Fața lui strălucea ca soarele

Matei 17,2

Schimbarea la faţă
După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. Isus a venit, i-a atins şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!” Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi”.

Matei 17,1-9 / Sărbătoarea Schimbării la față

[etichete]

Fii Cristofor!

[share]

Scurtă reflecție

Ceea ce au remarcat apostolii ca fiind deosebit de frumoase au fost chipul şi îmbrăcămintea Sa – chipul care mai târziu va fi murdărit cu sânge curgând dintr-o coroană de spini, şi îmbrăcămintea care va deveni o mantie cu care Irod Îl va îmbrăca în batjocură. Pe Muntele Tabor, apostolii au văzut doar o rază din slava divină a lui Cristos. Şi totuşi limbajul omenesc nu o poate descrie. Cum ar putea omul să descrie pe deplin slava lui Dumnezeu? Nu există nimic pe pământ cu care să poată fi comparată. Singurele expresii pe care le-au putut folosi evangheliştii au fost: “albe ca zăpada… strălucind ca soarele”. (pr. Coniaris)

Alte informații

Citește din timp lecturile sărbătorii: apostolul și evanghelia. O poți face de exemplu consultând agenda liturgică online.

Agenda liturgică

Tehnice

Realizare grafică: Oana C. Cristofor
Data publicării: 5 august 2016
ID intern: 00268