Dumnezeu își ține promisiunile

Episcopul Robert Barron

Prieteni, lui Dumnezeu îi pasă de lume într-un mod care este confuz pentru noi. El este fidel promisiunilor Sale, dar de multe ori ele nu se împlinesc așa cum ne așteptăm noi să se împlinească. Vedem acest lucru în lecturile de astăzi, cu promisiunea lui Dumnezeu către David că tronul său va rezista pentru totdeauna, care se împlinește cinci sute de ani mai târziu în Isus. În Isus și Biserică – adevărata casă promisă lui David – ne găsim siguranța și pacea. Și în împlinirea promisiunilor Sale, vedem că Dumnezeul providenței este Domnul istoriei.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu și Oana C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 13 min 21 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

Etichete:

Pacea să fie cu voi! Prieteni, lecturile pentru această a patra duminică din Advent sunt foarte dramatice. Și ne plasează chiar în inima unui mister central din Biblie, și anume misterul providenței lui Dumnezeu – că Dumnezeu are grijă de lumea Sa, dar deseori într-un mod care este confuz pentru noi. De ce? Pentru că Dumnezeu joacă un joc subtil și pe termen lung. Deci Dumnezeu este un Dumnezeu care face promisiuni – da, într-adevăr. Și este fidel promisiunilor. Dar adesea nu se împlinesc așa cum ne-am aștepta. El joacă un joc pe termen lung, motiv pentru care trebuie să așteptăm. De aceea este atât de important că aceste lecturi sunt oferite în această a patra duminică a timpului de așteptare al Adventului.

Așadar, prima lectură din 2Samuel ne întoarce în jurul sec. X î.C. – adică aproximativ cu o mie de ani înainte de Isus, cu 600 de ani înainte de Platon și Aristotel, cu 500 de ani înainte de Buddha – până în vremea regelui David. Auzim de David, șezând în palatul său, în noua sa capitală, Ierusalimul, dușmanii săi au fost în cele din urmă învinși, iar gândurile sale se îndreaptă acum către Domnul. Ascultați: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort!” Regretând acest lucru, David decide: „Vreau să construiesc o casă minunată pentru chivotul legământului. Vreau să construiesc un Templu minunat.” Desigur, ne amintim de chivot, întorcându-ne cu 200 de ani înainte de David. Israeliții îl construiesc în pustiu; găzduiește tablele cu cele Zece Porunci. Este prezența permanentă prin excelență a Domnului între ei. A însoțit Israelul în toți acești ani de rătăcire și de războaie și altele. Și acum David spune: „Iată-mă, stabilit locului întru totul. Trebuie să construiesc o casă pentru Domnul.”

Și inițial, Natan, profetul de la curtea sa, îi spune: „Dă-i bătaie! Este o idee bună!” Și într-adevăr, pare a fi o idee foarte nobilă. David nu dorește ceva pentru el însuși, ci dorește ceva pentru Domnul. Dar apoi, în acea noapte, Natan are un vis în care Domnul îi vorbește și îi spune foarte clar că nu este dorința Lui ca David să construiască Templul. El spune: „L-am luat pe David de la îngrijirea turmelor tatălui său. L-am luat de la poziția de păstoraș la cea de păstorul poporului Meu, Israel. Dar voința Mea nu este ca el să îmi construiască o casă.” „Mai degrabă”, îi dezvăluie Dumnezeu lui Natan, „voi face schimb de roluri cu David, dar într-un mod foarte elegant.” Iată ce spune: „Domnul îți dezvăluie că El va face o casă pentru tine”. Deci planul lui David: „Voi zidi Domnului o casă”. „Nu, nu vreau aceasta. Solomon o va construi…” Vom vedea aceasta – într-adevăr, vrea ca fiul lui David să construiască o casă – „… Dar David, nu tu. De fapt, am să îți construiesc ție o casă.”

Și se joacă cu cuvintele aici – nu o casă fizică, ci mai degrabă casa dinastiei tale. Ascultați: casa lui David va dura „pentru totdeauna înaintea Mea; tronul tău va fi întărit pe vecie”. Puneți-vă în locul unei figuri din Vechiul Testament ca David. Nu putea fi vreo promisiune pe care Dumnezeu să o facă mai extravagantă decât aceasta: că numele său va dura; că tronul pe care și-l stabilise pentru sine – după toate acele războaie cu Saul și, oh, multe urcușuri și coborâșuri – tronul lui David va rezista pe vecie! A fost cea mai extraordinară, extravagantă promisiune pe care Dumnezeu o putea face. Și într-adevăr, casa lui David durează mult, mult timp: din vremea lui David, deci sec. X î.C., până în jurul anului 587 î.C., când babilonienii cuceresc Ierusalimul, distrug Templul și pun capăt liniei davidice. S-au descurcat bine! 400 de ani! Gândiți-vă dacă țara noastră ar merge înainte încă 150 de ani. Ați spune: „Uau, ce durabilitate extraordinară!”

Dar s-a sfârșit totuși. De fapt, dacă doriți să vedeți detaliile, mergeți la 2Regi și la istoria cumplită a lui Sedecia – e ultimul rege din linia lui David. Fiii lui sunt uciși în fața lui, iar lui îi sunt scoși ochii și apoi e dus în lanțuri în Babilon, unde moare în exil. Atenție – am pomenit și ultima dată – dezastrul captivității babiloniene: sfârșitul instituției politice a Israelului, distrugerea capitalei, arderea Templului și, și – nouă ne poate scăpa, dar lor nu – sfârșitul liniei lui David. Cum rămâne deci cu promisiunea lui Natan? Cum rămâne cu ce i-a revelat Dumnezeu lui David? „Tronul tău va dura pe vecie!” Aceasta era parte din dezastrul psihologic și spiritual al captivității babiloniene, exilul și moartea lui Sedecia: linia Davidică s-a sfârșit. Bine.

