Cum să corectăm oamenii aflați în păcat

Nu am să mint: „coc” acest subiect de mult timp. Sunt gata să vi-l servesc. Să vorbim despre corecția fraternă.

CUM SĂ CORECTĂM OAMENII AFLAȚI ÎN PĂCAT
cu pr. Mark-Mary

Sunt pr. Mark Mary de la Frații Franciscani ai Reînnoirii, și suntem la Ascension Presents. Vorbim despre corecția fraternă. Noi, ca și creștini, avem datoria de a-i lumina, de a-i încuraja pe frații și surorile noastre, de a-i invita la un mod mai bun de viață și de a-i admonesta pe păcătoși. E ceva real, parte din chemarea creștină. Un mic avertisment pentru acest videoclip este: corecția fraternă și cum arată ea va varia foarte mult în funcție de situații particulare. De exemplu, corecția fraternă în rândul persoanelor publice va lua o anumită formă. Corecția fraternă atunci când cineva are un comportament abuziv sau o dependență ar putea lua o anumită formă. Ceea ce vom examina cu adevărat în acest videoclip este felul mai comun de corecție fraternă. Aceste incidente cu prietenii noștri, cu membrii familiei noastre, cei dragi nouă, colegii noștri de muncă, cei cu care lucrăm împreună, când cineva are o luptă și simțim chemarea de a-l invita la ceva mai înalt. Simțim chemarea de a-l invita la o mai profundă convertire și conformare a vieții sale cu cea a lui Cristos. Să vedem Scriptura: Isus ne dă acest exemplu în acest capitol în care vorbește despre viața în Biserică, în care dacă fratele tău păcătuiește, cineva din comunitate păcătuiește, du-te și vorbește cu el. Dacă nu funcționează, adu un prieten și cu acel prieten du-te și vorbește cu el. Dacă nu funcționează, apelează la Biserică. Du-te și apelează la autoritate și apoi du-te în această „misiune de mântuire” – ceea ce este în cele din urmă corecția fraternă.

Din nou, acest principiu este important. Este ceva despre care Isus vorbește. Este ceva ce trebuie să luăm în serios, dar pentru a dezvolta puțin, cred că este grozav să privim corecția fraternă ca pe un fel de toaletare a unei tufe de trandafiri. Căci pentru ca tufa de trandafiri să înflorească și să îi meargă bine, este necesară o anumită toaletare. Dar dacă o faci greșit, în loc să ajuți trandafirii, poți de fapt să ucizi întreaga plantă. Și cred că e important, nu? Căci corecția fraternă este necesară pentru ca viața creștină să înflorească cu adevărat, în general și în anumiți oameni, dar dacă procedăm greșit în corecția fraternă, putem provoca, de fapt, daune mari. Putem face rău și într-un fel să ucidem relația noastră cu acești oameni, sau putem face mult rău relației acestei persoane cu Biserica. Și astfel, corecția fraternă este importantă și face parte din chemarea creștină, dar dorim să o facem corect. Există o artă a acesteia și detaliile contează.

Cred că în relatarea lui Marcu despre tânărul bogat, Isus oferă o perspectivă frumoasă asupra modului ideal în care arată acest lucru. Așadar, tânărul bogat vine la Isus și spune: „Bun, ce trebuie să fac?” Iar Isus spune: „Știi tu, să respecți poruncile.” Tânărul spune: „Ok, am făcut aceasta.” Și apoi evanghelistul spune aceasta: Isus se uită la el, îl iubește și îi spune: „Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vino și urmează-mă.” Ce cred că este foarte important aici e că aceasta este în cele din urmă corecția fraternă. Este invitarea cuiva la ceva mai înalt. Nu este doar: „Nu mai face acel lucru enervant sau dăunător.” Ci: „Există un mod mai bun de a trăi. Căiește-te și crezi în vestea cea bună.” Și este această privire de iubire, care comunică atât de mult. Cel mai rodnic și eficient mediu pentru corecția fraternă este acest loc de încredere, acest loc de iubire. Și este într-adevăr ceea ce dorim să lucrăm să cultivăm înainte de a oferi corecția: să existe acest mediu și această cultură a încrederii între persoanele implicate. Deci cum facem aceasta, cum facem corecția fraternă într-un mod care chiar este rodnic și eficient?

1. Corecția fraternă nu poate fi în primul rând despre tine. Ce vreau să spun aici e că sunt două părți. În primul rând, nu poate fi doar pentru că ești frustrat, pentru că comportamentul pe care îl are este enervant sau incomod pentru tine sau doar ceva ce te-ai săturat să mai facă. Sf. Francisc are acest frumos sfat în acest sens, ce spune practic că dacă fratele tău păcătuiește, nu poți fi supărat pe el doar pentru că te deranjează sau pentru că este o sursă de frustrare pentru tine. Adevărata tristețe trebuie să fie pentru durerea pe care o provoacă propriului suflet. Și aici, în mod ideal, dorim să ajungem. Ajungem la corecția fraternă din grija sinceră față de sufletul celuilalt. În al doilea rând, o capcană în care cad mulți tineri este că înțelegem că avem această datorie creștină de a-l admonesta pe păcătos și de a ne chema prietenii și frații la pocăință. Așadar, ei păcătuiesc, așa că simt ca o mare presiune să merg imediat și direct și să le spun: „Nu mai faceți așa. E greșit.” Ar putea să nu fie de fapt eficient. Și ceea ce Domnul dorește este ca această corecție fraternă a noastră să fie ceva care chiar vindecă și reînnoiește și o chemare eficace la convertire pentru prietenul tău, fratele tău, sora ta.

