Fericirile: Isus, noul Moise

Ce trebuie să fi însemnat Fericirile pentru primul public al lui Isus? Amintiți-vă că toți discipolii Lui, cei cărora le vorbește aici, sunt evrei. Deci primii lui discipoli sunt toți evrei, cu o viziune evreiască asupra lumii. Cum trebuie să fi sunat aceste Fericiri în urechile lor, în sec. I d.C.? În al doilea rând, ce înseamnă ele pentru noi astăzi? Care e înțelesul fiecăreia dintre aceste expresii? Ce înseamnă să fii sărac în duh? La ce se referă Isus invitând oamenii să fie blânzi? Ce înseamnă cuvântul „blând”? Ce vrea să spună când cere să fim curați cu inima? Așadar, ce vom face va fi să ne uităm la fiecare dintre aceste pasaje, încercând să facem măcar pe scurt câte un comentariu. Trebuie spus că s-ar putea scrie o carte întreagă doar despre Fericiri, dar nu avem timp pentru aceasta. Vreau doar să vă ofer măcar câteva indicii despre fiecare dintre ele și să vă arăt și cum interpretează Catehismul acest text foarte important.

Să începem deci. Primul aspect e locul în care sunt rostite Fericirile. Nu fără semnificație Matei începe prin a ne spune că Isus a ținut Predica de pe Munte pe vârful unui munte. Motivul pentru care e important e că orice evreu din sec. I s-ar fi gândit imediat la Moise mergând pe Muntele Sinai, pentru a primi Legea veche. Așadar, când citim Evangheliile, există o mulțime de indicii că Isus – mai ales în Evanghelia lui Matei – că Isus e prezentat ca un nou Moise. De exemplu, e salvat, când e un bebeluș, de un rege rău, care voia să îl omoare pe El și pe toți băieții – sună ca Moise și Faraonul. Merge în pustiu și hrănește oamenii cu pâine miraculoasă din cer – sună ca istoria cu Moise în pustiu. Același lucru e valabil pentru Predica de pe Munte. Așa cum Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi cele Zece Porunci, Legea veche, acum Isus, noul Moise, urcă pe vârful acestui munte din Galileea pentru a le da discipolilor Săi Legea nouă, Legea Evangheliei. Deci aici Isus este un nou Moise. Totuși, e important să observăm că avem și o diferență, și o asemănare. Diferența aici este semnificativă. Dacă ne întoarcem la Cartea Exodului, cap. 19 și 20, Moise, când primește cele Zece Porunci, Legea veche, le aduce jos, la poalele muntelui, și le dă oamenilor la poalele muntelui. Dar când ajungem la Isus, noul Moise, cu noua Lege din Predica de pe Munte, El nu o dă la poalele muntelui, ci pe vârful muntelui. Deci îi ridică pe discipoli la o lege mai înaltă, o poruncă mai înaltă, căci legea lui Moise era în cele din urmă orientată spre împărăția lui Israel, spre regatul pământesc din Ierusalim, dar Legea nouă a lui Isus va fi orientată spre Împărăția Cerului, o Împărăție cerească. Așadar există o asemănare, dar și o diferență considerabilă în privința lui Isus ca noul Moise, pe noul munte, dând Legea cea nouă. Acesta e primul aspect.

Cel de al doilea: prima parte a noii Legi – Isus ar fi putut începe de oriunde, dar primul lucru pe care îl face este să dea această listă a Fericirilor. Aceasta ne arată cât de importante sunt Fericirile. Într-adevăr, Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 1716, le numește „centrul predicii lui Isus”. Deci aceste opt Fericiri sunt literalmente centrul întregii învățături a lui Isus și dau viață învățăturii lui Isus, așa cum inima dă viață trupului, deci trebuie cu adevărat să le acordăm atenție. Dar una dintre primele probleme cu care ne confruntăm e că traducerea Fericirilor nu ajunge cu adevărat la sensul lor cel mai profund. De exemplu, majoritatea traducerilor în engleză ale Bibliei – precum cea tocmai citită, Versiunea Standard Revizuită – spun „binecuvântați cei săraci în duh” sau „binecuvântați cei care plâng” și „binecuvântați cei blânzi” și așa mai departe. Dar cuvântul grecesc de aici nu e cuvântul standard pentru binecuvântare. Cuvântul grecesc tradus în engleză ca „binecuvântați” este, de fapt, makarios, care înseamnă „fericiți”. Aceasta e traducerea literală a cuvântului: fericiți. Așadar, când citim Fericirile, ele nu sunt doar o listă de binecuvântări, ci de fapt o descriere a modului în care putem fi fericiți – este secretul fericirii. Și putem vedea aceasta mult mai clar dacă citim o traducere latină a Bibliei, precum Vulgata în latină, căci cuvântul folosit în latină este beatus, însemnând fericit, și de aici și avem cuvântul „fericiri/beatitudini”.

…