Durerile nașterii și pătimirea lui Cristos

pr. Mark-Mary și Joanna Griffin

Părintele Mark-Mary o aduce în fața camerei pe invitata sa, Joanna Griffin, pentru a ne împărtăși experiența ei cu prima naștere și modul în care aceasta a făcut-o să privească pătimirea lui Cristos într-o lumină cu totul nouă. Și așa cum fiul ei Benedict – care este în viață datorită eforturilor ei – nu va înțelege niciodată pe deplin prin ce a trecut ea pentru a-l aduce pe lume, nici noi nu vom înțelege vreodată pe deplin ce a făcut Cristos pentru a ne introduce în viața veșnică.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Ioan Moldovan). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 6 min 58 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete: *

– Benedict, ești gata să începem? Bun. Avem cel mai tânăr invitat la Ascension Presents, Benedict Francis. Hei, prietene!

DURERILE NAȘTERII ȘI PĂTIMIREA LUI CRISTOS
cu pr. Mark-Mary și Joanna Griffin
sponsorizat de Universitatea Ave Maria

– Vă salut! Sunt pr. Mark-Mary.

– Iar eu sunt Joanna Griffin.

– Suntem la Ascension Presents. Avem cu noi cel mai tânăr invitat.

– El este Benedict Griffin.

– Salut, Benedict! Joanna este căsătorită cu un bun prieten de-al meu, Tom.

– Este adevărat.

– Joanna și Tom au primul lor copil, pe Benedict, care are cam… 5 luni?

– Da, tocmai a împlinit 6 luni.

– Tocmai a împlinit 6 luni. La multe jumătăți de ani, Benedict! Joanna mi-a împărtășit mărturia ei, reflectând la nașterea lui Benedict, și mi s-a părut foarte potrivită în special în legătură cu Vinerea Sfântă, cu misterele Vinerii Sfinte pe care le celebrăm. Am mai vorbit deja despre aceasta, însă am dorit ca Joanna să vină și să împărtășească reflecția ei cu noi toți.

– Da. Benedict s-a născut pe 6 octombrie. Este, evident, primul meu copil. Nu mai trecusem până atunci prin ceva precum durerile nașterii. Dacă sunt mame ce ne ascultă, știți despre ce vorbesc. Dacă sunt mame care încă nu și-au născut copilul, e în regulă, nu vă fie teamă! Vă voi vorbi puțin despre experiența mea și cum m-a unit mai mult cu Isus și crucea Sa – întregul proces. Când a trebuit să îl nasc pe Benedict, am avut un travaliu de vreo 30 de ore, fapt ce este oarecum normal. Am început să simt durerile nașterii în mijlocul nopții. Nu dormisem de o zi și jumătate, două zile, și imediat ce contracțiile au început, a fost foarte, foarte dureros. Era timpul ca Benedict să se nască. Imediat ce Benedict s-a născut, imediat ce a ieșit, eram extenuată, plângeam… Lacrimi de bucurie, dar, voi fi sinceră, și de bucurie că s-a terminat. A fost dureros. A fost extenuant și dureros.

Și chiar îmi amintesc infirmiera întrebându-mă, la un moment dat: „Vrei să iei copilul în brațe?” I-am spus: „Dă-mi un minut înainte să îl iau”. Și imediat ce Benedict a venit, m-am uitat la el și primul lucru pe care l-am văzut – bineînțeles, mă uitam la copilul meu și eram atât de fericită să îl văd și eram atât de fericită că era acolo – dar primul lucru la care m-am gândit, când l-am văzut, a fost Isus pe Cruce. Și nu era ca și cum aș fi avut un rol sfânt, ca primul lucru la care m-am gândit. Dar l-am văzut și tocmai experimentasem toată acea suferință și toată acea durere și extenuare și nu am putut să nu mă gândesc la ce a experimentat Isus când a fost răstignit pe Cruce. Aș spune că mai mult ca oricând în viața mea m-am simțit unită cu Isus, în special cu Isus răstignit. Și dacă stăm să ne gândim, Isus a trecut prin atâta suferință când a fost pe acea cruce. Era extenuat, sângera… toată acea bătaie brutală prin care a trecut. A făcut toate acestea și le-ar face din nou, pentru noi, oricând. Nu ar sta pe gânduri.

