Fapte 8-12

The Bible Project

Al doilea material video despre Faptele Apostolilor, acoperind capitolele 8-12, arată cum Spiritul lui Dumnezeu i-a transformat pe discipolii lui Isus dintr-un grup mic de evrei mesianici în Ierusalim într-o mișcare multietnică răspândindu-se rapid la toate națiunile.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Traducere: Mircea Fernea.

Durată: 5 min 59 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (varianta noastră) Vezi pe YouTube (varianta originală)
Etichete:

Subtitrarea în limba română

– În secolul I, când romanii conduceau lumea cunoscută, o mișcare locală contra-culturală s-a născut la capătul estic al imperiului.

– Da! A început în interiorul poporului evreu…

– … care de secole era împrăștiat în lume.

– Dar indiferent unde au trăit sau ce limbă au vorbit, și-au păstrat identitatea de familia lui Abraham, devotată singurului Dumnezeu adevărat.

– În fiecare an, ei călătoreau la Ierusalim pentru sărbătorile sfinte. În timpul uneia dintre acestea, sărbătoarea Rusaliilor, vizitatorii au întâlnit un grup de evrei ce puteau cumva vorbi în dialectul nativ al fiecăruia.

– Ei vorbeau despre un om pe nume Isus, care fusese executat de romani. Susțineau că înviase și era acum înălțat ca adevăratul Rege al Israelului și al întregii lumi. Acest Isus îi chema acum pe oameni să adopte scara Sa inversată de valori și să trăiască sub domnia Lui, numită Împărăția lui Dumnezeu.

– Mii de evrei au decis să rămână în Ierusalim și să se alăture mișcării. Ea a crescut în mărime și în influență și a câștigat susținerea oamenilor.

– Dar nu a liderilor Templului din Ierusalim. Ei vedeau totul ca pe o sectă religioasă periculoasă și chiar l-au executat pe unul dintre lideri, Ștefan.

– Nu mai e sigur în Ierusalim, așa că majoritatea adepților fug în ținutul mai mare numit Iudeea.

– Ați putea crede că acesta e sfârșitul relatării, dar de fapt, prin această tragedie mișcarea s-a răspândit în afara Ierusalimului. Aici începe a doua parte a cărții Faptele Apostolilor.

– Adepții împrăștiați ajung în locuri surprinzătoare, cum ar fi Samaria, unde trăiesc vechii lor dușmani.

– Și Luca ne arată cum toți acești oameni încep să îl urmeze pe Isus. Precum un vrăjitor din Samaria, ce trebuie să învețe că a-l urma pe Isus nu e despre a câștiga putere, ci despre a renunța la ea pentru a-i sluji pe alții.

– E și o relatare despre un dregător etiopian care, după ce discută despre sulul profetului Isaia cu Filip, decide să se alăture mișcării.

– Da, Isus își extinde mișcarea în Iudeea și în Samaria, exact așa cum a spus.

– Ceea ce e grozav!

– Dar înapoi în Ierusalim, îl întâlnim pe Saul din Tars. Face parte din elita religioasă care se opune noii mișcări. El îi găsește și îi arestează pe ucenicii lui Isus oriunde poate.

– E un tip nemilos!

– Dar gândiți-vă din perspectiva lui. În trecut, Israel s-a îndreptat spre alți dumnezei și spre profeți falși, ceea ce a dus la dezastru. El credea că protejează Israelul și onoarea lui Dumnezeu scăpând de acești oameni.

– Apoi Saul aude că mișcarea s-a răspândit spre nord, în Damasc. Așa că pleacă acolo pentru a găsi și a aresta mai mulți adepți.

– Pe drum, Saul are o întâlnire neașteptată cu însuși Isus înviat. Isus îl întreabă pe Saul de ce luptă împotriva Lui. Apoi Isus îl deleagă pe Saul să îl reprezinte de acum înaintea Israelului și a lumii.

– Saul e uluit și fără cuvinte.

– Așa că ajunge la Damasc, dar acum proclamă Vestea Bună despre Isus pe care tocmai îl atacase.

– Nimeni nu se aștepta la aceasta.

– Deloc! Și nici la ceea ce se întâmplă în continuare. În orașul portuar Cezarea e un centurion roman numit Corneliu. El reprezintă tot ce poporul evreu urăște la ocupația romană. Îi apare un înger și îi spune să îl cheme pe un om pe nume Petru. Așa că Petru vine și îl găsește pe Corneliu și prietenii și familia lui adunați toți în casa lui.

– Da! Acest lucru e scandalos! Evreii nu intră într-o casă neevreiască, pentru a evita impuritatea rituală.

– Deci ce va face Petru?

– Chiar înainte de aceasta, Petru a avut o viziune. Dumnezeu i-a adus un grup de animale pe care poporul nu avea voie să le mănânce. Apoi Dumnezeu i-a spus lui Petru: „Mănâncă aceasta!”

– E șocant pentru Petru. El spune: „Nu am mâncat vreodată ceva impur!”

– Dumnezeu răspunde: „Nu numi necurat ceea ce am făcut pur.” Aceasta a fost tot! Viziunea s-a terminat.

– Deci Petru va începe o nouă dietă?

– Nu! E un israelit și a respectat regulile pentru mâncare toată viața. Viziunea îl pregătea pentru acest moment în care se afla printre non-israeliți impuri. Înțelege că Dumnezeu declară că acești oameni fac parte din familia lui Abraham.

– Astfel, Petru decide să rămână și să le vorbească despre Isus.

– Și Spiritul Sfânt apare, așa cum a făcut la Rusalii. Dar acum e pentru un centurion roman și familia sa non-evreiască.

– Mișcarea se dezlănțuie!

– Înapoi în Ierusalim, Petru le spune celorlalți apostoli ce s-a întâmplat și încep să primească vești despre și mai mulți ne-evrei ce îl urmează pe Isus în marele oraș comercial din nord, Antiohia. Așa că trimit acolo un bărbat, Barnaba, să verifice lucrurile.

– Barnaba găsește mișcarea lui Isus vie și prosperă în Antiohia. Și constată că e alcătuită din oameni din întreaga lume.

– Astfel, Barnaba îl aduce pe Saul să lucreze cu el în Antiohia un an. Ei învață, trăiesc printre oamenii de acolo, urmărind mișcarea cum crește.

– Biserica din Antiohia a fost prima comunitate internațională a lui Isus. Aici discipolii lui Isus au fost prima dată numiți creștini, ai lui Cristos.

– Calea lui Isus s-a transformat de la un grup de evrei mesianici în Ierusalim în mișcarea multietnică a lui Isus răspândindu-se în lume. Credința lor era aceeași. Era centrată pe Vestea Bună despre Isus răstignit, care e Regele tuturor popoarelor. Dar mesajul și noul lor mod de viață erau confuze, chiar amenințătoare, pentru cetățeanul roman ce trăia acolo. Conflictul rezultat îl vom analiza în continuare, mișcarea devenind globală. Sau, cum a spus Isus: „până la marginile pământului”.