Dezvoltarea unei viziuni clare pentru viață

pr. Mike Schmitz

 

Ați simțit vreodată că viața voastră nu are direcție sau scop? Pr. Mike ne explică cum putem găsi sens în viețile noastre definindu-ne obiective și făcând mici schimbări, zi de zi, pentru a putea atinge acele obiective.

Traducerea subtitrării: Mariana Apatrășoaei și Maria Buturugă.

Durată: 7 min 12 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul
Etichete: *

Salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. M-am gândit și am reflectat la acest lucru de ceva timp… de fapt de mult timp. Și vreau să încep cu niște vești poate dure… sau deprimante? Ceva ce poate fi ca un duș rece, în timp ce asculți aceasta. Dar cred că e adevărat, și cred că adevărul e acesta: cei mai mulți dintre cei ce se uită acum sau ascultă aceste cuvinte, vor ajunge la sfârșitul vieții înțelegând că au irosit-o.

DEZVOLTAREA UNEI VIZIUNI CLARE PENTRU VIAȚĂ

Nu doar de cei ce ascultă sau privesc acum, cred că cei mai mulți dintre cei acum în viață vor ajunge la finalul vieții, mulți dintre noi vom ajunge la finalul vieții și vom înțelege: „Mi-am irosit viața. Nu am fructificat-o. Am irosit-o. Nu am profitat de ea. Am risipit-o. Nu am dăruit-o, ci am aruncat-o.” De ce? Pentru că nu am ales să trăim o viață cu sens. Ca să trăiești o viață ce contează trebuie să ai un scop, o viziune. Dar așa puțini dintre noi au o viziune adevărată: „Ce îmi doresc să devin?” Sau o întrebare mai bună: „Ce mă cheamă Dumnezeu să devin?” Am o viziune? Am dedicat un timp, în ultimul an, în ultimele șase luni, reflectând la această întrebare? Care e viziunea pusă de Dumnezeu în inima mea legat de cum vrea să fiu? Nu ce vrea să fac eu, nu câți oameni vrea să ajut sau câți oameni vor să știe cine sunt, cât de celebru sau cât de succes pot fi. Ci care e viziunea privind genul de persoană ce Dumnezeu vrea să devii? Ne-am gândit vreodată, măcar o oră, la acest lucru, o oră de rugăciune cu Dumnezeu: „Care e viziunea Ta asupra vieții mele?” Pentru că până nu vom avea o viziune, vom duce o viață lipsită un scop și, în cele din urmă, lipsită de însemnătate.

Interesant: când urmăream… nu știu dacă îți dai seama din videoclip, dar în ultimele luni m-am uitat la multe videoclipuri despre fitness. Nu știu dacă se vede. Glumesc… Nu glumesc. Spun adevărul. M-am uitat deci la clipuri cu culturiști și erau fascinante. Te-ai putea gândi: „O, e dezgustător”, sau altceva. E totuși interesant… și iată de ce: aceste persoane (dincolo de ce ai spune negativ despre ele) au o viziune foarte clară despre cum vor să fie sau cum vor să arate. Și atunci toate deciziile lor sunt îndreptate spre acea viziune. De ce? Pentru că viziunea orientează deciziile noastre.

E așa important: viziunea ne orientează deciziile. Fără o viziune pentru viața mea, privind cum dorește Dumnezeu să fiu, nu am parametri sau principii pe care să îmi bazez deciziile. Deci viziunea orientează deciziile mele. Ca la acei culturiști: ei știu cum vor să arate, au o viziune și aceasta le orientează deciziile. Și deciziile sunt extrem de importante deoarece ne determină destinul. Iată un mod de formulare: în timp ce viziunea ne orientează deciziile, deciziile ne determină destinul. Și dacă ele nu sunt orientate spre viziunea pusă de Dumnezeu în inima ta, dacă nu iau decizii astfel, orientate spre aceasta, voi ajunge la sfârșitul vieții mele și îmi voi da seama că am irosit-o. În esență cam așa facem, nu? Unii spun: „Vreau mai mult timp”. Nu cred că într-adevăr vrei mai mult timp. De ce? Trebuie să întreb: „Ce faci cu timpul ce ți-a fost dat deja?” Ne cunoaștem suficient încât să știm că ne irosim acest timp. Fiecare avem 24 de ore pe zi, 168 de ore pe săptămână. Cât de mult din acest timp îl folosim luând decizii orientate spre viziunea care ne determină destinul? Cât din acest timp pur și simplu îl irosim?