Și ca atunci când l-am născut pe Benedict, sângeram, eram extenuată, eram pur și simplu terminată, … și apoi s-a născut, m-am uitat la el și nu am simțit niciodată mai multă iubire în viața mea. Și îmi amintesc că după ce l-am născut pe Benedict, cineva m-a întrebat: „După ce ai trecut prin travaliu, după ce ai trecut prin toate acestea, ai mai face aceasta din nou? Dacă ai avea de ales, ai alege cezariana data viitoare în loc să treci prin travaliu?” Durerea pe care a trebuit să o îndur pentru ca el să se nască e parte din ceea ce mă unește cu el, din ceea ce face să fie totul frumos. El nu va înțelege niciodată, nu va ști niciodată durerea prin care a trebuit să trec pentru el. Nu va ști niciodată cât de greu și de extenuant a fost – și este în regulă, nu este nevoie să știe. Însă aș face-o din nou pentru el, căci aceasta e ceea ce cred că a făcut nașterea lui atât de frumoasă și a făcut-o atât de valoroasă. Vă încurajez să reflectați la Isus pe cruce, să vă gândiți la faptul că, știți, suferința prin care a trecut a fost pentru noi.

Și vor fi momente în viața noastră când ne vom simți distruși. Vor fi momente în viața noastră când vom fi pur și simplu terminați. Nu există cineva mai bun la care să apelăm și pe care să ne sprijinim în acele momente, pentru că El a trecut prin aceasta. El vrea să fie Cel pe care să ne sprijinim și la care să apelăm în acele momente. A da naștere nu este un lucru ușor, nu este o călătorie ușoară, dar merită, pentru că aduci o nouă viață în lume, așa cum Isus a făcut, pentru că a ales să își ia crucea și să aducă acea jertfă supremă pentru noi.

– Joanna, un lucru ce m-a impresionat când mi-ai împărtășit aceasta prima oară a fost faptul că înțelegi că Benedict probabil nu va înțelege niciodată… adică nu va înțelege niciodată durerea prin care ai trecut pentru a-l naște. Dar că aceasta este în regulă.

– Da.

– Acest lucru m-a impresionat foarte mult, pentru că niciodată nu m-am gândit prin ce a trecut mama mea, născându-mă. Și apoi m-am gândit la când eram un rebel, poate când aveam 14 ani: „Hei, poți să duci gunoiul?” „Haaai, mai lasă-mă!” Era o ruptură între ce știa mama legat de ce s-a întâmplat când m-a adus la viață și răspunsul meu. Și aceasta a fost așadar o chemare la căință. Și cred că Vinerea Sfântă ne oferă aceasta, când reflectăm la ceea ce Isus… prin ce a trecut pentru a ne da viață, pentru a ne naște la viața veșnică, ca să îi răspundem, să ne căim, să fim mai generoși în răspunsul nostru dat Domnului, din recunoștință, și nu din vinovăție. Tu nu vei merge la Benedict să îi spui: „Stai jos să îți povestesc prin câte am trecut pentru tine”. Dar vrei ca el să primească darul cu recunoștință, nu? Să știe că este iubit.

Așadar, cred că în această Vinere Sfântă suntem invitați să primim din nou darul din această Vinere Sfântă, al iubirii Domnului pentru noi, al iubirii pentru care a fost dispus să treacă prin durere, așa cum a făcut Joanna pentru Benedict… [Heeei, Benedict! Care-i treaba?] … ce a făcut Joanna pentru Benedict, ce au făcut mamele pentru noi. Să ne rugăm un moment, cu misterele acestei Vineri Sfinte, și să primim darul, marea iubire cu care am fost iubiți, și să răspundem cu generozitate și recunoștință. În regulă?

– Da.

– Am reușit, Joanna. Mulțumesc! Vă mulțumim că ne-ați urmărit. Nu uitați că suntem pelerini pe pământ. Așadar, pelerini, pas cu pas, vom ajunge. Pace! Spune „Pa!”, Benedict.

– Pa pa!