Duminica Floriilor

Brant Pitre

Duminica Floriilor este una dintre cele mai emblematice duminici din întregul an.  Catolicii intră adesea în biserică cu ramuri în mâini în Duminica Floriilor, și în lectura Evangheliei ascultăm despre intrarea lui Isus în Ierusalim. Dar, de ce poporul evreu a așezat tocmai ramuri de palmier în fața lui Isus și de ce strigă Osana în înaltul cerurilor?  Ce însemna acest lucru?  Vedeți acest material cu dr. Brant Pitre în care abordează aceste două subiecte legate de Duminica Floriilor. Secvență publicată de CatholicProductions.com și tradusă de Ioan Moldovan.

Durată: 10 min 19 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

RAMURI DE PALMIER ȘI MĂSLINI: ÎNCEPUTUL PĂTIMIRII LUI ISUS

Să vedem mai întâi Evanghelia de la procesiune, această Evanghelie de deschidere de la intrarea triumfală. Este din Matei, capitolul 21, versetele de la 1 la 11. Este cunoscuta relatare despre Isus trimițându-și ucenicii să găsească un măgăruș și mai apoi intrând călare pe acel măgăruș, în cetatea Ierusalimului, unde mulțimile încep să se adune, își aștern hainele pe drum, taie ramuri din copaci și merg înaintea Lui, strigând ceva ce vreau să subliniez: „Mulțimile care mergeau înaintea Lui și cele care îl urmau strigau: «Osana Fiului lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!»” Așadar, întrebarea mea aici este: de ce mulțimile așterneau și purtau ramuri și strigau: „Osana în înaltul cerurilor. Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului”?

Răspunsul – ce „surpriză”! – se găsește în Vechiul Testament. Când ei fac aceasta, ei citează Psalmul 118. Psalmul 118 a fost un psalm interpretat… Îmi cer scuze. Este o descriere a unui rege care vine în cetatea Ierusalimului. Până în sec. I d.C. a ajuns să fie interpretat ca un psalm profetic, ca un psalm despre venirea viitorului rege, Mesia, în cetatea Ierusalimului. Așadar, când aceștia încep să proclame cuvintele acestui psalm, „Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!” (Ps. 118, 26), de fapt îl primesc pe Isus în Ierusalim ca rege și Mesia deopotrivă. De aceea spun: „Osana Fiului lui David!” Este numele regelui lui Israel. Însă ce e interesant aici, punctul pe care doresc să îl subliniez pentru noi, este că, dacă citiți acel verset în context, spune ceva interesant despre ramuri, despre motivul pentru care folosim ramuri. În Psalmul 118,26-27 citim: „Binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului! Vă binecuvântăm din casa Domnului.”

Și apoi continuă spunând: „Alcătuiți procesiunea de sărbătoare cu ramuri, până la coarnele altarului!” Așadar, psalmul era menit inițial să îl primească pe rege în Ierusalim, care era, de asemenea, preot și care urca la altar pentru a aduce jertfă. Așadar, când mulțimile l-au primit pe Isus în Ierusalim, și El este un rege care vine în cetatea Ierusalimului; și El, de asemenea, va urca la altar pentru a aduce jertfă. Însă nu este altarul de jertfă din Templu, ci este altarul Crucii. Așadar, ori de câte ori, în Duminica Floriilor, rostim aceste cuvinte cu buzele noastre și purtăm ramuri în procesiune, noi de fapt, îl primim pe Cristos Regele în templul bisericii noastre, în sanctuarul nostru. Și El va merge, în persoana preotului sau a Episcopului, va merge în procesiune până sus, pe trepte, spre altar, iar acolo, va oferi adevărata jertfă a Trupului, Sângelui, Sufletului și Dumnezeirii Sale. Este deci un moment foarte puternic în Duminica Floriilor, amintindu-ne de intrarea Sa triumfală dar și, într-un fel, făcând-o prezentă, din nou, în procesiunea cu ramuri și în Jertfa Euharistică.

Relatarea pătimirii în Evanghelia lui Matei începe, în primul și în primul rând, cu vânzarea lui Isus de către Iuda și cu relatarea Cinei celei de Taină. Și un lucru pe care îl veți observa în pătimirea de la Matei este că el accentuează în mod repetat că Cina cea de Taină a fost o masă pascală. Așadar, să începem cu Paștele evreiesc. De exemplu, în Matei 26,17 se spune: „În prima zi a Azimelor, discipolii s-au apropiat de Isus, zicând: «Unde vrei să îți pregătim ca să mănânci Paștele?» El a spus: «Mergeți în cetate la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: timpul Meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii Mei.» Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.” Să ne oprim aici. Matei continuă relatând cuvintele instituirii și Cina cea de Taină. Dar de ce accentuează atât de mult că Cina cea de Taină a fost o masă pascală? Ei bine, în contextul evreiesc al secolului I, oricine știa că masa pascală era memorialul anual al eliberării celor 12 triburi ale lui Israel din sclavia faraonului, în Egipt. Așadar, în noaptea de Paște, mielul a fost sacrificat, pâinea nedospită a fost mâncată și Israelul a fost, în sfârșit, eliberat, răscumpărat, și și-au început călătoria spre Țara Promisă.