Iată nebunia: irosim atâta timp nu doar neocupându-ne cu ce ar trebui ci ne mai irosim timpul și nefăcând ce am vrea să facem. C.S. Lewis a scris în „Scrisorile lui Zgândărilă” că ispititorul-șef, Zgândărilă, îl învață pe ispititorul-junior Pelinișor cum se poate strecura într-un „pacient”, adică în viața cuiva, fără să o zdruncine grav, ci doar, subtil, să îl desprindă de viziunea lui Dumnezeu pentru el. Zgândărilă îi spune lui Pelinișor: „Ca să stăpânim acest pacient nu trebuie să îl facem să comită un lucru oribil. Trebuie doar să îl facem să își disipeze viața, să nu trăiască pentru viziune, să nu ia deciziile care îi determină destinul… Îl vom lăsa să ajungă la finalul vieții și să spună: ‘Acum știu că mi-am petrecut sau irosit viața fără să fac ce trebuia să fac și nici măcar ce doream să fac’.” Cât de des ne regăsim în această situație? Nu alegem ce vrem sau ce ne place, ci alegem ce ne stă în față: e acum pe Netflix, chestia asta sau cealaltă… Și mergem cu valul. Nu ne consumăm timpul, ci îl irosim. Și dacă doar îmi irosesc timpul, voi ajunge să îmi fi irosit viața.

Iată deci întrebarea: ce pot face în acest sens? Ei bine, mai întâi am nevoie de o viziune. Trebuie să îl întreb pe Dumnezeu: „Doamne, care e viziunea Ta pentru mine?” „Ce vrei?” Și fii exact: „Doamne, cum vrei să fiu peste un an?” Întreb mereu studenții, când vin în semestrul I, sau în prima săptămână, în campus: „Cum îți imaginezi viața? Ce fel de persoană vei fi sau vrei să fii? Sau cum crezi că vrea Dumnezeu să fii, la finalul acestui an?” Ok. Aceasta e deci viziunea. Și viziunea ne orientează deciziile. Acum a doua întrebare: „Care sunt deciziile pe care trebuie să le iei?” „Nu prea știu… Aș putea să fac o mie de chestii.” Simplifică! Care sunt lucrurile prezente acum în viața ta ce te împiedică să îți urmezi viziunea? Nu trebuie analizate toate detaliile, ci doar cele evidente. Care sunt lucrurile din viața ta, acum, care pun piedici viziunii tale? Ce faci, ce ai inclus în viața ta, relațiile existente… Care sunt acele „nu”-uri evidente ce te țin departe de viziunea ta. Și ia o decizie în privința acestor obstacole. De fapt, spune-le: „Nu”.

1. Întreabă-l pe Dumnezeu: „Care e viziunea Ta pentru mine?” Și fii foarte exact!

2. Care sunt lucrurile evidente ce stau în calea acestei viziuni? Spune-le „nu”.

3. Ce pas pozitiv pot face astăzi, astfel încât, dacă voi continua să îl fac, regulat și consecvent, într-un an, cinci sau zece, la finalul vieții mele, nu doar că nu îmi voi fi irosit viața, ci voi fi devenit persoana pe care Dumnezeu a creat-o să fiu?

Trebuie acea viziune ce îmi orientează deciziile. Și deciziile îmi vor determina destinul. Din partea noastră, a celor de la Ascension Presents, pr. Mike Schmitz. E viața ta – nu o irosi! Dumnezeu să te binecuvânteze!