Iată ceva, oameni buni. Și este un lucru ciudat. În ciuda acestui fapt, Israel a continuat să mediteze la 2Samuel 7. În ciuda morții lui Sedecia, în ciuda sfârșitului liniei davidice, ei au păstrat amintirea profeției lui Natan. De fapt, iată ceva interesant: 2Samuel, ca o mare parte din Vechiul Testament, a fost în sfârșit pus în scris – deci a existat probabil în formă orală, în diferite forme – dar în sfârșit a fost pus în scris în forma pe care o cunoaștem după ce exilul babilonian s-a încheiat. Vedeți cât de ciudat este? Cei care l-au pus în sfârșit în scris au știut că linia Davidică s-a sfârșit și totuși au păstrat în textul lor cel mai sacru această promisiune. Hmmm. Au continuat să spere împotriva oricărei speranțe că ar putea fi totuși adevărat. Bine.

Acum, avansăm rapid în timp, din acel moment încă 500 de ani, și ajungem într-un mic oraș, din partea de nord a Țării Sfinte, în teritoriul israelit: un oraș mic numit Nazaret. Auzim că un înger al Domnului, pe numele lui Gabriel, îi apare unei tinere fecioare – poate că are 15 ani. Ea este logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Ah – urechile lor stau ciulite: casa lui David! Deși linia s-a încheiat cu Sedecia, totuși casa lui David în mod misterios a rezistat, nu-i așa? Gândiți-vă poate la oamenii din Franța de astăzi: descendenți de-ai lui Ludovic al XVI-lea mai există încă și casa de Bourbon încă rezistă, chiar dacă din punct de vedere politic sunt departe de putere. Casa lui David – avea încă o tonalitate magică pentru ei. Această tânără fecioară e logodită cu un bărbat din casa lui David – prin urmare, juridic vorbind, ea însăși aparține casei lui David.

Ce îi spune îngerul Gabriel? Da, am auzit aceste cuvinte de o mie de ori. Și când auzim această Evanghelie, probabil că trecem rapid peste ele: „O, da, îngerul îi spune Mariei tot felul de lucruri frumoase și evlavioase”. Ascultați ce îi spune. În primul rând, o salută ca fiind „cea plină de har” (kecharitomene) – una dintre cele mai frumoase și mai puternice descrieri din Biblie. Nimeni din Biblie în afara lui Dumnezeu nu are un titlu la fel de înalt ca acesta. Înseamnă plină de har. Apropo, repetăm aceasta de fiecare dată când ne rugăm „Bucură-te Maria”: „Bucură-te, Maria, kecharitomene (cea plină de har)”. Apoi spune că ea va zămisli în pântecele ei și va naște un fiu. „El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt.”

Bine. Dar apoi vine lovitura de grație, pe care, din nou, noi am putea-o trece cu vederea, dar credeți-mă: ei nu au trecut-o cu vederea. Ascultați: „și Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, tatăl Său și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia Lui nu va avea sfârșit”. Se părea că totul s-a sfârșit odată cu moartea lui Sedecia. Se părea că linia davidică a rezistat mult, dar a ajuns la capăt și se pare că profeția lui Natan nu este adevărată; se pare că Domnul nu este fidel promisiunilor Sale. „Nu!” – spune acum acest înger, în cel mai surprinzător mod. Cine și-ar fi imaginat linia davidică continuând prin această fecioară din Nazaret, logodită cu un bărbat din casa lui David, care va naște un fiu, care va avea tronul lui Iacob și a cărui domnie va dura pentru totdeauna?

Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale, chiar dacă a durat mult până să se vadă. Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale, chiar dacă s-a întâmplat în cel mai surprinzător mod. Dumnezeu i-a spus lui David: „Am să îți construiesc o casă” – și acum vedem acea linie de 400 de ani a regilor davidici nu era tocmai casa despre care vorbea. A fost, dacă doriți, un fel de simbol sau un precursor al ei. Care este adevărata casă? Adevărata casă este trupul Fiului Său, în care Dumnezeu însuși este încântat să locuiască și în care va invita lumea întreagă. Casa lui David este Cristos însuși și, prin extensie, Trupul mistic al lui Cristos care este Biserica. Și nu avem noi garanția de la Cristos însuși că va construi acea Biserică pe o stâncă și porțile iadului nu o vor distruge? Acum vedem – și noi, cei care am moștenit 2000 de ani de tradiție a Bisericii – acum știm ce dorea să spună profeția lui Natan. Acum știm care este adevărata casă a lui David. Este Biserica – Trupul mistic al lui Isus. Și ea va rezista, într-adevăr, pentru totdeauna.

În acest spațiu sacru, ne găsim siguranța și ne găsim pacea. Știu că, privind la istorie și timp și la propriile noastre vieți, suntem tentați să spunem: „Uh, nu există Dumnezeu care să vegheze asupra situației și să se ocupe de una și alta”. Vom cita din „Macbeth”: „Este doar o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot și furie, care nu înseamnă nimic.” „Nu, nu, nu”, spun mereu oamenii din Biblie. Nu, nu. Dumnezeul providenței, fidel promisiunilor Sale, este Domnul istoriei. Desfășurarea planului Său, totuși, s-ar putea să nu fie cum ne așteptăm și cu siguranță nu va fi după timpii așteptați de noi. Dar, într-o atitudine de anticipare plină de speranță, așteptăm împlinirea ei. Cât de minunat că, acum, în această a patra duminică din Advent, Biserica ne dă această meditație asupra casei lui David, asupra tronului lui David care va dura pentru veșnicie: Cristos Domnul și Trupul Său mistic, Biserica. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.