Așadar, când Isus instituie Euharistia, Cina cea de Taină, în contextul unei mese pascale evreiești, El inaugurează, într-un fel, noul Paște. Paștele Său este deci similar cu vechiul Paște: are loc în noaptea de Paște, implică sacrificarea unui miel, cu care apostolii pregătesc masa pascală. Însă este în același timp diferit, căci la această masă pascală, Isus se identifică pe Sine ca noul Miel pascal. „Acesta este Trupul Meu. Acesta este Sângele Meu.” Apoi le poruncește discipolilor să continue această masă pascală. Așadar, întrebarea este: ce este nou la noul Paște? Un element-cheie pe care vreau să îl subliniez aici – aș putea spune mai multe, vedeți „Misterul Cinei de pe Urmă”, am o carte despre aceasta – dar acum vreau doar să evidențiez o idee: vechiul Paște a început în Egipt și s-a încheiat în Ierusalim, în Țara Promisă de pe pământ. A fost o călătorie din Egipt spre Canaan. Însă noul Paște al lui Isus, în pătimirea Sa, începe în Ierusalim și unde se încheie? Se încheie cu Învierea și Înălțarea Sa în Țara Promisă cerească. Isus inaugurează deci acum acest nou Paște, al unui nou exod, ce va duce, în final, la trecerea Sa din această lume la cer, în viața Preasfintei Treimi, în tărâmul ceresc al Tatălui, în Țara Promisă cerească. Despre aceasta este deci pătimirea: a pune în mișcare acel nou exod cu un nou Paște.

Ne arată, de asemenea, că dacă El este adevăratul Miel, atunci trebuie să îi mâncăm Trupul în Euharistie. Acesta este ideea nr. 1: Matei ne arată noul Paște. A doua observație pe care vreau să o fac despre Evanghelia lui Matei privește relatarea din Grădina Ghetsemani. După ce ne spune despre Cina cea de Taină, în Matei 26,30 și următoarele, Matei ne oferă o relatare a agoniei lui Isus în grădină. Și observați că subliniază două elemente aici. În primul rând spune astfel: „Și cântând un imn, au plecat spre Muntele Măslinilor.” Muntele Măslinilor era un munte la est de cetatea Ierusalimului, unde Isus și discipolii Lui traversau valea, la est de oraș, și mergeau la acest munte cu măslini. Acolo, Isus prezice că îl vor trăda, îl vor abandona, și apoi începe să se roage. Iar Matei ne spune că Isus a mers cu ei într-un loc special, numit Ghetsemani, iar acolo le spune discipolilor: „Stați aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!”, și agonia Sa începe.

Așadar, care este semnificația agoniei în grădină, ce are loc pe Muntele Măslinilor, în Grădina Ghetsemani? Orice evreu din sec. I care ar fi citit relatarea pătimirii lui Cristos ar fi știut că cuvântul ebraic Ghetsemani însemna presă de ulei. Așadar, Isus merge pe Muntele Măslinilor și în grădina unde ei zdrobeau măslinele pentru a face ulei și acolo începe pătimirea Sa. Acolo începe agonia Sa, El începând să ia suferințele și păcatul omenirii asupra Sa și le cere discipolilor: „Rugați-vă ca să nu intrați în ispită”. El spune: „Sufletul Meu este trist până la moarte. Rămâneți aici. Vegheați cu Mine!” De ce evidențiază așadar Matei în relatarea pătimirii că agonia lui Isus are loc pe Muntele Măslinilor și în grădina numită după presa pentru uleiul de măsline? Ei bine, un răspuns posibil este că în vechea tradiție evreiască ei credeau că pomul vieții care fusese pus în Grădina Edenului a fost, de fapt, un măslin. Dacă citiți scrieri evreiești vechi din afara Bibliei, ca „Viața lui Adam și Eva”, acestea spun că pomul cunoașterii a fost un smochin, iar pomul vieții a fost un măslin. Matei poate că evidențiază aici nu doar faptul istoric că Isus este pe Muntele Măslinilor și că își începe pătimirea în Grădina Măslinilor, în Grădina Ghetsemani, ci poate că vede conexiunea cu tradiția evreiască despre pomul vieții. Căci ce face Isus? El va merge la lemnul crucii și își va da viața pentru păcatele omenirii, pentru ca noi să avem iertarea păcatelor noastre și pentru a putea fi readuși în Paradis, pentru putea fi readuși în Eden. Așadar, este potrivit ca, dacă păcatul lui Adam și al Evei a avut loc într-o grădină, unde în centru se afla un măslin, și Cristos să răscumpere omenirea într-o grădină unde cresc măslini. Într-un fel, El se întoarce în Eden ca noul Adam, pentru a inaugura nu doar un nou exod și un nou Paște, ci și începutul unei noi creații, unde El va face toate lucrurile noi, prin pătimirea Sa, prin moartea Sa și prin Învierea Sa. Aceasta e deci a doua împlinire: noul Paște și noul Adam.