De ce să fii catolic și nu doar creștin?

De ce să fii catolic și nu doar creștin?

Vă salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Sunt întrebat de multe ori: „Părinte, sunteți catolic, nu?” Și eu spun: „Da, sunt”. Ei spun: „Care e diferența principală între Biserica Catolică și oricare dintre celelalte confesiuni protestante sau Biserici necatolice.” Poate ar fi aceasta, poate ar fi autoritatea. Știu că este un cuvânt rău. Multora dintre noi nu ne place: „Bleah! Autoritate! Nu o pot accepta.” Ce vrei să spuneți prin „autoritate”? Aș spune în felul următor: Biserica are capacitatea de a ne învăța. Ea ne învață cu autoritate. Biserica are capacitatea de a ne învăța în numele lui Isus, cu puterea Duhul Sfânt, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, Biserica are capacitatea de a ne spune: „Acest lucru e adevărat și acesta nu”; Biserica are capacitatea de a stabili doctrina.

Și nu vorbesc despre un fel de trup invizibil, universal, de credincioși. Vorbesc de Biserica pe care Isus însuși a fondat-o în Matei 16. Isus se uită la Simon și spune: „Simon, numele tău e acum Petru, «stâncă». Și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.” El continuă spunând: „Ție îți voi da cheile Împărăției cerurilor”. Iată lucrul interesant pe care poate îl știți sau nu. Isus a venit să întemeieze Împărăția, nu? Dar nu este o Împărăție invizibilă. De ce? Pentru că îl putem privi pe Isus ca Regele care întemeiază Împărăția, dar când îi spune lui Petru (Simon, acum Petru): „Îți voi da cheile Împărăției etc. etc.”, El face referire la Isaia, cartea profetului Isaia. La Isaia, există acest rol, în regat există un rol; există regele, evident, dar există și prim-ministrul, al ha bayit, cel care e supraveghetor. Când regele e plecat, această persoană e la conducere, această persoană are autoritatea regelui. Se spune aceasta în capitolul 22 de la Isaia. Și e aproape cuvânt cu cuvânt ceea ce Isus îi dă lui Petru: cheile Împărăției cerurilor. El dă Bisericii o structură vizibilă și o ierarhie reală. Și spune: „Acum puteți învăța pe alții în numele Meu; Duhul Sfânt vă va conduce la tot adevărul pentru a învăța în numele Meu.”

Și exact aceasta se întâmplă. În Faptele Apostolilor 15, e această mare criză, iar criza este că apostolii îi evanghelizaseră pe evrei. Deci, practic, toți erau evrei și au înțeles că Isus e împlinirea iudaismului. Isus este Mesia pe care îl așteptam. Așa că au împărtășit Vestea cea Bună poporului evreu. A fost minunat! Apoi și-au dat seama, căci Petru a avut o viziune, și Paul a fost chemat și el să facă aceasta, că au fost chemați să ducă Evanghelia și ne-evreilor, ceea ce e uimitor și bine, căci eu sunt ne-evreu și pot să intru în poporul lui Dumnezeu. A apărut problema: Când evanghelizezi evrei, tot ce trebuie e să fie botezați, căci sunt deja circumciși, sunt deja în Vechiul Legământ. Deci pentru a fi aduși în împlinirea Legământului, în Noul Legământ, trebuie doar să fie botezați. Dar dacă evanghelizezi neamurile, întrebare: „Trebuie mai întâi să fie circumciși și apoi botezați? Sau pot doar să fie botezați?” Puteți vedea cel puțin două motive pentru care e o întrebare foarte importantă. Unul e că, dacă ai fi un bărbat adult ne-evreu, aceasta ar fi o întrebare importantă la care ai dori să se răspundă: „Trebuie să fac aceasta? Sau e oarecum opțional?” Vrei ca aceasta să se rezolve dinainte. Dar al doilea motiv, și mai important, dacă trebuie să mă circumcid pentru a mă boteza și nu o fac, înseamnă că nu sunt mântuit. „Trebuie să facem aceasta pentru a fi mântuiți?” e marea întrebare.

Problema e că Isus nu a vorbit niciodată despre aceasta, iar Biblia nu îi învăța deloc despre aceasta. Și aceasta e problema cu un lucru numit „sola Scriptura” sau „doar Biblia”. Unul dintre stâlpii Reformei a fost această idee „doar Biblia”, „doar Scriptura”; nu ai nevoie de Biserică, ci doar de Biblie. Dar atunci când Biblia nu învață despre ceva? Ce facem? Ce s-a întâmplat a fost că, în Fapte 15 apostolii s-au adunat și, din nou, nu e un fel de Biserică invizibilă, ci structura concretă a Bisericii. Acei apostoli, oamenii pe care Isus însuși i-a chemat, Petru ca Papă, Paul și Barnaba. Avem acest trup al Bisericii și Biserica se adună și ei discută și dezbat și se roagă și apoi decid. Ei au spus: „Duhul Sfânt și noi am considerat că nu trebuie să impunem aceasta neamurilor; nu trebuie să fie circumciși pentru a fi botezați.” Și, în acel moment, puteți vedea în Biblie că Biserica, din nou, Biserica vizibilă, structura Bisericii, conducerea Bisericii are capacitatea de a învăța. Și nu doar de a învăța, ci de a învăța definitiv, nu doar opțional.

