Doamne, salvează-mă!
Matei 14,30Isus umblă pe apă
Îndată îi zorea pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s-a înserat era acolo singur. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”Atunci Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă”. El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. Dar văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, iar cei care se aflau în barcă i s-au închinat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret.
Mt 14,22-34 / Duminica 9 după Rusalii
Fii Cristofor!
Scurtă reflecție
Când Isus l-a văzut pe Petru scufundându-se, El “îndată” a întins mâna şi l-a prins. Nu l-a lăsat pe Petru să meargă la fund, ca să îl înveţe minte, ci l-a prins de îndată. Isus este acolo unde este nevoie de El. A fost şi va fi mereu acolo, până la sfârşitul timpurilor. El este ajutorul nostru mereu prezent. (pr. Coniaris)
Alte informații
Citește din timp lecturile de duminică: apostolul și evanghelia. O poți face de exemplu consultând agenda liturgică online.
Tehnice
Realizare grafică: Oana C. Cristofor
Data publicării: 20 august 2016
ID intern: 00274