Și astfel cred că dacă dedicăm timp pentru a o face bine și urmărim aceasta, putem avea încredere, chiar dacă nu este un răspuns sau o reacție imediată, căci nu cred că reacția imediată ajută de obicei. Astfel, pentru aceia ați putea avea această mustrare de conștiință, vă invit să faceți un timp de discernământ de genul: corecția mea fraternă sau modul în care o fac chiar sunt rodnice? Sau ar putea fi ca o toaletare proastă, chiar dăunătoare? Din nou, am o poveste despre aceasta, când eram tânăr și un prieten de-al meu nu mergea la biserică și era cam în păcat. Îmi amintesc că i-am spus: „Frate, trebuie să mergi la Spovadă. Ce faci e greșit. Trebuie să mergi la Spovadă. Nu vrei să ajungi în iad.” Și ghiciți ce? Nu a mers niciodată la Spovadă. Și am făcut-o pentru că am simțit că trebuie să fac aceasta. Dar din cauza acelei presiuni și pentru că nu am făcut-o pentru el, ci pentru mine, am făcut-o greșit. Nu exista această cultură a încrederii și astfel nu a fost eficient. Așadar, nr. 1, nu este vorba despre tine ci despre binele celuilalt.

2. Ne dorim să fie în această cultură a încrederii. Aceasta e ceea ce funcționează, ceea ce e cel mai eficient. Și astfel, dacă ai pe cineva în viața ta care se luptă cu păcatul și nu ai o relație cu adevărat profundă cu el, nu are cu adevărat încredere în tine, nu prețuiește opinia ta, prin urmare nu prea ai influență, simte-te liber să petreci timp iubindu-l cu adevărat bine, dăruindu-te cu adevărat lui, făcând munca de a-l face să știe că poți fi de încredere și că vrei binele lui. Astfel, din nou, dacă în evaluarea pe care o faci unei situații, nu simți că abordarea directă va da roade, dar faci munca de cultivare a solului, iubindu-l cu adevărat, astfel încât atunci când va veni momentul să poți spune adevărul în viața sa, cred că poți avea încredere și pace în aceasta.

3. Cred cu adevărat că corecția fraternă trebuie să fie întemeiată pe rugăciune. Și în două părți: 1 – rugăciunea pentru acea persoană, în mod ideal cu un mic sacrificiu. Despre ce este vorba în domeniul corecției fraterne va fi foarte larg. Cât de mult ne rugăm, cât de mult timp avem va depinde de situație. Dar să spunem că este un păcat obișnuit, o problemă obișnuită. Vă puteți ruga pentru ea pe durata unei novene? Rugați-vă pentru ea timp de nouă zile cu un mic sacrificiu. Aceasta ar putea fi ceva de genul: nu voi mânca desert în aceste nouă zile. Sau nu voi bea alcool în aceste nouă zile. Sau nu mă voi uita la televizor sau pe platformele de streaming timp de 9 zile. Și fac acest sacrificiu pentru celălalt. Din nou, îl aduce pe Domnul în aceasta. Îl ajută pe Domnul să paveze calea. Ajută la a arăta că nu e vorba despre noi, căci ne sacrificăm pentru binele celuilalt. Și este acest act de încredere și de încredințare a situației Domnului. Să îl rugăm pe Domnul să deschidă ușa pentru conversație: „Doamne, acest lucru se întâmplă. Chiar fac munca de a mă ruga pentru ei. Fac munca de a-i face să știe că îi iubesc. Mă ajuți, te rog, să deschid ușa, ca să putem avea această conversație?” Simte-te liber să practici aceasta. Simte-te liberi să ai o conversație cu un prieten, să vorbești poate cu un preot, cu un alt mentor. „Am un coleg de cameră care se luptă cu acest lucru și simt că Dumnezeu ar vrea ca eu să spun un adevăr în această situație și să îl ajut să trăiască mai bine. Nu prea știu cum să port această conversație. Nu am mai făcut-o până acum. Nu prea practic arta corecției fraterne. Putem discuta puțin despre aceasta?”

Și apoi ideea este aceasta: dacă ai făcut munca, dacă i-ai iubit bine, dacă este cu adevărat motivat de binele lor, dacă te-ai rugat în acest sens, ai făcut un fel de muncă de practică sau ai vorbit cu alți oameni pentru a obține un sfat în conversație, apoi, când vine momentul, vii cu iubire, începi probabil prin a asculta, prin a pune câteva întrebări. Dar dacă ai făcut aceste lucruri în această pregătire, poți avea încredere că ți-ai făcut partea și încredințează rodnicia și convertirea finală și situația Domnului. Așadar, din nou, corecția fraternă este importantă. Admonestarea păcătoșilor, chemarea la pocăință, sunt importante. Dar este ceva ce dorim să facem bine. Și cum îl facem bine? Nu este vorba despre noi. Vine din iubire, din această cultură a încrederii pe care o cultivăm. Este fondată și înrădăcinată în rugăciune. În cele din urmă, este ceva în care primim puțină înțelepciune și perspicacitate de la alți oameni care o pot face bine, ca să o putem face noi bine. Mulțumesc pentru vizionare. Sper că ți-a fost de folos. Și Domnul să fie cu tine în aceste călătorii. Acestea sunt chestiuni complicate, ape complicate, dar avem încredere că Domnul este cu noi în detalii. Mulțumim de vizionare. Nu uitați: suntem pelerini pe acest pământ. Somos peregrinos poco a poco, puțin câte puțin. Vamos a llegar. Vom reuși. Dumnezeu să vă binecuvânteze!