Și dacă studiezi istoria, vezi că aceasta nu e singura dată; de fapt, Biserica trebuie să facă aceasta iar și iar și iar, pentru că oamenii iau Vechiul Testament și iau Noul Testament, – pe care tot Biserica ni le-a dat (un alt videoclip, apropo) – și ei spun: „Am ajuns la concluzia că Isus nu e cu adevărat Dumnezeu”. Sau: „Clar e Dumnezeu, a venit pe pământ, a înviat din morți, e clar Dumnezeu. Cred că doar a arătat om” – a fost erezia docetismului, una dintre cele mai vechi, că Isus era pe deplin Dumnezeu, dar nu era pe deplin om. În Biserică, din nou nu această Biserică generică, invizibilă, ci structura reală, fizică, ierarhia Bisericii a spus: „Nu este corect!”

Apoi au venit alți oameni și au spus: „E pe deplin uman, dar poate e doar parțial Dumnezeu, cvasi-Dumnezeu”, ca arienii. Biserica s-a reunit în Conciliul de la Niceea, 325 d.C. și a spus: „Nu, Isus e Dumnezeu adevărat și om adevărat.” Două naturi, umană și divină, într-o singură Persoană divină. Acum fiecare creștin din lume crede aceasta. De ce? Pentru că într-un anumit fel, fie că admite sau nu, fiecare creștin din lume crede că Biserica Catolică are autoritatea de a învăța. Fiecare creștin care crede în Preasfânta Treime, că Dumnezeu e Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, co-egali, co-eterni, că nici unul nu e mai mare decât ceilalți, crede acest lucru datorită autorității Bisericii Catolice, pentru că Biserica s-a adunat în Conciliul de la Niceea, Conciliul de la Constantinopol și în toate celelalte Concilii bisericești și a declarat aceasta, că aceasta este interpretarea textului. Și avem nevoie de aceasta. E uimitor! Avem atât de mare nevoie de aceasta.

Iată un mic exercițiu mental: imaginează-ți că ești Dumnezeu – pentru unii nu va fi prima dată azi când faceți aceasta. Este foarte important pentru tine ca oamenii pe care i-ai creat să știe cine ești cu adevărat, să nu te înțeleagă greșit. Așadar, ce faci? Nu vrei să îi copleșești cu frumusețea, puterea, gloria și adevărul Tău, căci atunci ar trebui să te slujească din frică. Vrei ca ei să se îndrăgostească de tine și vrei să știe cine ești cu adevărat. Așadar, începi cu ceva mic, cu acest tip pe nume Abraham sau Abram, i-a schimbat numele în Abraham. Îl aduci încet încet, apoi și pe familia lui, te dezvălui încet familiei lui, apoi acestui trib și acestui popor. Numești poporul evreu ca fiind poporul ales al lui Dumnezeu și te revelezi încet loc, și cu mare grijă, căci nu vrei ca ei să înțeleagă greșit vreo parte din tine.

Apoi, la împlinirea timpului, acum 2000 de ani, tu însuți devii de fapt unul dintre ei. Devii o ființă umană și prin aceasta revelezi cine ești cu adevărat și nu faci aceasta fiind cel mai puternic sau cel mai mare, sau cel mai bogat; iei locul cel mai de jos, ca un om smerit, sărac, și mori ca un criminal. Te lași copleșit de suferință și moarte. De ce? Pentru că e așa important pentru tine, ca Dumnezeu, ca oamenii să cunoască adevărul și profunzimea inimii tale. Apoi învii din morți, trimiți Duhul tău Sfânt apostolilor, iar ei scriu toate aceste lucruri. Și, în timp ce ei scriu aceste lucruri, tu le păzești. De ce? E foarte important pentru tine, ca Dumnezeu, ca ei să scrie exact ce vrei tu să scrie, nici mai mult, nici mai puțin. Apoi, de-a lungul anilor, pe măsură ce traduc, pe măsură ce copiază, prin Duhul tău Sfânt, îndrumi acea copiere, îndrumi acea traducere, ca ei să nu te înțeleagă greșit.

De ce? E foarte important pentru tine, ca Dumnezeu, ca nimeni să nu te înțeleagă greșit. Avem această carte infailibilă, nu? Este o carte fără eroare. Nu e fără eroare științifică, pentru că nu e o carte științifică; e o carte poetică, o carte despre adevăr, despre bunătate. Există un alt videoclip despre asta. Ideea este că ai întocmit această carte infailibilă prin oameni failibili, dar ai întocmit această carte infailibilă. Dacă ai fi Dumnezeu, ar avea sens pentru tine să spui: „Uitați această carte infailibilă! Luați-o, citiți-o. Spuneți-mi ce credeți.” Nu ai face aceasta. De ce? Pentru că o carte infailibilă fără un interpret infailibil, este o carte fără valoare. Biblia este infailibilă, dar fără un interpret infailibil – e motivul pentru care avem peste 30.000 de confesiuni creștine în SUA. Pentru că cineva o ia și spune: „Uite ce cred eu!” Altcineva o ia și spune: „Nu, nu! Uite ce cred eu!”

E unul dintre motivele pentru care G.K. Chesterton, demult, pe când era catolic, a spus: „Nu am nevoie de o Biserică ce să îmi spună când am dreptate; am nevoie de o Biserică ce să îmi spună unde greșesc.” Dacă te întrebi care e marea diferență între Biserica Catolică și toate celelalte confesiuni creștine necatolice, aș spune că se rezumă exact la aceasta: autoritatea. Din partea noastră, de la Ascension Presents, sunt pr. Mike. Dumnezeu să vă binecuvânteze!