excelent la acest lucru pe care l-a făcut. Și așa e la orice om pe care l-ai respectat vreodată. Mă refer la orice om ce poate face ceva ce tu respecți cu adevărat. Vreau să spun, legat de viața spirituală, de relația noastră cu Domnul: chemarea este… Dorim să fim sfinți.

Nici unul dintre noi nu va fi perfect, dar toți putem fi consecvenți. Suntem prezenți iar și iar, zi după zi, în toate circumstanțele, căci, așa cum știm, e foarte ușor să fii prezent în zilele în care te simți bine, în zilele în care totul mă conduce spre locul în care trebuie să merg, fie că am decis să fiu fidel citirii Scripturii, am decis să fiu fidel la a merge zilnic la Liturghie, am decis să fiu fidel la a mă ruga Rozariul. Oricare ar fi acest lucru, a fi consecvent în aceasta… e ușor când este ușor. Dar suntem transformați când facem acel lucru indiferent dacă simțim că vrem sau nu.

Când vine vorba de viața noastră spirituală, uneori ne bazăm mult de tot pe înflăcărare. Dorim să ne bazăm pe pasiune. Dar nu putem, căci aceasta mereu va scădea. Căci nimeni nu va fi transformat profund, în special în viața sa spirituală, dacă pe ce se bazează e doar înflăcărarea lui. Am mai spus aceasta înainte, o voi spune din nou, o spun acum: când vine vorba de aproape orice, consecvența bate înflăcărarea de fiecare dată; când e vorba de aproape orice la care vrei să devii excelent, fie este banjo-ul sau a-i aparține Domnului, când vine vorba de rugăciune sau de slujirea altor oameni.

Un mod în care putem exersa consecvența așa încât să ne schimbe e… am preluat ideea de la un student al nostru de la UMD. A jucat baseball pentru Universitate. A spus că unul dintre antrenorii lui preferați le spunea tuturor băieților, ca sportivi, spunea: „OK, treaba stă așa: trebuie, pentru a deveni un excelent jucător de baseball, pentru a excela în acest sport, trebuie să înveți să iubești procesul.” E o călătorie lungă pentru a deveni excelent la orice, pentru a deveni excelent la baseball, pentru a deveni un sfânt excelent al lui Dumnezeu. Așa că mă pot descuraja: „O, durează așa mult!” Da, dar învață să iubești procesul. „Acum nu prea am chef.” Bun, e ziua în care trebuie să fii prezent – căci trebuie să învăț să iubesc procesul. Dacă pot exersa în orice circumstanță, pe orice fel de vreme, înseamnă că pot juca în orice circumstanță și pe orice fel de vreme. Dacă sunt un catolic-de-vreme-bună sau un creștin-de-vreme-bună, un cineva-de-vreme-bună ce îl urmează pe Domnul, înseamnă că pot să îl urmez doar când e vreme bună. Dar dacă în mod consecvent mă antrenez ca să fiu prezent și să fiu cu Domnul, pe vreme ploioasă, în esență, sau când este dificil, atunci îl voi putea urma pe vreme ploioasă sau când e dificil.

Ultimul lucru: parte a fidelității, a consecvenței este a fi dispus și a fi capabil să îi spun „da” Domnului în întuneric. Să îi spun „da” Domnului când nici măcar nu îl simt. Tendința, ispita noastră e, când umblăm în întuneric, să uităm ce am învățat în lumină. Nu? E adevărat. Când suntem în consolare, când soarele strălucește pe noi, știm că suntem iubiți de Dumnezeu, e foarte ușor să crezi acele lucruri. Dar apoi, iată-ne într-un loc al întunericului, al încercării, în care poate ne-am pus singuri, poate am căzut în vreun păcat, și este foarte foarte tentant să uităm în întuneric ce am învățat în lumină. Însă fidelitatea și consecvența vor face să fie un obicei, o practică, o convingere să îmi amintesc în întuneric ce am învățat în lumină.

Aceasta este fidelitatea. Imaginează-ți că te rogi 20 min/zi, 5 zile/săptămână. Imaginează-ți… cum ar arăta relația ta cu Domnul peste 20 de ani. Sau ai putea să lași rugăciunea deoparte pentru 20 de ani și imaginează-ți cum va arăta relația ta cu Domnul peste 20 de ani. Oricum ar fi, alegerea e a ta. Cred însă că ești chemat să alegi fidelitatea, să alegi consecvența, alegând să petreci timp cu Domnul. Din partea Ascension Presents, sunt pr. Mike. Dumnezeu să vă binecuvânteze!